Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Mierea

de Viorel Darie

Mierea

(din volumul Bucovina - plai de basm si dor )

Ionu? se culc? foarte lini?tit în seara aceea, cu gândul ?i cu speran?a grozavei zile de mâine, când bunicul va fi magicianul, va scoate bun?tatea de miere din stupii aceia cenu?ii sau albi. Adormi adânc, cu vise dulci despre miere, în sufletul lui de copil.

Se trezi cam prea de diminea?? pentru el, curios s? vad? dac? bunicul se apucase de treaba cea mai însemnat? a zilei, aceea de a fura n?b?d?ioaselor albine mierea cea bun?. De când sosise la bunici, i se mai d?duse, când ?i când, câte o lingur? de miere, din cea veche, zaharisit?, dar acum el a?tepta s? se îndulceasc? cât îi poftea sufletul din mierea cea proasp?t?, înmiresmat? de parfumul florilor de câmp.
Bunicul, înc? de diminea??, pe r?coare, începuse unele preg?tiri.

Treburile din grajd le l?s? doar asupra bunicii, iar el se sp?l? pe fa?? ?i pe mâini cu ap? înmiresmat? cu flori, î?i piept?n? pe spate p?rul s?u lung, alb ?i m?t?sos, îmbr?c? o c?ma?? de in, alb?, curat?, î?i stropi mâinile ?i hainele cu sirop parfumat de plante, se închin? la Cel de Sus, apoi începu treaba lui meticuloas?. ?i bunica era preg?tit? de fapte mari, sp?l? toate vasele, bidoanele, sitele, cârpele, ca s? fie toate gata, curate ?i parfumate.

În cele din urm?, dup? ce Ionu? obosi de tot a?teptând momentul când mierea va curge în butoiul de la centrifuga de scos mierea din faguri, bunicul î?i puse masca pe figur? ?i se duse la primul stup, cel din cap?t. Deschise stupul, d?du podi?ca de scânduri la o parte, sufl? cu fo?c?itoarea de fum de iasc? câteva rafale peste albinele înc? amor?ite de somn, ?i începu s? scoat? rame grele de faguri de miere, m?turând în stup albinele a?ezate ciorchine pe faguri, neconvinse s? cedeze a?a de u?or bun?starea lor din stup. Era agonisit? cu atâta trud?, era munca lor de milioane de zboruri de-a lungul verii. Ramele furate de la albine, le aducea repede în cas?, le ascundea într-o roini??, s? nu le simt? toate albinele din afar?.

A?a, rând pe rând, stupii au fost pr?da?i de munca harnicelor albine, care vâjâiau nervoase prin curte ?i pe la cerdac. Dar bunicul ?tia felul lor de a fi ?i nu se sinchisea prea tare de ele. Doar când vreo albin? nervoas? din cale-afar? îl în?epa, se oprea, scotea tacticos acul din piele, ?i-?i continua munca lui mig?loas?.

Iat?, câteva roini?e deja se umpluser? de rame cu faguri aurii, înc?rcate cu miere. Atunci, bunicul închise u?ile ?i geamurile de la odaia cea mare unde scotea mierea, î?i suflec? mânicile c?m??ii, lu? un cu?it lat ca o dalt? ?i începu s? des-c?p?ceasc? fagurii de ceara care astupa mierea din celule. Ionu? intr? ?i el în odaia unde bunicul scotea mierea, de?i nimeni nu-l chem?, ros de-o mare curiozitate, numai ochi la tot ce se întâmpla.

Bunicul preg?tea câte patru rame deodat?, le punea cu grij? în centrifug?, câte o ram? pe fiecare latur?, apoi începea s? învârt? de-o manivel?, încât centrifuga, rotindu-se, f?cea ca mierea proasp?t? s? curg? din celule pe pere?ii centrifugii, de unde, printr-un orificiu cât un dop, se v?rsa într-un vas mare pus sub centrifug?. Mai apoi, bunicul oprea centrifuga, lua ramele, le întorcea pe partea cealalt? ?i relua învârtitul manivelei de la centrifug?. Când ramele se u?urau de povara mierii, bunicul le punea în cutii, cu gândul s? le duc? înapoi în stup, dar goale. Acest fapt nu prea era pe placul albinelor, care bâzâiau furioase peste tot.

Stând a?a mult? vreme ?i admirând cum bunicul învârte ramele în centrifug?, Ionu? se gândi c? ?i el ar fi în stare s? învârt? manivela de la centrifug?. Bunicul se înduplec? de curiozitatea copilului ?i-i f?cu pe plac, l?sându-l s? învârt? de manivel?. Mai încet la început, dar mai repede dup? aceea, chiar reu?i, ramele se roteau de zor, mierea curgea din faguri în centrifug?, apoi în vasele de sub centrifug?. Dar obosi cam dup? câteva rame, a?a c?-l l?s? din nou pe bunicul la continuarea muncii începute.

Când vasul de sub centrifug? se umplea de miere, venea bunica s? schimbe vasul, iar mierea din vasul plin o turna, cu polonicul, în ni?te butoia?e preg?tite pentru recolta de miere. Trebuia ca mierea proasp?t? s? se a?eze, f?râmele de cear?, mai u?oare fiind, s? se ridice la suprafa?? în butoia?e, apoi s? fie strânse de la suprafa?? cu un linguroi mare.

De?i pl?cut? ?i îndelung a?teptat?, era destul de grea munca asta de scos mierea de la atâ?ia stupi. De-abia spre dup? amiaz?, toat? treaba era ispr?vit?. E drept, au mai r?mas vreo patru stupi cu mierea neluat?, dar asta o va face bunicul în alt? zi.

Au scos în tind? centrifuga, au sp?lat-o cu mare grij? ?i-au pus-o la uscat. Au pus prosoape albe peste mierea strâns?, l?sând-o s? se limpezeasc? pân? a doua zi.

Toat? munca n-a fost lipsit? ?i de un mic necaz. N-au fost aten?i bunicii când s-a umplut cam nea?teptat de repede vasul de sub centrifug?, iar mierea s-a rev?rsat din vas, luând-o pe podea. Întâmplare nepl?cut?, s? curg? mierea pe podea! Bunicul o strig? pe bunic? s? vin? repede în ajutor, s-aduc? cârpe ?i lighean, s? cure?e mierea de pe jos.

- ?i ce facem cu mierea asta rev?rsat? pe jos ?
- Cum ce s? facem? Strângem în lighean, apoi punem ceva ap? peste miere ?i punem ligheanul undeva la umbr?, în livad?. Se descurc? albinele s? recupereze mierea, rosti bunicul nu prea fericit.

În sfâr?it, trecur? ?i de aceast? întâmplare, terminar? treburile cu scoaterea mierii, rânduir? cât mai bine toate lucrurile ?i-i mul?umir? Domnului pentru recolta frumoas? de miere.

Ionu? a?tepta înfrigurat. R?bdarea lui, s? guste din mierea cea nou?, se cam terminase demult.

Într-un târziu, cu treaba ispr?vit?, se îndurar? s?-i pun? lui Ionu? miere într-o farfuriu??, cam mic?. Copilului i se p?ru c? i s-a pus cam pu?in, mai s?-i dea lacrimile. ?i cât a?teptase el mai toat? ziua... Acum i se d?dur? doar câteva linguri de miere, cam prea pu?in. Îi puseser? al?turi de farfuriu?a cu miere ?i o can? cu ap?. Bunica avusese grija s?-i spun? s? m?nânce încet, câte pu?in ?i s? bea ap? cât mai des.

Grozav? miere, dulce ?i aromat?! Ionu? termin? cam repede, cu l?comie, tot ce i se puse în farfurie, dar înc? se mai uita dac? nu-i mai aduc ceva. Îns?, deodat?, sim?i c? nu mai poate, c? parc?-i vine cu le?in. Bunica în?elese repede ce este, nu st?tu mult pe gânduri, ?tia ce-i de f?cut dac? m?nânci miere prea mult?. Îi drese repede o can? cu lapte c?ldicel ?i-i d?du s? bea degrab?. De la l?pticul cald, copilul î?i reveni, îi trecu ame?eala ?i redeveni vesel.

- S? ?ii minte, s? nu m?nânci prea mult? miere de-odat?, cu l?comie, c? ?i se face r?u ! îl admonest? bunicul pe copil, ca s? se înve?e s? asculte de cei în vârst?, care au p??it multe la via?a lor.

Ori din întâmplare, ori presim?iser? ceva, c? ap?rur? chiar atunci, în cas?, ni?te vecini. Bunicii, darnici, nu s-au ascuns c? au luat mierea în ziua aceea, a?a c? au adus mai multe farfurii mici cu miere, cu linguri?e ?i c?ni cu ap?, îmbiind vecinii s? deguste din mierea cea nou?.

În timp ce vecinii se îndulceau cu mierea cea bun?, Ionu? nu mai avea stare ?i ie?i pe gardul de la toloac?, s? vad? lumea cea larg? din sat. Mare îi fu mirarea, când v?zu pe uli?? cei trei copii de la casa vecin? din vale.

- Hei, copii! Unde merge?i ? strig? Ionu?.
- Veneam ?i noi din p?dure, am fost la cules fragi.

- Fragi ? Ia s? vad, a?i cules ceva ?
- Da, am g?sit ! Ia ?i tu o mânu?? de fragi!

- Nu pot. Azi am mâncat mult? miere dulce, de mi-a venit r?u. A scos bunicul miere de albine din stupi! se laud? Ionu?, cu inima larg?.

Bunicul, din ograd?, auzi discu?ia dintre copii. Ie?i pe c?rarea dinspre toloac? ?i chem? to?i copiii vecinilor în cas?. Bunica le pusese ?i lor câte o farfuriu?? cu miere, din cea bun? ?i parfumat?.

Dar nici nu terminar? bine copiii de mâncat miere, c? se auzi ?ip?t în cas?: o albin?, care nu se ?tie cum se strecurase în odaie, intr? pe mâneca lui Ionu? ?i urca bâzâind prin interiorul c?m??ii înspre gât. Bunica se l?muri repede care-i treaba, scoase c?ma?a de pe copil, scotoci dup? albina, vrând s-o scoat? afar? din cas?. Dar albina zbur? din c?ma?? ?i se înfipse drept în obrazul bunicii, mu?când-o. Bunica mai p??ise din astea, suport? cu r?bdare în?ep?tura, de?i obrazul începuse s? i se înro?easc? ?i s? se umfle. Puse o cârp? cu ap? rece pe obraz ?i umfl?tura îi mai trecu. S? fie numai ?sta necazul !

Când s? plece copiii vecinilor, bunicul le preg?ti un borc?nel cu miere, s? duc? la ei acas?. Era darnic bunicul.

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro