Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Visul Patriarhului

de mardale stefan



Din cele mai ridate timpuri, prin vise fardate ori mai pu?in, s-au transmis mesaje importante pentru istoriile de tot felul, începând cu cele personale ?i terminând cu cele universal valabile pân? când, termenul lor, ca mai toate pe aceast? lume, expir?. Aici, în ?ara pe care destui o cred creuzetul omenirii, nu putea fi altfel, indiferent cât? zgur? ar produce tribul Gic?-Contra, sau gura rea a pleavei ve?nic cârcota?e. Pân? a ajunge la visul care justific? titlul acestei trans epocale scrieri, s? indentific?m locul unde s-au petrecut cele ce vor fi amintite. Hai s? ne gândim la un fel de creuzet în creuzet, în altul.... mai mic, din ce în ce mai mic pân? când imagina?ia simte nevoia de ochelari, ?i gândul ne duce la matrio?a originar? provenind dintr-o zon? fierbinte pân? la ro?u.

Patriarh f?r? biseric? nu se poate închipui la fel de u?or cum invers, prea lesne s-a putut vedea în tigaia creuzetoidal?. Bineîn?eles avem pe lâng? cele dou? elemente men?ionate, un al treilea care ar putea fi cimitir, dar în cazul nostru, acesta este o mân?stire, o entitate care le cuprinde lejer pe cele de mai sus, ?i mult mai multe, indiferent de ce nume poart? trandafirii, ?i pe ce copert?, sigl? sau mormânt s-ar afla ei.

Mân?stirea ce va fi teatrul evenimentelor tragico-magico-astrale este situat? în Muntenia, în apropierea localit??ii Buz?u. Ea nu e întâmpl?tor a?ezat? acolo aproape la ie?irea din Valea Buz?ului, o zon? unde fenomenele paranormale au fost ?i mai sunt întâlnite. Ea se afl? aproape de topirea în câmpie a acestei v?i legendare cu pietre ciudate, cu l?ca?uri de cult mai mult sau mai pu?in amenajate cum ar fi anumite grote, cu pietre care cresc ?i vulcani care noroiesc, cu muzee ?i nenum?rate v?i mai mici, cu pârâuri având denumiri la care dioptriile pomeni?ilor ochelari ai închipuirii cedeaz? cu un oftat asurzitor în lumea elementelor ascunse celor mai performante microscoape. Selectez aici câ?iva din afluen?ii de stânga ai râului ce d? numele v?ii: D?lghiu, L?d?u?i, Z?br?t?u, Tehereu, Ghiurca, Ca?oca, Bâsca Roziliei, ?i ca s? l?s?m loc ?i pentru cei de pe partea cealalt?, închidem cu pârâul Nil, nume de unde probabil, conform datelor creuzetologiei vechi, s-au inspirat str?mo?ii egiptenilor. S? trecem în revist? ?i câ?iva din afluen?ii de dreapta: Ciumelnicu, Chichir?u, Metcu, C?tia?u- Plescari, Hodoba, Ni?cov ?i s? închidem cu pârâul Mardala, lâng? al c?rui izvor se g?sesc perechi de pietre neobi?nuite ce f?ceau parte din Valhalla, a?a cum afirm? surse creuzetologice valahe. S? amintim c? în greaca veche, secolul 4 î.e.n., Buz?ul purta numele Mousaios (Μουσαίος) botezat a?a dup? cum se chema un poet grec, elev sau chiar fiu al lui Orfeus. Cum se ?tie din acelea?i surse demne de încredere ?i care se ab?in cu greu s?-?i p?streze anonimatul, Orfeus a luat lec?ii de contrapunct ?i armonie cu Zalmoxe, Atunci, dac? aceasta-i realitatea goal?, golu??, sau poate pu?in plinu??, e musai s? fi fost invers? provenien?a numelui Mousaios.


Cu scopuri prea pu?in ?tiute, cam toate energiile scurse se adun? aici, de aceea mân?stirea e foarte c?utat? de lumea politicii de afaceri sau de cea a afacerilor politice, diferen?ele fiind doar de limbaj, devreme ce mai toate conturile au provenien?e comune ca ?i vremurile bugetare. Se ?tia de acest loc, chiar înainte ca Dumnezeu s? înceteze a le le mai ar?ta posteriorul românilor preadrept credincio?i, cum pare s? fi procedat atoatef?c?torul în vremurile totalitare. Cel pu?in a?a spunea un poet celebru într-o ?i mai celebr? scenet? televizat? în direct pe parcursul unei c?lduroase zi de Decembrie. Aceast? expresie a fost des folosit? în anii urm?tori, chiar de fe?e biserice?ti cu suflete poetice încadrate de min?i zburdalnice.

?i iat? c? lucrurile se leag? asemeni maionezei, pentru c? într-un creuzet nu se întâmpl? doar lucruri fierbin?i ?i m?re?e pentru omenire. ?i cine poate spune c? o maionez? la timpul ei, nu poate face cât zece C?i Lactei? De aceea vom începe cu regizorul scenetei de care am pomenit. Desigur ne putem întreba ce caut? un liber cuget?tor la mân?stire? Las asta în grija ta, iubite cetitoriule, eu revin la vise pentru c? a?a cere titlul. Personajul nostru, regizor ?i actor, un fel de Nikita Mihalkov putinizat la b?trâne?e, se afla în vizit? prin zon?, fiind el mai mare peste ape, un fel de Neptun regional având Olimpul la Moscova. Aproape de izvorul râului Milcov, se întâlni ca dintr-o sorbire cu scenaristul, acoperit ca lucr?tor al Muzeului de Istorie din Foc?ani, acolo unde era un renumit simulator de istorie futurologic? aplicabil?, un instrument pe care omul nostru se antrena de zor, decusear? sear? pân?-n zori, pentru c? se ?tie, noaptea e un spirit sf?tuitor. N-avea mari emo?ii. Ultimul rateu îl d?duse în Anglia pe vremea lui Cromwell, dar de la 1789, simulatorul a mers ca uns, chiar ?i în cazul revolu?iilor sau r?zboaielor de buzunar petrecute pe continentele mai îndep?rtate. Stalin, pe ultimii metri ai vie?ii când devenise profund ciufusemit, repetând exasperant c? to?i evreii sunt la fel, a vrut s?-l distrug?, dar astrele au pus o orbit? peste alta ?i au spus piua. Harnicul scenarist îi vorbi regizorului despre mân?stirea noastr?, asigurându-l c? el fusese acolo ?i visase ceva important pentru eticul mers al lucrurilor. Vis confirmat ?i pe alte c?i despre care nu-?i pot da am?nunte. Ca s? nu te influen?ez, nu ?i-l voi povesti, ad?ug? scenaristul. Ai în aceast? cutiu?? povestea visului meu. O desfaci doar mâine diminea??, o cite?ti dup? care îi dai foc având grij? s? ard? complet, apoi arunci cenu?a la closet ?i tragi apa de trei ori. Dac? o deschizi înainte de culcare, vraja se va spulbera. De vei visa ceva asem?n?tor, te rog s? m? suni, s? vedem cum ?i ce vor astrele în frunte cu cea de pe Olimpul nostru cel de toate zilele. Vezi c? în stânga, cum intri în naos, e o icoan?. ?tii c? ?tiu de liber-cuget?reala ta, dar dac? ni se cere, vorba ceea, pentru tar?, pardon, ?ar?, noi suntem în stare s? mânc?m ?i miere. Vrei, nu vrei o pupi. Trebuie s? punct?m ?i la imagine. Uneori sinergia faptelor ajut? meandrele concretului pentru un mai drept parcurs; ?tii tu mai bine. Dar nu-?i fie team?, omul nostru a pus o pelicul? special?, ca nu cumva s? te dezateizezi, sau icoana s? fac? vreo implozie cum se întâmpl? câteodat? când uit?m s? lu?m m?surile de siguran??. Siguran?? am zis? Stai calm, m? rog, de securitate, doar nu ne ?tim de ieri de azi. Î?i dai seama ce ar însemna un astfel de accident în direct pe tv-urile noastre? Cu fanii no?tri? DEZASTRU, asta ar însemna, cu d de la de mare. Hai, mergi cu Universul, c? ni se-ofile?te fesul, pic? stelu?a ?i nu ne mai d?m hu?a.


Bineîn?eles urmarea e ?tiut?; cei doi au avut fix acela?i vis ?i au fost miez în miezul scenetei decembriste. Dup? c?derea cortinei, aici se retrase Patriarhul. O idee ce ar fi putut fi salvatoare pentru ??ri?oar? dac? colacul în form? de mucenic cu nuc? nu s-ar fi dezumflat la mal. Cu pio?enia ce-l caracteriza înc? de copil, vru s? r?mân? la mân?stire pân? la marea trecere. De mic, cum era întrebat ceva, el punea un deget peste altul ?i spunea piua. A?a a luat multe examene, în afar? de cel de gramatic?, ?i a sc?pat din situa?ii f?r? ie?ire sau intrare, cele mai multe r?mase în sens giratoriu pân? în ziua de azi. Dup? perioada demol?rilor, a fost foarte greu s? se redea acestor dou? degete libertatea de dep?rtare. În termeni paramedicali era vorba de un sindrom ce ap?rea rar atunci când timpurile curgeau lini?tite, dar se întâlnea des la vremuri de retri?te. Se nume?te laba gâ?tei monahale. Noroc c? chirurgia estetic? nu st? pe loc, ?i nu spune piua la busuioc. Dac? s-ar studia ?i chirurgia etic?.....dar mai bine, nu, pentru c? mâine, poimâine ajungem s? ne oper?m la A.D.N.

Tot aici, tot în acela?i timp, a venit la mân?stire un mare prieten al Miori?ei, o personalitate percutant?, un m?rg?ritar al ortodoxiei aplicate, o întruchipare a luminii percutante. Pupase icoana din stânga naosului pân? când de buze i se lipi ceva, dar el se gândi la urme ale Duhului Sfânt, semn c? îi e dat s? r?spândeasc? cuvântul lui Dumnezeu. În curtea mân?stirii, relaxat pe fotoliul de r?chit?, cu mâna pe un larg pahar de Courvoisier, r?zboinicul privea cerul înstelat când tocmai ap?ru un nor întunecat cu o form? cunoscut?. V?zuse a?a ceva în Anglia la prima vizit?. Secretarul lui îi spuse atunci c? obiectul e ca o mic? banc?, de unde po?i scoate bani la orice or?, cu ni?te cuvinte ?i condi?ii pe care r?zboinicul le-a memorat, dar nu le-a în?eles la vremera respectiv?, chiar peste ani el preferând pentru tranzac?ii, mijloace tradi?ionale cum ar fi saco?a sau valiza. Ce-i în mân? nu-i minciun?, a?a înv??ase de mic, iar când vremea s-a copt, a avut o revela?ie spunând de atunci cu o grimas? superioar?: ce-i în mân?, acesta-i adev?rul, cardul ?i parola. Cu siguran?a omului care se ?tie ascultat de Dumnezeu, adormi repede. Vis? o petrecere unde b?rba?i cu cercuri luminoase deasupra capului, se aflau la o mas? mare. Chiar în vis se minun? gândind c? s-a întors în timp, ?i se afl? la Cina cea de Tain?. Urm? o scurt? sesiune de întreb?ri ?i un r?spuns palpabil la final : oare a? putea schimba istoria omenirii, m? rog, a cre?tinismului? Dar ce-ar fi omenirea f?r? cre?tinism, ?i cre?tinismul f?r? cele întâmplate a?a cum se ?tie? Doamne, Dumnezeule sunt tare neajutorat, nu ?tiu ce s? fac, te rog, trimire-mi un semn! Imediat privirea îi pic? pe o pungu?? ag??at? la brâul unuia ce se apropia ca o umbr? de Isus. Se gândi c? dac? tot nu are rost s? schimbe istoria, ?i purt?torul urma s? se sinucid? la scurt timp, m?car punga s? nu r?mân? f?r? propietar. Cît de luminos se credea el în realitate, aici era o biat? umbr? a unei umbre care îl s?rut? pe Isus. Mai s? sar? ?i el la s?rutat, dar se ab?inu, c? doar citise Biblia. În h?rm?laia care a urmat, un pic dezam?git c? nu-l bag? nimeni în seam?, s-a frecat la ochi, apoi ?i-a f?cut o cruce mic? pe pulp?. Fiind cu mâna deasupra pungu?ei, cele trei degete au alunecat ciudat ?i în loc de cruce i-a ie?it un vechi semn ?amanic, semn aduc?tor de bun?stare ?i bel?ug. Deodat? aurele s-au pref?cut în ?epci, hainele largi au c?p?tat cus?turi noi, pe umeri le-au ap?rut stelu?e, iar str?lucitorii lor nasturi au început s? piar? în mâinile chelneri?elor, toate sub optsprezece ani. Ele încercau s? ?i-i bage în buzunare, dar nu prea reu?eau deoarece hainele lor disp?ruser? ca prin farmec. Ce-ar fi s? filmez eu acest vis ?i-a spus r?zboinicul. Nici n-a terminat dorin?a, ?i un cameraman s-a apropiat spunându-i c? înregistr?rile se g?sesc pe o caseta îngropat? undeva în apropierea Bucure?tiului sub terenuri apar?inând armatei române. Apoi vestitorul a disp?rut pe fondul unui zgomot de sticl? spart?. În primul moment când s-a trezit, a zis c? plou?. Era var? în luna august, când Perseidele î?i f?ceau de cap. Totu?i pic?turile de ploaie erau fierbin?i ?i cu un damf clar de Courvoisier. Se auzi un scâr?âit fin. Deschise ochii. În u?a ce ducea la chilii, lipit de tocul ei, z?ri un c?lug?r f?r? barb?, cu o biblie în mâna stâng? ?i cu dreapta ridicat? ?inând un pistol. Ce-a fost asta, ?efu, întreb? acesta în timp ce scana curtea interioar?. Pe mas? erau cioburi din paharul cu cognac, ?i pe margine, lâng? piciorul r?mas intact, z?cea o pietricic? dup? care întinse mâna cel din ?ezlong. O retrase repede cu o în?iruire de vorbe ce nu pot fi reproduse aici, dar care f?cur? ceva impresie în biseric? cum se va vedea un pic mai încolo. Se sim?i miros de piele ars?. Frecându-?i degetele, r?zboinicul enervat se întreb? cu voce tare: ce dracu’, Doamne iart?-m?, au pus ??tia în coniacul ?sta? Umbra din u?? r?sufl? u?urat?. B?g? pistolul la loc în cartea care avea ?i pagini, nu era doar un toc. Scoase de la piept un aparat mic ?i spuse: la loc comanda, alarm? fals?! Nu dur? mult, ?i ie?i din nou în prag când din biseric? se auzi h?rm?laie mare ca ?i cum ai r?sturna o mas? la o petrecere.

Acolo un biet proasp?t diacon se ruga fierbinte înc? dup? terminarea slujbei de sear?. A fost trezit din reverie de zgomotul paharului spart. Înaintea sunetului parc? fusese o lumin? ce trecuse ca un blitz mai lung prin interiorul bisericii. O sim?ise chiar prin pleoapele închise. Începu s? se roage mai st?ruitor. De mai multe minute se vedea o crispare pe fa?a lui, parc? voia s?-?i ridice pleoapele dar nu putea. Când deschise ochii s?-?i fac? cruce, v?zu lacrimi mari pe icoana din fa?a mesei cu sfe?nice. Era postul Sfintei Fecioare. Cu lipsa lui de experien??, se gândi c? el pricinuise durerea ce provocase apari?ia lacrimilor. Avea o memorie foarte bun?, ?tia multe rug?ciuni pe derost. Se rugase lini?tit o vreme, dar apoi îi venise în minte priveli?tea provocat? ieri de o ghidu?? pal? de vânt ce ridicase mult rochia unei femei tinere ce cobora pe treptele bisericii. Dar nu doar imaginea pulpelor albe îl bântuia, ci mai ales ochii negri lumino?i de pe chipul alb ce p?rea foarte ru?inat de întâmplare. La pu?in timp, când diaconul intrase în biseric?, mare îi fu mirarea. P?rea a?a o atmosfer? de Cr?ciun. Î?i ?terse ochii. Lumini?ele erau omniprezente, p?trunz?toare ca lic?ririle din ochii unor animale la ceas de noapte. Se concentr? pu?in ?i realiz? c? stelu?ele icoanelor aveau ochii ei, a?a cum îi v?zuse, ca dou? por?i de lumin? ce deschideau c?r?ri neb?nuite spre o lume necunoscut? dar atr?g?toare ca un vârtej. I se cam facu fric?. Nu auzise a?a ceva în pove?tile despre ispite ale fra?ilor. Vrând s? scape de vedenie, c?ut? ajutor spre Mântuitor, gândind c? expresia de suferin?? a chipului cu pleoapele l?sate îl va lini?ti. A?a se întâmpl? pre? de câteva secunde, dup? care suferin?a crucificatului se transform? într-un zâmbet luminos. Deodat? ochii se deschiser? sporind lumina. Nu-i vedea clar. Când se obi?nui, r?sufl? u?urat. Slav? Domnului, erau alba?tri. Totu?i, pentru siguran?? se ciupi cu dreapta de stânga. Sim?i durerea imediat, nu trebui s? insiste. Mai sim?i c?-?i pierde greutatea. F?r? s? se dezechilibreze vreun pic, ca ?i cum ar fi stat pe o platform? nev?zut?, diaconul se ridic? u?or la în?l?imea celui de pe cruce. Lumea era undeva departe. O lini?te des?vâr?it? îl înconjura. De?i p?rea nemi?cat sim?ea o leg?nare inexplicabil?. Încerc? s? ia un punct de reper ca s? se conving? dac? nu cumva doar biserica se leg?na, ?i el constituia punctul de care ea era ag??at?. În timp ce încerca s? g?seasc? vreo logic?, începu s? simt? cum împreun? cu biserica se roteau u?or f?r? s? se fi oprit senza?ia de leg?nare. Poate ei st?teau ?i lumea se învârtea. Ia s? închid? ochii s? vad? cum func?ioneaz? treaba. Parc? plutea într-un acvariu discret luminat, mul?ime de forme geometrice, adunate, grupate ca desenele de pe o ie, treceau pe lâng?, asemeni unor bancuri de pe?ti alergate din urm? de dou? f?lci albe ce ie?eau dintr-o materie neagr? ?i vâscoas?. Voia s? scape dar nu putea. De unde pân? în urm? cu câteva momente aproape c? nu respira, acum sim?ea c? se sufoc?. Era atras, nu g?sea nimic de care s? se aga?e. Pulpele sau f?lcile p?reau destina?ia final?. Începu s? se învârt? cu viteza unei elice. Pleoapele p?reau s? cânt?reasc? kilograme. Pe corp sim?ea ap?s?ri sau lovituri înfundate. Nu îi era clar, îi vâjâia capul, un zgomot infernal se pornise, dar nu atât de mare cât s? acopere scâr?âiala u?ii de la intrare care p?ru izb?vitoare chiar ?i povestitorului. C?lug?rul ce intr? îl v?zu întins pe podea cu fa?a în jos. Diaconul r?sufla greu, nu îndr?znea s?-?i ridice capul. Se gândea c? e bolnav. Poate i s-au întâmplat astea ?i din cauza faptului c? nu visa mai nimic. Dormea bu?tean de cum punea capul pe perin?. La masa de diminea?? unii c?lug?rii povesteau tot felul de vise avute în timpul nop?ii. Îi asculta cu mare aten?ie. Uneori credea c? le inventau ei, a?a de ciudate erau unele. Cu gândul s? cear? o învoire pentru a merge la doctor, se ridic? cu privirea în podea ?i hot?râ s? ias? din biseric? nemaiprivind în jur, f?r? s? se mai întoarc? pentru a se închina a?a cum era regula. Totu?i, ceva îl râcâia. Nu se putu ab?ine, se întoarse pentru o ultim? privire. C?lug?rul ce intrase mai devreme, îngenunchiase ?i se ruga cu fa?a la p?mânt. Cu un om aproape, îi mai trecu uimirea, prinse curaj ?i ridic? privirea. Cel de pe cruce avea ar?t?torul mîinii drepte în fa?a buzelor. Zâmbetul nu-i disp?ruse, privirea era aceea?i de mai devreme. Ca un hipnotizat sim?ea c? nu-?i putea lua ochii. Timpul d?dea ture împrejurul bisericii, ?i ar fi tot dat, dac? unul din ochii Mântuitorului nu ar fi clipit ??galnic, ca s?-l scoat? din trans?. Diaconul ie?i în grab?. Pe drumul spre chilie î?i spuse c? s-a prins; semnul îi interzicea s? povesteasc? asta duhovnicului care la prima spovedanie îi d?duse canon, necrezând declara?ia lui de castitate. În primul moment nici nu ?tia ce înseamn? aia malahie, apoi i-a picat fisa. Nici colegii lui de liceu nu-l crezuser?, probabil gândind conform confortabilului principiu: dac? eu nu m? pot ab?ine, atunci nimeni nu poate. Dup? zile de h?h?ieli în care îl botezaser? popo, i-au pus o revist? deocheat? în geant?, iar la plecare i-au ag??at de hain? o hârtie pe care scria POPOnar. O g?sise maic?-sa. Dup? ce o arunc? în foc, se sprijini cu stânga de soba de teracot?, îngenunchie, ?i aproape plângând se rug? mai abitir pentru sufletul lui, ?i visul ei de a-l vedea preot pe unicul fecior. Când acesta î?i scoase c?r?ile ?i caietele, revista c?zu pe covor. Se a?ez? pe scaun. Bineîn?eles c? auzise de existen?a unor astfel de publica?ii. Colegii lui v?zuser? ?i filme în serile când se adunau la un s?tean ce lucra ca marinar de curs? lung?. Lupul de mare avea un videocasetofon care costa cât o cas? la noi, iar acolo de unde era cump?rat, dac? atingea salariul unui muncitor de-al lor. Al nostru marinar scotea într-o sear? un salariu de aici din ce pl?teau doritorii de filme. Totu?i pe copert? era altceva. Cu degetul mare de la picior d?du câteva pagini. Avea ceva talent la desen. Îi pl?ceau benzile desenate, chiar încercase s? creeze ?i el un serial cu pionieri ce descopereau o comoar?, dar nu fusese prea încântat de cum ie?ise ?i o l?sase balt?. ?tia de existen?a unor astfel de reviste ca cea de la picioarele lui, dar nu î?i putea închipui b?rba?i cu b?rba?i. Auzise c? pentru a?a ceva legea româneasc? te condamna la câ?iva ani de închisoare. Înainte s? simt? cum îi urc? stomacul, observ? c? cei din poz? erau ar?to?i. Ce le-o fi trebuind chestia asta, se mai auzi întrebându-se cu o naivitate nepref?cut?. Ochii pierdur? clarul ?i în mintea aproape blocat? auzi a?a ca ni?te palme ?i vorbe r?stite. Ie?ise din grajdul întunecat unde se jucase cu un mânz ce avea doar trei zile, dar era foarte vioi. Nici el nu era mult mai înalt ca micul c?lu?. Când se obi?nui cu lumina, nu-i veni s? cread? ce vedea. Sunetul de palme venea de la o cazma ce c?dea repetat ?i cu putere pe crupa unui arm?sar negru. Scula acestuia ie?ise prin burta iepei de sub el. Nu auzise vreo poveste despre o astfel de întâmplare. Se gândea s? alerge la veterinarul care locuia aproape, dar acesta era plecat în concediu. Privea ?i nu în?elegea, pân? când ?i-a dat seama c? iapa era tot un arm?sar, ?i el în erec?ie asemeni percuta?ilor din fotografii. Forn?ielile joase ale celor doi cai aveau ceva înfico??tor. Era var?, mirosul de transpira?ie, urin?, combinat cu altceva ce nu cuno?tea, i-a aruncat afar? pepenele mâncat cu pu?in timp înainte. A?a p??i ?i acum cu gustarea din recrea?ia mare. Dup? ce cur??? covorul, rupse cu aten?ie mai multe foi.

A doua zi în ora de sport, spuse c? are nevoie de toalet?. A mers în clas? unde a pus câte una prin caietele de matematic? a celor ce-l ?icanau de obicei. În urm?toarea or?, care era ?i ultima în ziua respectiv?, deschizând caietul, unuia dintre destinatari i se întâmpl? s? scape foaia pe jos. O coleg? vru s-o ridice, dar când v?zu despre ce era vorba r?mase împietrit?. Se dezmetici când auzi vocea profesoarei de mate. Ca prin vis se auzi strigat? ?i întrebat? dac? se simte bine. R?spunse c? nu, ?i înainte s? ias?, îi ?opti colegului c? i-a c?zut ceva. Acesta se f?cu stacojiu la fa??, se aplec?, lu? hârtia, dup? care se întoarse spre el ?i îi ar?t? pumnul. Când a ajuns acas?, maic?-sa l-a întrebat dac? a f?cut ultima or?, ?i de ce e a?a de transpirat. Ba, o f?cuse, dar la col?ul ?colii îl a?teptau posesorii de fragmente ale revistei. A urmat o curs? foarte rapid?, aproape c?-l ajungeau, noroc cu ai lui care nu ?ineau poarta închis? nici noaptea, a?a cum f?cea mai toat? lumea în satul lor din apropierea muntelui. A doua zi s-a pref?cut c? îi e r?u, ?i nu s-a dus la ?coal?. Apoi a venit vacan?a de prim?var?, a plecat la bunici ?i când s-a întors lucrurile se lini?tiser?.

Acum îi venea s? moar? de ru?ine c? se l?sase ispitit de imaginea pomenitei femei. De unde s? ?tie el ce pot face cuvintele ce r?sunaser? mai devreme în damful de cognac fin? P?rin?ii lui erau oameni lini?ti?i ?i muncitori. Mama era cu posturile la zi, la fel ?i cu prezen?a la biseric?, dar pe el nu-l b?tea la cap decât cu înv??atul. Nici m?car tat?l, când îl enervau animalele de b?t?tur?, nu exagera, defapt avea o singur? înjur?tur?; tu-i vangheaua m?-sii. Chiar ?i atunci când Roibu l-a lovit în pulp? cu copita proasp?t potcovit?, la fel a zis, doar c? a întrebat serios: ce faci m?, dai cu norocu-n mine? Feciorul credea c? vangheaua e, a?a, o vorb? inventat?. Nu g?sise vreo l?murire în dex. Probabil ar fi le?inat mai devreme dac? ar fi auzit vorbele debitate de r?zboinic. Îl cuprinse un fel de team? ?i c?ut? putere spre cine altul decât Sfântul Gheorghe. Îi privi icoana ?i v?zu pe chipul celestului r?zboinic o uimire mare, ochii s?i privind spre balaurul care, r?sturnat pe spate, se ?inea cu aripile de abdomen ?i râdea cu lacrimi negre, mari cât oul de cioar?. Diaconul d?du s? strige, dar nu putea: p?rea c? balaurul îi prinsese beregata. Sim?i c? le?in?, mai apuc? s? spun? în gând: Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu milue?te-m? pe mine p?c?..... dar nu apuc? s? termine ?i se prinse de un col? al fe?ei de mas?. Folosindu-se de un procedeu sigur, paznicul c?lug?r intr? cu vitez? în biseric? dup? care execut? o rostogolire rapid? pre? de câ?iva metri, apoi vru s? sar? în picioare. Nu reu?i. Sutana se lipise de ceva pe podeaua din fa?a icoanei cu balaurul. A?a ceva nu li se predase la ?coal?. Schimb? repede pistolul în mâna stâng? ?i pip?i cu dreapta pe covorul c?ldu?. Apoi duse mâna la nas. Smoal?, zise ca pentru el, dup? care ap?s? butonul ro?u. În jurul zidurilor mân?stirii, tufi?urile începuser? a se mi?ca ciudat.

În prima chilie pe dreapta cum intrai, stânga dac? apucai s? mai ie?i, se afla apartamentul patriarhal acolo unde se trezise Prea Retrasul. ?i el ap?sase butonul de panic?, dar nu din cauza zgomotului. Nu îi era clar de ce f?cuse asta. În prima faz? visase din nou acela?i vis pe care îl avea aproape în fiecare sear? dup? ce luase decizia de a se retrage. Dar asta devenise ceva obi?nuit. Se afla în fa?a catedralei din Timi?oara. El era uria?, de dou? ori cât l?ca?ul sfânt. Prima oar? î?i zise c? a ajuns în rai v?zând biserica înconjurat? de omule?i cu aripi. Iat? cum arat? îngerii, î?i spuse. Mirosul ce plutea îi încânta fiin?a. O senza?ie de plin?tate îl cuprinse. Închise ochii ?i aproape a?ipi pân? când sim?i ceva în barb?. Era un înger cu o linguri?? ce p?rea lopat? în mâinile lui. Îl urmau al?ii ca ?i el. Luau buc??ele din catedrala timi?orean?, zburau pân? la gura lui ?i el trebuia s? înghit? ce aduceau. La mestecat, fri?ca p?rea divin?, blatul la fel, aroma de vanilie sublim?, dar în drumul spre stomac, bolul alimentar se pref?cea în moloz producându-i dureri mari. Se gândea c? avea totu?i noroc; pe vremuri la biserici nu se lucra cu structur? de beton ?i fier. Descifr? prin zumzetul aripilor un fel de tril: hu, hu, hu, li, li, li, ga, ga, ni, nii; cam asta scoteau pe gur? omule?ii zbur?tori, apoi se pref?ceau în cenu??. Când începea s? se lini?teasc?, ?i credea c? a sc?pat, de departe se auzea apropiindu-se, cu muzic? bineîn?eles, urm?torul schimb. Timi?oaara, Timi?oaara, Timi?oaara, noi nu plec?m, noi nu murim. Corul era format din omule?i pleto?i cu tricouri negre, sub bagheta celui ce, pe bune ?i pe bun? dreptate era numit patriarhul rockului românesc, cel cu nume de prooroc, Ilie. Plecau totu?i pe diminea??, dar de murit p?reau s? nu moar? pentru c? se întorceau în noaptea urm?toare. Spre deosebire de altele, în noaptea asta de pomin? în care ne afl?m f?r? voia noastr?, prin cea?a obi?nuit? din care se ar?ta de obicei catedrala, ap?ru ceva mult, mult mai mare. Ceva asem?n?tor v?zuse în filme, cam cum erau navele mam? ce ap?reau în produc?iile SF pe care le adora. O spaim? cumplit? îl cuprinse, ?i anume aceea c? Darwin avusese dreptate. Ca ?i Eclesiastul, oft? ?i spuse cu glas sfâr?it: totul e de?ert?ciune. B?nuia el demult, dar acum..... Cea?a nu voia s? se ridice, totu?i era bine c? lipseau omule?ii cu zumzetul lor. Înghi?i în sec, dar încet cu fric?.
Din partea de sus a giganticei ar?t?ri se auzi o voce, la început abia perceptibil?, ajutat? de un reverb ce d?dea fiori. Lordul Wader s? fie? E film sau vis, ce Dumnezeu? Volumul ?oaptelor începu s? creasc? încet, încet ca ?i suspansul. Nu p?rea s? fie de pe-acolo, mai ales c? ce spunea era ca la noi, în român?. S? fie dublat, se întreb?. Asta nu-i pl?cea, ce amatorism! Probabil actorul fusese ales pe pile. D?du a lehamite din mân? ?i concluzion?: asta-i Româniala, taic?. Apoi în partea de jos ap?rur? ni?te lumini?e neclare, dar privind mai atent observ? un imens panou de afisaj pe care î?i v?zu clar scris numele urmat de mesajul: nu ai dreptul s? renun?i la misiunea încredin?at?, ba trebuie s?-mi întrege?ti ctitoria. Prea Retrasul voia s?-?i fac? cruce, dar mâna p?rea ca prins? în gips. Reu?i totu?i cu limba pe cerul gurii, dar ?i-o mu?c? tare din cauza danturii care cl?n??nea de parc? Perseidele aduseser? Boboteaza acum în noaptea cald? de august. Timbrul vocii îi p?rea cunoscut, dar reverbul bogat îl deruta. Acum c? sim?ea gustul de sânge amestecat cu saliv?, îndr?zni s? întrebe: care ?i-e voia, Doamne? R?spunsul întârzia, însu?i autorul povestirii devenise ner?bd?tor, când, iat? se auzi foarte clar: Casa Poporului a fost ctitoria mea de suflet, dar îi lipse?te o chestie din aia cum e la voi pe lâng? biserici. Prea Retrasul r?sufl? u?urat, recunoscu vocea, duse mâna la tâmpl?, pocni c?lcâiele ?i gr?i: am în?eles, s? tr?i?i, capel? îi zice. Da, fir-ar al dracului, a?a se nume?te, credeam c? aici scap de lipsusurile astea. Când m-am întâlnit cu Gorbaciov, dac? n-a? fi avut unul din ?sta, alta era soarta Olteniei. Nu râde! ?tii cum scria pe gara de la Craiova: tr?iasc? R.S.R. ?i iubita noastr? ?ar?. M?car pe ea o salvam de la capitalizarea s?lbatec? care a urmat. Mul?umesc mult! ?tiam eu c? te-au ales din cadrele de n?dejde. Hai, pe loc repaus! Prea Retrasul vru s? întrebe ceva, dar zgomotul paharului lovit de micul asteroid îl trezi. Pe ?ezlong, în zumzetul greierilor, respirând aerul cu aroma tufi?urilor de mâna maicii domnului ?i regina nop?ii, r?zboinicul luminii era uimit de ploaia de stele. Doamne, Dumnezeule mare, dac? m? iube?ti cum te iubesc io, mai d?-mi ni?te dorin?e, c? p-a mea am terminat-o!


Nu sfâr?i dorin?a, c? sim?i un miros puternic de smoal?. Privi spre u?a bisericii ?i v?zu ie?ind un fum gros, înec?cios. Ca din cer aterizar? pe lâng? zidurile înalte oameni în negru cu fe?ele acoperite de cagule. Doi intrar? pe holul chiliilor, al?i trei se îndreptar? spre biseric? de unde îi scoaser? pe cei doi le?ina?i. Masca?ii împânziser? curtea comunicând mai mult prin semne. Primul î?i reveni diaconul. Când deschise ochii un zâmbet îi înflori pe fa??. V?zu chipul unui b?rbos deasupra unei c?m??i albe, apoi î?i d?du seama a cui era barba, ?i zâmbetul disp?ru. Îl auzi pe proprietarul ei spunând: tii, m?i fr??ioare, parc-a? fi eu când eram b?ie?andru la Neam?. Apoi se aplec?, îi lu? mâna dreapt? ?i privi între degetul ar?t?tor ?i urm?torul. U?or dezam?git o l?s? încet pe iarb? ?i spuse încrez?tor: va veni vremuri lini?tite. Diaconul auzise multe de la fra?i despre Prea Retrasul. Scuip? ca de deochi spre piept, ?i-?i zise în gând de mai multe ori: Doamne ap?r? ?i miluie?te! Lâng? el z?cea în nesim?ire c?lug?rul paznic care avea un deget prins între filele unei biblii. Lu? cartea cu grij? s? vad? unde era deschis?. Era cam grea. V?zu c? semnul de carte avea o urm? de smoal?. De pe pagina din stânga, de sus, începu s? citeasc? la lumina felinarelor aprinse de fra?ii ce se treziser? ?i împreun? cu cei din trupele speciale, din mân? în mân? purtau g?le?i de ap? spre biseric?:
3:?i am intrat la proroci?? ?i ea a luat în pântece ?i a n?scut un fiu. ?i mi-a zis Domnul: " .
4:C?ci mai înainte de a zice pruncul sau , puterea Domnului ?i pr?zile Samariei vor fi aduse înaintea regelui Asirienilor"
5:?i Domnul mi-a gr?it înc? odat? zicând:
6: " Fiindc? poporul acesta nu vrea apa Siloamului, care curge lin, dar vrea s?-l aib? pe Ra?on, fiul lui Remalia, s? fie rege peste voi, pentru aceea, iat?, Domnul aduce asupra voastr? apele Râului, cele mari ?i n?valnice, ?i chiar pe regele Asirienilor ?i slava lui; ?i el se va sui peste oricare din v?ile voastre ?i va umbla pe oricare din zidurile voastre;
8:?i-l va lua, ?i-l va duce departe din Iudeea pe tot omul în stare s?-?i ridice capul sau care va putea s? fac? ceva, iar tab?ra lui va umple întinderea ??rii tale".
Cele citate sunt din Vechiul Testament, Isaia, Cap 8
Iubite cetitoriule, dac? vrei s? afli urmarea, nu-?i fie team? ca-i s? crezi f?r? ca îndeajuns s? cercetezi. Acolo sunt scrise multe: bate ?i ?i se va deschide, întreab? ?i ?i se va r?spunde. Cine nu-i împotriva noastr?, e cu noi.
Au dac? citatul ales de autor pare nepotrivit domniei tale, pune tu altul. Ca s? aleg unul, eu am luat Biblia din raft cu gândul c? unde o voi deschide, de acolo voi copia un pasaj, mai exact din susul paginei stângi. Vrând s? m? închin înainte s-o deschid, am sc?pat-o. Era pe podea cu fa?a în jos, deschis?. M-am bucurat c? n-am fost chiar eu, cel ce a ales.
Este o edi?ie ap?rut? la Editura Rena?terea în 2009 versiune diortosit? dup? Septuaginta, redactat?, adnotat? ?i tip?rit? de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului ?i Clujului, Albei, Cri?anei ?i Maramure?ului.

mardale stefan (nea fane) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro