Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Anul mor?ii

de Draganoaia Alexandru

Coborî din trenul personal. Soarele e la apus. În stânga se în?ir? locuin?ele de serviciu ale lucr?torilor c?ii ferate.
-Ai ap?sat dumneata butonul soneriei?
-Nu, domnu’ Ilie, nici nu ?tiam c? por?ile astea au sonerii. Eu dac? vreodat? am vreo treab? te strig.
-Cred c? vreun neastâmp?rat de copil. Hai, vino oleac? s?-?i mai tragi sufletul? Te v?d zi de zi trecând la deal-la vale…
Mares intr? în curte ?i se a?ez? pe b?ncu?a din fa?a casei.
-O, de când n-am mai dat pe-aci...Înaintea dumitale a locuit cu familia un coleg ?i bun prieten.
Împreun? construiam mici aparate de radio pe care le vindeam în liceu ?i f?ceam bani de vermut... Eram obi?nuitul casei ca s? zic. M? leag? multe amintiri…
-I-auzi nene… Uite, dac? vrei s? intri…, zise Ilie deschizând larg u?a. ?i a?a nu prea am musafiri.
Se ridic? ?i intr?. Cum p??i pragul un fior rece îi alune? pe ?ira spin?rii.
-La mine e deranj. De când mi-a murit so?ia n-are cine s? mai stea de ele
-?i-a murit so?ia? N-am ?tiut...
-A avut cancer. Fata mea, ?i ea vine destul de rar. E c?s?torit?, e cu casa ei... Las? c? mo?ul se descurc?...
Sunt în hol. „Musafirul” î?i arunc? ochii spre mica u?? care d? în pod…Mai privi un timp în lungul coridorului ?i d? s? ias?. Sim?i din nou acea senza?ie pe ?ira spin?rii.
-Nea Ilie, ia s? te ui?i, cred c? nu e închis? bine u?a podului. Parc? e a?a ca un curent.
Sun? telefonul.
-Daaa...Bine, t?ticu?ule... Aoleu...
Mares î?i da seam? c? e de r?u. Iese. Totu?i, nu e bine s? plec în momentul ?sta, î?i zise ?i se a?ez? din nou pe banc?.
Dup? câteva minute Ilie alb ca varul, cu voce tremurând?:
-Fata mea... a n?scut... L-a n?scut mort...?i nici ea nu e bine deloc...Doamne, pentru ce m? ba?i?

*

La priveghi la Gogu v?carul. E aproape miezul nop?ii. Mare? la c?p?tâiul mortului...
Î?i aminte?te, cu câteva luni în urm? tot a?a, trecea pe uli??. Gogu era în mijlocul cur?ii ?i avea chef de vorb?...
-Bre, dar ce lucrare cu via asta a matale pe la strea?ina casei. În via?a mea n-am v?zut ciurpeni albi a?a frumo?i de ?apte chile...
-H?, h?, daaa, anul ?sta chiar c?...O s? ias? un vin, mam?-mam?...

B?gat în pat de ore bune ?i somnul nu se lipe?te pic. Se gânde?te la imaginea stranie cu Gogu vesel în mijlocul cur?ii, la c?su?a d?r?p?nat? pe brânci de b?trân?, la boabele alea mari albe de strugure, atârnând ca ni?te lacrimi...
Inima o ia nebune?te, îi aude b?t?ile în moalele capului, sufl? de parc? ar urca în goan? un deal… Cu privirea pironit?, cu fa?a alb?strie zace pe patul r?v??it.

*

Duminic? este felcerul satului, un om destul de în vârst?. Este ?i felcer ?i dentist. Toat? via?a lui a ajutat ?i pe bun ?i pe r?u ?i pe bogat ?i pe s?rac. Anul acesta a candidat la postul de primar sigur c? o s? câ?tige. E proiectul vie?ii mele, oamenii m? vor, se gândea, doar am ajutat mult? lume. A pierdut îns?. Asta l-a îmboln?vit de moarte. S-a întins în pat ?i a început s? se sting?...

Mare? coborâ din ultimul tren al serii. Înainteaz? spre cas? cu pa?i largi când în r?scrucea de la troi?? îl z?re?te ca prin cea?? pe Duminic?. Vine spre el. În mân? are ca deobicei servieta din piele de porc cu care î?i car? ustensilele de doftoriceal?. Omul nostru d? s?-l salute dar cuvintele i se opresc în gât. Felcerul, amicul lui, are mersul ca de robot, privirea fix? ?i fa?a împietrit?. Câ?iva pa?i ?i se pierdu în bezn?. Mare? nu ?tie ce s? cread?. ?tiam c? e la pat, î?i zise. S-o fi f?cut bine ?i a luat-o a?a pe jos în aerul r?coros al nop?ii. O fi mergând la vreun bolnav... Trec mâine diminea?? pe la el ?i v?d care e treaba, hot?râ iu?ind pa?ii.

-Nu e bine deloc. Hai în cas?, îi zise so?ia bolnavului.
În camera întunecoas? mai sunt câteva persoane. Pe pere?i, valuri galbene de la pâlpâitul unei lumân?ri.
La plecare c?tre so?ia felcerului, aproape în ?oapt?:
-Dar el asear? a ie?it în sat? A fost plecat pe undeva?
-Un’ s? fie, omule, când de trei zile trage s? moar?? Ce vorba e asta?
-Mai doamn?, veneam de la trenul de doi?pe...În dreptul troi?ei m-am întâlnit cu nea Duminic?, ce dracu...Era cu gentu?a...Chiar m-am bucurat c? l-am v?zut umblând s?n?tos.
-Pleac? cu prostiile. ?i s-a p?rut ori aveai capul plin cu b?utur?...

Nea Duminic?, când o s?-mi mai ie?i noaptea în drum m?car opre?te-te s?-mi vorbe?ti, s?-mi spui cum e pe lumea cealalt?, î?i trimite Mare? ultimul gând odat? cu bulg?rele de p?mânt pe capacul co?ciugului.
Ce-o fi cu mine de v?d muribunzi în r?scruci, î?i mai zise ie?ind pe poarta cimitirului…

*

Mare? are un singur bun prieten, ba înc? îi mai este ?i unchi. Este în vizit? la unchiul ?sta al lui, de fapt a fost invitat la o can? cu vin. ?ed în mijlocul cur?ii... G?leata cu licoare parfumat? lâng? m?su?a cu trei picioare. Sear? de toamn? blând? cu o frumuse?e ?i o pace dumnezeiasc?... Au fe?e îmbujorate ?i buze vine?ii de la culoarea crud? a vinului. Povestesc cu voce tare ?i râd zgomotos.
S-a f?cut târziu deja. Soarele a apus demult, umbrele s-au adâncit. A?ezat pe un sc?unel, pu?in adus de spate, la un moment Mare? se întoarse - Un b?rbat la câ?iva pa?i în spatele lui. Imediat î?i d?du seama c? e o rud? a lor care locuie?te în alt? localitate. Se uit? când la musafirul t?cut când la unchiul care poveste?te nestingherit de noua prezen??. Cred c? mi se face o fars? î?i zise… În curând îns? în?elege c? doar el îl vede pe cel în c?ma?? alb?...

A dou? zi diminea?? unchiul la el la poart?:
-Nepoate, o f?cur?m de oaie. Mi se spânzur? v?rul ?la de-al doilea din Sârbi. Înc? nu ?tiu ce ?i cum... M? gr?besc s? prind rata de opt. Las ?i eu bicicleta asta la tine.
-Unchiule, dar eu asear? l-am v?zut, era chiar...
-Ce zise?i c? ai v?zut?
...Noroc c? cel?lalt tocmai rezema rabla de biciclet? de m?rul din fa?a casei...
-Ce zise?i c? ai v?zut?
-Las?, las?, vorbim noi… Du-te s? prinzi autobuzul. S? îi salu?i ?i condolean?e ?i din partea mea.
Trebuie s? merg la un preot, trebuie s? m? spovedesc, gândi amar... Nu e normal ce mi se întâmpl?. Îmi pierd min?ile sau ce...
Noaptea urm?toare îns? avea s?-i fie crunt?: Întins, în?epenit în starea dintre veghe ?i somn fu bântuit de vedenia celui în c?ma?? alb? c?ruia pare c? îi url? disperarea prin o mie de guri. F?cut covrig, se smuce?te, se r?suce?te, î?i acoper? urechile – degeaba, urletele sunt în?untru.

*

-P?rinte, o fi de la Dumnezeu sau de la domnu’ dra...
-Ssst, las?-l pe ?la îl întrerupse tân?rul preot... Nu e bine s?-l pomene?ti...Deci ’tale zici c? ai vedeniile unor oameni mor?i... Nu ?i s-a p?rut, nu erai b?ut...
-Mai mult, sunt momente stranii ca într-un film de-?la, tot felul de semne. Poate c? eram b?ut c? mai beau dar n-are leg?tur?...Ce am v?zut ?i ce am sim?it n-au fost p?reri, cel pu?in azi-noapte am crezut c? mor...
-Ce a fost noaptea trecut??
-Spânzuratul a venit peste mine. Aproape c? adormisem ?i d?-i, hergheliile de draci...
-A fost glasul sângelui care cere ajutor sângelui-frate. Ai zis ?i mata: „Dumnezeu s? te ierte”?
-Oi fi zis, nu mai ?tiu ce-am spus c? am crezut c-a venit s? m? ia ?i pe mine...
Preotul î?i face cruce. Zâmbe?te:
-Bre, lucrurile astea nu sunt a?a...În curând îns? de la slujbe, de la gândurile noastre bune sufletul i se va mai lini?ti. În privin?a matale ce s? zic, postul ?i rug?ciunea ar ajuta.

„Post ?i rug?ciune... Dar pe cine oi fi sup?rat de mi se sparg oalele în cap? Cred c? mi se trage de când lucrez la MUTĂRI MOBILĂ... Bine zicea ?la: B?, nu te b?ga când e vorba de divor?uri, partaje ?i tot felul de desp?r?iri. I?i dai seama cu cat? energie negativ? e înc?rcat? mobila aia pe care tu pui mana?”

*
Mult? lume ?tie c? în “Ceuri”, în blocurile cele mai vechi din ora? locuie?te una care ghice?te bine. Iat?-l pe omul nostru bâjbâind în întuneric, urcând sc?rile d?r?p?nate. La etajul patru în hol un ?igan:
-Pl?ti?i la mine…
Camer? s?r?c?cioas?, un bec chior, într-un col? un pat pe care femeia a?az? c?r?ile ?op?ind... D? o dat?, înc? o dat? ?i înc? o dat?…Le r?stoarn? când pe fa??, când pe dos. Se opre?te, se uit? la Mare? mirat?:
-Nu te g?sesc!
-?!
-P?i nu te g?sesc, parc? ai fi mort… Ce viitor s?-?i ghicesc dac? nu te g?sesc…
-Doamn?, sunt un om tare am?rât. Vorba lu’ mata, parc? sunt- parc? nu sunt… Mi-e ?i fric? ?i ru?ine s? povestesc… Lumea m-ar crede nebun…Mi se arat? semne, prevestiri, tot felul de spirite, de umbre, de p?reri…
-…
-Am fost ?i la preot…
-Ptiu! Bre, ascult? ce-?i zic… S? fugi de astea c? n-ai sânge în instala?ie…Mai multe nu-?i spun c? n-am voie… Nici noi nu lucr?m de capul nostru…Asta e meserie grea, ehe… Gata, hai c? mai a?teapt? ?i al?ii…
În timp ce Mare? coboar? sc?rile l?murit bu?tean, femeia c?tre cel de afar?:
-Mielu?e…
B?rbatul bag? capul pe cr?p?tura u?ii:
-Da, mam?…
-I-am dat papucii… S? stai cu ochii pe el ca anul ?sta te faci cu un rând de ?oale…

*
Sear? târziu, în tren spre cas?… Rupt de ?ale, doarme gr?m?dit pe b?ncu??.

Cu o smucitur? teribil? trenul d? s? plece din sta?ie. Tresare din somn... Î?i d? seama c? ar fi trebuit s? coboare demult...O ia val-vârtej spre u?? ?i, în ultimul moment, sare din mers... Este miezul zilei... „Unde naiba m? aflu...”
-Ce sta?ie e asta?
I se arat? o direc?ie. O ia în lungul liniilor ferate. Intr? într-o cl?dire unde par a fi birourile g?rii:
-Trebuie s? ajung la...
-Imediat v? dau bilet...
Doamna de la ghi?eu termin? de vorbit la telefon...O palma gr?su??, bine îngrijit?, se deschide... Mare? se caut? în buzunare, pune o bancnot?...
-Biletul cost?...
-Doamn?, sunt ultimii bani.. Dracu’ a ?tiut c-o s? ajung p-aci’...M-a luat somnul...
- ?i a?i dormit trei sute de km? Somnul mor?ii nu alta...
-Trei suteee?... M-a scos trenul din ?ar?, bag sam?...
-Deci, ave?i banii?
Îl cerceteaz? pe deasupra ochelarilor...
-În cazul dumitale o s? complet?m un formular ?i o s? ai foaie de drum gratuit?...S?-mi da?i un act, ceva...
Plin de speran??, duce repede mâna la buzunarul de la piept al c?m??ii. Scoate o carte de identitate...Carte de identitate pe trei sferturi ars?, afumat? ?i scorojit?. R?mâne stan?. Prive?te bucata de plastic topit cu ochi gata s?-i ias? din orbite. Din gât, ca un horc?it:
-Doamne Isuse Cristoase, ap?r?-m?...

*

...Un b?rbat într-un co? din nuiele...Se uit? mai bine, este chiar el, întins cu fa?a în sus...În urm?, lume puhoi...„Unde merge toat? lumea asta”? „In cel?lalt cap?t al satului”, i se r?spunse...”Cel?lalt cap?t, p?i acolo e cimitirul”, î?i aminti Mare?...

„Ah, a fost doar un vis...Ciudat vis... Ce ar putea s? însemne?” Este trecut bine de miezul nop?ii... Încearc? s? adoarm? din nou... Leg?nat? de vânt, ramura de m?r bate u?or în geam, toc- toc, toc-toc...

Draganoaia Alexandru (deagublues) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro