Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Omul machiavelic

de Marin Mihalache

De când s-a strecurat în con?tiin?a lumii, acestui prin? al întunericului îi merge numele numai de r?u. S-a risipit pentru el atâta cerneal? sumbr? a urii ?i prea pu?in mir al iubirii ?i al în?elegerii. ?i m?car dac? bietul florentin ar fi fost chiar atât de diabolic ?i de lipsit de scrupule pe cum ni-l prezint? memoria lumii. Nenorocul lui a fost c? s-a n?scut cumva prea devreme. Dac? ar fi avut pu?intic? r?bdare s? se nasc? ?i ar fi venit pe lume în timpurile de acum ar fi riscat s? fie zeificat înc? pe picioare fiind, sau cel pu?in ar fi fost recunoscut ca o persoan? onorabil?, respectabil?. Inteligen?? avea cât îi trebuie, îns? prea pu?in suflet ?i caracter. De fapt nici nu-i trebuia mai mult din astfel de virtu?i anacronice. Fiindc? are acest veac o pasiune obsesiv? ?i morbid? în a-?i diviniza c?l?ii ?i pe oamenii de nimic, încât cu greu mai întâlne?ti un nume de sfânt pe buzele copiilor, în pie?ele publice sau în l?ca?urile de cult. A?adar, ar trebui m?car s? recunoa?tem ingratitudinea ?i lipsa de respect a acestui veac pentru meritele ?i venera?ia care s-ar cuveni de drept ?i de fapt lui Niccolo, înaintemerg?torul omului machiavelic. De fapt aceasta este soarta idolilor sadici care în timpul vie?ii p?mânte?ti î?i rateaz? ?ansele nemuririi politice ?i culturale. Ei se detroneaz? unul pe altul spre a-?i face loc apoi pe rând în mintea noastr? înc?p?toare ?i îndelung r?bd?toare ?i-n panteonul tuturor f?r?delegilor.

Deci amintindu-ne ?i deshumând memoria lui Niccolo ne d?m seama cât de inteligent ?i inocent pare el pe lâng? to?i demagogii ?i tiranii pe care timpurile din urm? i-au adus pe capul omenirii. Ei to?i se numesc „machiavelici”, dar au prea pu?in în comun cu viclenia de scrib a unui simplu sforar dintr-o medieval? cetate a culturii. Ispita lui Niccolo, ca ?i a lui Adam de fapt, a fost cunoa?terea. P?catul lor fundamental nu este c? ar fi dorit s? ?tie adev?rul, ci c? au vrut s? revendice puterea folosindu-se de adev?r ca de o masc? disimulatoare. Ori numai virtutea adev?rului absolut, nealterat, nu masca adev?rului, este sacr? ?i eliberatoare. Puterea f?r? adev?r, dup? cum s-a v?zut ?i se vede, orbe?te ?i robe?te ca o magie neagr? mai ales pe cel care o de?ine fraudulos ?i nelegitim. Dar cel pu?in omul machiavelic de ast?zi nu se comport? chiar atât de ipocrit ?i de fariseic. El nu este nici teolog, nici m?car nu se pretinde un credincios în sensul tradi?ional al cuvântului. El este politician sau om de afaceri ?i scopul s?u deschis ?i declarat nu este altul decât agonisirea de avere ?i de putere. În mar?ul s?u orbesc dup? bani, succes ?i putere el calc? dezinvolt peste orice principiu al binelui moral, material, spiritual. Virtu?ile profane ale minciunii, cinismului, perfidiei, crimei ?i orice alt mijloc util sunt mult mai de pre? pentru un astfel de om decât orice altceva fiindc? numai prin astfel de mijloace î?i poate el atinge de fapt scopul. El cunoa?te bine marele paradox sacrosant dup? care un om drept ?i cinstit prin astfel de virtu?i î?i poate câ?tiga mântuirea cereasc? etern?, dar cu dreptatea ?i cinstea un om nu prea ajunge departe în ierarhiile p?mânte?ti ?i ale lumii “strâmbe vaviloane”, nu poate s? dobândeasc? prea multe bunuri materiale ?i nici loc de frunte la ospe?e în aceast? lume. Omul machiavelic se simte chiar chemat s? îi ispiteasc? pe to?i ceilal?i cu fericirile lumii acesteia, s?-?i „evanghelizeze” profan ucenicii.

Cu astfel de binefaceri fusese ispitit de fapt ?i Iisus înainte de a-?i începe misiunea Sa p?mânteasc? de mântuire a lumii. Machiavelicii ?tiu îns? c? nu to?i p?mântenii se pot bucura din plin de fericirile lumii dup? cum to?i, mai devreme sau mai târziu, vor c?dea în mla?tina de?ert?ciunii vie?ii. ?i aici ?ade cinismul ?i calculul s?u demonic: s? semeni între oameni invidia, setea de putere ?i dorin?a de îmbog??ire, morbul pesimismului ?i al scepticismului celui care nu reu?e?te s? se descurce, pân? când omul dezn?d?jduit va renun?a la orice perspectiv?, la orice vis legitim, precum un animal lipsit de ra?iune ?i de chemare metafizic?. Gândirea machiavelic? este deci ea îns??i o expresie a pesimismului radical cu privire la natura ?i destinul omului ca atare, a omului netransfigurat în genere. Justificarea unei astfel de mentalit??i ?i manevre psihologice se bazeaz? pe falsul argument c? dac? lumea este ?i a?a rea, fals? ?i f?r? credin??, nu ar fi decât normal ca ?i conducerea politic? a lumii s? fie la fel. Astfel, etica social? a imoralit??ii ori amoralit??ii devine regula de comportare ?i ac?iune, cutuma nescris?, subîn?eleas?, o form? a normalit??ii. Jocul politic neavând în sine nici o obâr?ie moral? prin esenta acestuia este îns??i regula normal? a jocului puterii. Se accept?, se recunoa?te ?i chiar se justific? drept natural? lipsa de scrupul ?i de norm? moral? în orice lupt? politic? pentru putere. De?i acest fel de machiavelism politic îmbrac? diferite forme, mai limitat ?i conservativ, empiric ?i ?tiin?ific, absolutist ?i totalitarist, sistemul este îns? acela?i. Premizele ?i calculele, de asemenea. Astfel, conform acestui sistem, omul care î?i conduce via?a numai dup? principiile eticii ?i ale justi?iei n-ar fi decât o victim? naiv-idealist? ?i un nefericit ratat, pe când omul eliberat de orice moral? ar fi cu adev?rat realist ?i inteligent. Deci omul machiavelic ?tie de fapt ?i ce este morala ?i ce este dreptatea, numai c? în ac?iunea politic? nu acord? nici un fel de valoare practic? unor astfel de virtu?i, apanaj anacronic al firilor mai slabe ?i neadaptabile.

Dar o nenorocire nu vine niciodat? singur?. Astfel, p?catul lui Niccolo n-ar fi fost atât de mare dac? n-ar fi avut atâ?i urma?i ?i epigoni ?i dac? lumea de ast?zi n-ar tr?i din plin consecin?ele unei asemenea erezii politice, cinic numit? machiavelism. Fiindc? din nefericire pentru omul cinstit, cumsecade ?i de caracter, machiavelismul n-a r?mas numai o relicv? politic? istoric? sau un defect de personalitate al câtorva despo?i pe care lumea ?i a?a i-ar fi iertat ?i uitat ci, ?i aceasta este tragedia lumii de ast?zi, machiavelismul a devenit îns??i regula ?i norma moral?, ori mai bine zis imoral? de baz? acceptat? ori tolerat? de omul contemporan, a devenit o a doua natur?, o religie profetic? ?i mistic? la îndemâna for?elor ira?ionale colective, a devenit o metafizic? profan?, o nou? lege dat? istoriei dup? revela?ia ?i carisma unui obscur ?i teluric demiurg.

Dar ceea ce caracterizeaz? aceast? nou? orânduire ?i ceea ce constituie punctul vulnerabil al sistemelor de conducere machiavelic? este graba ?i frica de timp, presiunea ?i tensiunea anormal? sub care ac?ioneaz? în lume. Este psihologia furului care se simte urm?rit ca de o umbra de consecin?ele faptelor sale ilegale ?i amorale. De aceea, ca ?i o moned? fals?, machivelismul poate avea succes un timp numai, nu poate dura, în afar? de vremea de pe urm? când lumea î?i va pierde total libertatea ?i eventual va fi împ?r?it? într-o imens? turm? de sclavi ?i cetele sfin?ilor martiri.

?i într-adev?r, machiavelismul, aceast? infernal? ma?in? de amputat con?tiin?e preg?te?te terenul pentru ziua în care r?ul nu va mai trebui s? fie nici m?car justificat, nici argumentat ?tiin?ific ori politic, ci pur ?i simplu acceptat ?i subîn?eles ca un consens ostentativ ?i recunoscut ca un nou fel de a fi al lumii, cel pu?in pentru acea perioad? de dominare demonic?, perioada care precede a doua venire în slav? a lui Hristos.

Ori nu este greu s? pricepem ca unele semne ale acestui început al sfâr?itului se v?d aevea: libertatea spiritual? ?i politic? sunt tot mai îngr?dite sau sunt falsificate, iubirea adev?rat? dintre fra?i ?i semeni se r?ce?te, bisericile cu pecetea unei tradi?ii ?i tr?iri sfinte sunt ignorate sau ironizate, copiii ?i tineretul corupti pân? la dezumanizare, persecu?ii ?i speran?e pierdute, imoralitate ?i anguoas? existen?ial?, minciun? ?i corup?ie, omul împuternicit s? domneasc? pe tronul lui Dumnezeu, ?i câte se ?tiu ?i nu se ?tiu.

Lumea de ast?zi nu este plin? de iubire cum ar trebui, cât este plin? de fric? ?i anormal. Adev?rul ?i minciuna sunt amestecate dup? re?etele cele mai eficiente astfel încât sensul adev?rului s? fie estompat sau radical alterat. Poate într-un fel lumea de ast?zi a ajuns imunizat? politic, nu mai r?spunde la provocarea ?i atacurile minciunii, a devenit dependent? de doza zilnic? de neadev?r care i se transmite prin toate mijloacele curente de dezinformare. Tot astfel lumea de ast?zi caut? semne ?i vrea miracole ?i la acestea r?spund din plin farsorii spirituali, vracii obseda?i de magia puterii. La astfel de timpuri nici n-a visat poate florentinul Niccolo Machiavelli. El ar fi ignorat orice cod moral numai s? conduc? ?i s? domine politic, din umbr? numai. Machiavelismul contemporan globalizat are drept scop îns? distrugerea din temelii a culturii ?i civiliza?iei, a na?iunilor ?i a popoarelor care cad pe rând victime acestui r?zboi nev?zut declan?at de for?ele r?ului.

Pentru Machiavelli ca ?i pentru Principele s?u religia era doar o form? a suprastructurii, un mit seduc?tor ?i în?el?tor pentru mase ?i un instrument de domina?ie. Pentru machiavelismul contemporan nu adev?rul sau falsitatea religiei ar mai avea vreo importan?? ci puterea de fascina?ie pe care religia sub orice form? o are asupra omului. Religia de acest fel poate deveni chiar folositoare pentru omul machiavelic fiindc? este mai u?or s? falsifici un sistem religios ?i astfel s? domini con?tiintele multora decât se creezi ?i s? sus?ii un sistem în care nu crede nimeni. Bazat pe o astfel de etic? r?sturnat? care spune r?ului bine ?i binelui r?u se lucreaz? la schimbarea valen?elor moralei, astfel încât s? ne fac? s? credem c? valorile etice ale tradi?iei ar fi anacronice, dep??ite pentru timpul de ast?zi.

În realitatea de zi cu zi, treji fiind sau în vis, iluzia nu este îns? f?cut? s? dureze etern, sau s? ne domine mai mult decât o vreme. Apoi adev?rul iese din nou la suprafa??, mai nou ?i mai purificat, gata s? r?mân? cu noi pân? dincolo de hotarele ve?niciei. Toate for?ele r?ului ?i împrejur?rile istorice sunt efemere. Ele pot lovi cu biciul urii ?i al mor?ii în fragilitatea spiritualit??ii celor sensibili ?i morali. Dac? se va reu?i s? se ?in? aprins? flac?ra din candela sufletului m?car a unora dintre cei vii, flac?r? lâng? flac?r?, ?i lumina acestora va deveni o p?dure de incendii. Himera furtunilor nu va putea astfel s? sting? un foc care vine dinl?untrul fiin?ei ?i al ve?niciilor ca un vulcan trezit peste noaptea uit?rii. Dimpotriv?, rugul aprins ?i mistuitor al celor cura?i cu inima va devora întunericul ?i lumina fals? a tuturor apostaziilor.

Marin Mihalache (marin.mihalache) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro