Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Despre terrani

de Dumitru Sava

Într-o zi, sup?rat de toate câte i se întâmpl? limbii române ori nimic nu e întâmpl?tor, mi-am f?cut curaj ?i am publicat ceea ce sim?eam la momentul respectiv. Textul se chema “limba mea” ?i recunosc, din punct de vedere stilistic, poate mai era de lucrat pe el. De fapt, cam acesta e stilul meu: scriu pe ner?suflate sub imboldul momentului. Nu m? intereseaz? s? fac art? (cine oare, cu adev?rat, poate s? o defineasc??), ci s? transmit starea mea de a fi. De aceea, de regul?, nici nu mai intervin pe text s?-l “me?te?ug?resc”. ?in prea mult la sinceritatea exprim?rii. Nu m? adresez neap?rat gustului estetic al cititorului, ci min?ii ?i sim?irii sale.
A trecut ceva vreme, dar îmi amintesc de interesul pe care textul respectiv i l-a stârnit unei angelice doamne, cu nume oarecum exotic. Se pare c? nu mai locuie?te în ?ar?, dar e filolog de meserie. Incomparabil, mult mai calificat? pe aceast? parcea decât mine! Bravo ei c? se pricepe ?i la limba român?! Îi mul?umesc, dac? cumva nu am f?cut-o, pentru str?dania de a m? aduce, a?a sim?eam eu, pe calea cult?, “b?t?torit?” a exprim?rii cât mai filologico-abracadabrant posibile! C? de, ce s? mai zic, tr?im în vremea post postmodernismului. Ghinionul meu c? m-am n?scut în “antichitate”, nu-l pot în?elege ?i fire?te gusta! Prin forma?ia mea intelectual? eu gândesc holist, adun firimiturile min?ii umane într-un tot ?i încerc s? fenomenologizez. Se pare c? adep?ii amintitului curent sunt preocupa?i s? calce descul?i prin cioburi. ?i s? priveasc? lumea prin fiecare dintre ele. Câte cioburi atâ?ia adep?i! M? plasez, deci , la polul opus ?i vorba aia: degeaba încerci s? mai înve?i mâr?oag? b?trân? la ham!
Distinsa doamn? îmi repro?a naivitatea ?i mentalitatea îngust?. Fire?te, total de acord c? r?mân un anacronic. Autoproclamându-m? soldat al limbii mele, simplu soldat într-o oaste cu atâ?ia ilu?tri generali, m? autoosândesc s? fiu un provincial, un ins ce accept? s? înoate prin zoaiele de la periferia acestui m?re? elan globalist. ?i anonimi ca mine au ajutat “cultura asta minor?” s? supravie?uiasc? atâtea mii de ani. Întreb cumva, ca bietul Tristanda, f?r? c?r?mizi po?i face o cas?? Dac? dispar na?iunile (limbile) din ce mai construie?ti statul universal (mondial)?
Deranjul doamnei filolog, b?nuiesc, a fost provocat de o anume suspiciune de protocronism. Numai c? protocronismul meu era cât se poate de interna?ionalist. E drept, bazat pe con?tiin?a unui trecut ?i origini imperiale. Am în vedere un anume fragment: limba mea-i o tain? mare / e un fagure de miere / din stupul unui neam tare / în?elept precum o carte / în care ?i tu e?ti parte / rânduri rânduri tolera?ii de aiurea / se prip??ir? peste ea / cum au gustat-o ?i-au c?p?tat identitate / î?i spun azi greci maghiari ori rromi / s-au ad?pat la ea romanii /
?i s-au trezit latini / italieni francezi spanioli ori portughezi / prin vadul ei trecur? slavii / ?i au ie?it la mal
drept ru?i ucrainieni poloni / ori sârbi bulgari croa?i slovaci…
Recunosc, am scris asta în cuno?tiin?? de cauz?, dar ?i cu n?duf. C? prea în mai toate dic?ionarele importante ale limbii mele, filologi, poate din stirpea distinsei doamne, au cârpit-o din petice luate de pe la to?i vecinii ?i veneticii. Majoritatea lor nici nu existau când noi gr?iam pe aici. ?i vroiam s?-i în?iruiesc argumente suficient de conving?toare. Destule, care o apropie de sacra scriere. M-am luat cu altele ?i am tot amânat. Dar o întâmplare recent? mi-a înviorat memoria. Din multele câte le aveam de spus atunci vreau s? aduc în discu?ie doar un cuvânt. El ar putea spune aproape totul despre graiul p?mântean ?i despre vechimea limbii mele.
Cum se cheam? planeta pe care locuim? Terra! Iertat?-mi fie ne?tiin?a. Dar în ce alt? limb? a planetei locuitorii ei î?i spun terani? Adic? ??rani!

Dumitru Sava (Dafinul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro