Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Dragoste atipică

de Nicolae Diaconescu



Dragoste atipică
Se știe, este o axiomă, cine nu se mai îndrăgostește este o persoană bătrână. Eu mă pot lăuda, mă îndrăgostesc mereu, de o floare, de un pom,de un animal, chiar și de-o pasăre din curte. Sunt atipic, în ultima vreme m-am îndrăgostit lulea, cum se spune în popor. Anul trecut îmi era foarte dragă Puicuța, săraca a făcut congestie cerebrală în această vară, o legase mamaia (91 de ani) cu o sfoară de un prun să nu-i mai scurme pătrunjelul. Într-o zi, plecasem din câmp din cauza soarelui ucigător, mă întorc acasă. Puicuța, care îmi venea în întâmpinare totdeauna, nicăieri! O caut prin toată curtea, prin grădină, și-o găsesc cu capul în piept, mai vânătă decât o vânătă adevărată, în plin soare. Se dezlegase de la prun și se încurcase cu sfoara de un țăruș pus proptea la o roșie. Nici nu vă închipuiți cât am suferit. Norocul meu, m-a consolat o tânără doamnă căreia îi râd ochii când mă vede și mă întreabă cum mă gândesc la ea noaptea, când mă trezesc singur în pat. Nemaisuportând durerea pricenuită de pierderea Puicuței , chiar dacă enigmatica doamnă îmi spunea, “ce contează, era doar o găină”, mi-am luat inima în dinți și i-am făcut ei însăși o declarație de dragoste. Să fiu sigur că o rumegă în liniște, am așternut-o pe hârtie și i-am dat-o uitându-mă fix în ochii ei. S-a bucurat că a devenit încă odată muza mea. Iată cum suna declarația mea de dragoste:
Draga mea, dragă, te-ai decis, vrei să fii iubita mea? De-mi spui un da hotărât, mi-ar place să nu te-ngrași! Rămâi așa cum ești acum, suplă, sveltă, precum căprioara alergată de un lup! În fiecare zi să-mi fii trufanda, iar noaptea... nu mă lăsa să te admir cum sforăi! Știu, mulți alții te-au vrut să le fii alături, le-ai mărturisit că-l iubești doar pe Iisus. De mă accepți, cu mine mergi direct în rai, aicea pe pământ! Fii deci a mea, cu trup, suflet, unghii, păr, cu lănțicul tău de aur de la gât! M-am îmbolnăvit de când aștept, în brațe să te strâng! Și mă întreb când nu am somn, ce-mi place așa de mult la tine? Zâmbetul, vocea melodioasă, sufletul? Mă iartă pentru aiste vorbe, sunt posesiv. Să-mi cânți din când în când aș vrea, s-adorm cu glasul tău. Și dacă mă vei mângâia, nicicând n-o să îți fiu, copilul rău.

P.S.

Sper să nu arunci dedicația mea la coș, aștept un semn de la tine. De mi-l trimiți încep să cânt, închid ochii și mă învârt prin casă, într-un picior, de nu, mă călugăresc, merg în munți și-mi sap o chilie în stâncă, de dragul tău mă dedic doar celor sfinte, dar gândul ...tot la tine o să-mi fie!

Nicolae Diaconescu (Nicu al Popii) | Scriitori Români

motto: Pe unde treceam, lasam o urma...

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro