proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dincoace de gard, la ad?post, Jory d?du s? respire u?urat, dar ceva îl împiedic?.

Pe to?i maniacii! Me?teri! zise Jory în forul s?u interior.

Mintea lui Jory, de aceast? dat?, coment? ?i ea ceva, dar Jory nu o auzi.

Crunt? mânie a cerului! Iar? Pe sfântul Curry!

Casa, în lipsa lui Jory, se umpluse de me?teri, de?i fusese plecat doar câteva ore, nu o s?pt?mân? sau mai mult. Iat?-i deja, alba?tri ?i roz, c?lare, pretutindeni! Unul era în nuc. Ce c?uta în nuc? Al?i patru se aflau la baza nucului, cu mâinile pe trunchi, privind în sus. Ce sens avea?

Pentru Jory, me?terii erau foarte enervan?i dar ?i un pic enigmatici, în acela?i timp.

Pe acoperi? num?r? cincisprezece. Doisprezece b?teau cu furie în tabl?, unul d?dea indica?ii gesticulând, doi st?teau deoparte, cu bra?ele încruci?ate. Cum de nu-i auzise? Zgomotul era ?ocant.

Doar dac?, ?i Jory calcul? cu precizie c? acesta era r?spunsul, doar dac? începuser? h?rm?laia când el a intrat pe poart?, sau câteva secunde mai târziu.

Îl a?teptaser?? Îl pândiser?? D?deau o reprezenta?ie, un show, un concert?

O demonstra?ie de for?? me?tereasc??

Jory mai v?zu opt me?teri, alinia?i la zidul casei, care desenau cu mare aten?ie, în timp ce doi mergeau printre ei, d?deau din cap, uneori se opreau ?i ?opteau ceva la ureche sau m?surau.

Într-adev?r, erau o armat?, la el în curte. ?i deasupra, peste tot. De cum intr?, primii cinci dintre ei, cu salopete albastre ?i obrajii roz, imposibil de confundat cu alt? specie invaziv?, sp?rgeau aleea care, cel pu?in în ochii lui Jory, fusese perfect? pân? de curând. La o privire atent?, doar unul lucra, folosind un picamer, ceilal?i patru se fereau de a?chiile zbur?toare desprinse, foarte abili, profesioni?ti.

Jory zbier? nervos Alo! Aaalooo! ?i se f?cu spre ei, amenin??tor, într-o anumit? m?sur?.

Picam?rul t?cu ?i toate fe?ele se întoarser? spre el. Ce oameni tineri, bine hr?ni?i, ra?i proasp?t! Jory era cucerit de-a dreptul, acum, c? se priveau.

-Dar ce tot face?i? zise. Ar fi vrut s? ridice tonul, s? fie agresiv, dar nu mai putea, me?terii erau f?r? cusur.

-Tragem ap?, zise o apari?ie surpriz?, din tufa de trandafiri galbeni, înal?i. Era tot un me?ter, dar cu aerul unui dandy care le ?tie pe toate, ceva mai în vârst? ca ceilal?i. Sub salopet? avea c?ma?? alb?, nu în dungi colorate sau carouri, ca ceilal?i. Pentru c? era mai pu?in dr?g?la?, Jory se repezi la el cu vorbe pline de furie, a?a cum se cuvenea.

-Ap?? În mijlocul aleii? În ce scop? ?i cine v-a dat voie? Aici e proprietate privat?, nu balamuc.

-Aleea va trece pe aici, zise gulerul alb calm, feliind gr?dina cu palma, ca pe un tort, imaginar, în aer, dar era foarte clar ce ?i cum. Tot gesticulând, individul încerca, în acela?i timp cu explica?iile, s?-l orbeasc? pe Jory cu lumina reflectat? de ghiulul de pe inelarul mâinii sale stângi, care avea ?i o piatr? foarte lucitoare, din care lumina soarelui ?â?nea, c?utând ochi sensibili s?-i r?neasc?. Ce r?uf?c?tor! se minun? Jory, f?r? s? vrea.

-Cine v-a dat voie? zise iar Jory, ?intind cu ar?t?torul grupul compact de me?teri.

La care, gulerul alb î?i duse mâna stâng? la gur?, ca s? nu pufneasc? în râs, ?i orbi pe Jory cu o sclipire ?intit? precis, a pietrei din ghiul, apoi st?tu a?a, cu ochii mari ?i obrajii umfla?i ?i mâna peste jum?tatea de jos a fe?ei, ceva timp, cât s? mi?te piatra malefic? cu raze ascu?ite, torturându-l pe Jory, care încerca s? eschiveze cât era posibil, dar în zadar.

?eful dandy lu? mâna de la gur?, ?i eliber? câteva hohote cubice, articulate geometric, care izbir? dureros timpanele tuturor: cei cinci me?teri de pe aleea sf?râmat? î?i acoperir? urechile, nu numai Jory. Pe acoperi?, ciocanele t?cuser? de la prima vorb? rostit? de gulerul alb. Ce ?ef! Ce ?ef! spuse Jory, mai mult pentru el. Uneori, mintea lui îi mai sufla câte o replic? ?i-l punea la curent cu evenimentele pentru c? Jory era cam încetinel în interpret?ri. Lui îi cam pl?cea s?-?i spun? c?, de fapt, ar cultiva acest defect ca pe o calitate, dar în adev?r era moc?it, ?i mintea lui nu se sfia s? i-o spun?.

Iat? a?adar întreaga curte cu popula?ia ei de me?teri, încremenit?, sorbind fiecare cuvin?el din gura gulerului alb, cu excep?ia hohotelor, pe care nimeni nu le voia în urechi. Omul râdea nepl?cut.

Cu palmele pe urechi, dar lingu?itori, a?a cum trebuie s? fie orice subordonat, dac? ?tie ce-i bine pentru el, me?terii hohotir? ?i ei, dar neconving?tor, ca ni?te ?oricei lâng? un leu.

-Cine s? ne dea voie? Noi suntem executan?ii! Proiectul exist?, contractul a fost semnat de toate p?r?ile, nimic ?i nimeni nu ne mai poate opri. E foarte simplu chiar ?i pentru o minte simp..???...complicat?, ca o dumitale. Sigur nu ai gre?it curtea?

-Voi a?i gre?it-o! M? voi adresa Prim?...???...Piramidei! Fac plângere sus de tot!

-Dom'le, ?sta nu-i în toate min?ile! spuse gulerul alb c?tre me?teri. Apoi le f?cu un semn din cap, care nu putea însemna decât Pune?i mâna pe el! Jory n-avea nicio îndoial? acum.

Nici nu apuc? s? respire odat? în plus. Mâini de o?el i se încle?tar? pe carnea moale a bra?elor, pe ceaf? ?i umeri, ?ase mâini, calcul? Jory. Un me?ter se apropie de el, foarte umflat în pene, coco?, privindu-l sfid?tor, amenin??tor, drept în ochi. Veni foarte aproape, î?i lipi obrazul drept, gr?su?, de obrazul stâng al lui Jory, respirând sacadat, în culmea furiei, cu fa?a deformat? într-un rictus de c?l?u. Apoi îi ar?t? limba, foarte ro?ie, sco?ând un fel de muget, mmâââuumm, de intimidare. La sfâr?it, îl ciupi de burt? ?i-i d?du un ghiont, cu pumnul, în coaste, dureros. Dup? care, me?terii îl azvârlir? în mijlocul cur?ii ?i nu-l mai b?gar? în seam?. Gulerul alb disp?ruse în tufa de trandafiri galbeni.

Ce chestie! Brutalizat în propria curte! Unde s-a ajuns, inuman, inuman, socoti Jory.

Încerc? s? ajung? la el în camer?, unde spera c? totul e neatins. Dar holul era impracticabil, prea mul?i me?teri, o gr?mad? de unelte ?i accesorii... Coti spre buc?t?rie. Din fericire, era aproape goal?, cu excep?ia a doi me?teri numai, care conversau pe un ton sc?zut în fa?a frigiderului cu u?a larg deschis?.

Frigiderul e oglinda casei, îi veni lui Jory un gând bizar. Sim?i cum se ru?ineaz? foarte tare, dintr-o dat?, de cum ar?ta, mai mult gol decât plin.

Cei doi me?teri, care priveau cu mare aten?ie în frigider, îi sim?ir? prezen?a. Din buzunarul fructelor, unul se aplec? ?i lu? toate l?mâile, iar cel?lalt înh??? jum?tatea de baston de parizer care-i era a?a drag? lui Jory, ?i o ascunse repede la piept, încât, pe când ie?eau, avea pieptul bombat precum unele femei.

Jory mai observ?, aproape f?r? s? vrea, c? cei doi erau foarte miopi, cu ochelari gen fund-de-sticl?, dar ?i foarte virili, judecând dup? cârlion?ii de p?pu?? care le ie?eau din c?ma?? la gât ?i pe clavicule, în care ambii aveau îngropate l?n?i?oare împletite de aur. Bâjbâir? împreun? în c?utarea ie?irii, ?i o g?sir? destul de repede, dat? fiind condi?ia lor.

Din copil?rie, Jory regreta c? nu e miop, pentru c? cineva cult îi explicase cum gena miopiei ?i gena de geniu se ?in mân? de mân?, pe aceea?i creang?, iar el mereu voise s? fie cât de cât genial, dac? se poate, v? rog! Se sfor?ase cât putuse, dar neam! În loc de geniu, ca efect secundar al eforturilor sale, c?p?tase o form? grav? de abulie.

Se poate ca cei doi miopi s? fie geniile armatei de me?teri, credea Jory, ?i s? fie convoca?i doar la cele mai dificile lucr?ri. Afar?, toat? lumea se înclina în fa?a lor. Era verosimil.

În frigider, Jory mai g?si o ceap? crud? salvat? din ajun, învelit? frumos în staniol. Se trânti lene? pe canapea ?i începu s-o road?, sperând ca efectul ei soporific accentuat s?-l trimit? în lumea ailalt?, în care visa. Cel mai bun prieten al omului e somnul, socoti Jory. Dac? nu visezi, te odihne?ti. Visezi pl?cut, c? e?ti omul-barz? sau altceva, te treze?ti mul?umit. Ai un co?mar, ?i revenirea în sim?iri e o pl?cere.

A?teptând ca ceapa s?-i amor?easc? sistemul nervos, Jory porni televizorul, dorind s? prind? rubrica meteo, al c?rei mare fan era, când î?i aducea aminte. V?zu câteva reclame, un calup întreg, din care nu în?elese nimic, fiind mult prea bombastice, ?i era de parc? se uita într-o gaur? cu totul neagr?, dar cu siguran?? nu-i erau destinate lui, ci noilor genera?ii de mocofani cool, tatua?i ?i cu b?rbi, simbiotici cu diverse gadgeturi detestabile.

Dar mintea lui Jory vâslea cu putere în alt sens, departe de ecran, pe urma pe?tilor bizari care erau acum pa?ii lui Jory în apa râului zilei. Se dovedea c? abolirea rutinei vine cu un pre?. Neprev?zutul, un bou mare ?i furios care atac? de cum vede cârpa ro?ie a libert??ii. Ie?it de pe poteca b?tut? ani de zile, Jory nimerise ca un iepure pe autostrad?. Poate nu chiar atât de r?u, dar aproape. Servit cu ostilitate pân? la grea??, atacat de un prieten, cu briceagul, aproape înecat în mâl moale f?r? fund, jefuit cu bun?voin??, înghiontit, asediat de me?teri, care, nu era nicio îndoial?, îl credeau vulnerabil, sfios, iat? un portofoliu bogat pentru o zi care nu se terminase înc?.

Jory c?sc? plictisit. Am mai v?zut io d'astea! Rahat de barz?. Zici c? o întreag? ga?c? de netrebnici st? gata s? ia startul, cum la?i garda jos. Marea voca?ie a sapien?ilor de stuf e h?r?uiala. Vine la pachet cu paludismul, cu episoade de amok, de care sunt to?i ro?i pân? la os.

Pe sfântul Jumbo c-a?a-i!

Se anun?? vânt puternic în sudul mla?tinii Mustipal Ros, zice prevestitoarea meteo, soare în nord ?i peste Gim Kermadec, rochia în care e captiv?, fuzelajul unui planor cu totul delectabil, pagub?-n trestii, socoti Jory, iar în Hipercity, continu? ea, ce?uri amarante în vest ?i ploi galbene de spori în rest-cu depuneri corozive pe turnuri!

B??ul instructiv se muta pe hart? în sus, în jos, est-vest, iar el d?dea din cap, captiv în atmosfera studioului meteo, memorând datele cu mare pl?cere de elev tocilar. Totu?i, un meteo care prezicea soare pe Gim, la poalele c?ruia se afla chiar acum, era un meteo trist, luminat doar de flac?ra ro?ie fusiform? a rochiei fetei cu vremea. Trebuie s? aflu cine e designerul, î?i not? el în memorie.

Când se gândea ce mult i-ar pl?cea s? poat? comanda vremea ca la restaurant, un platou mare cu multe ploi reci ?i un castron de cea??, fi?i amabil?! ?i soarele ?sta e cam vechi, miroase, v? rog, lua?i-l de aici, ecranul televizorului fu traversat de o matahal? în albastru, prin spatele sticlei, adic? în acela?i loc cu fata meteo, cum altfel, iar el s?ri în sus, cum altfel, urlând în forul s?u interior, dar se auzi destul ?i în afar?:

-Un meee?teeer! Cum e posiiibiiil! Junghi obez! Ce cau?i acolo, canalie! zise el, c?ci toat? bucuria de fan meteo îi disp?ruse.

-Sunt peste tot! Sunt peste tot! E infestie, e cotropire!

Mai mult, de?i cu abdomen proeminent, totu?i me?terul de dincolo de ecran era ar?tos, coche?el, ?ic, cu bereta pe o parte, pieptul sârmos de gigolo dezgolit, ?i se oprise cu spatele la Jory, vorbind cu fata, flirtând, se p?rea, c?ci ea chicoti oarecum îmbujorat?, când el o ciupi de fund, amabil. Fire-ar!

Jory ie?i în curtea din spate, s? se calmeze. Îl a?teptau mâ?ele somnoroase, câinii bezmetici ?i puii alerg?tori, ciugulitori pasiona?i, printre stive de lemne, bârne grupate în picioare, rezemate de magazie, scânduri din?oase, resturi dintr-un gard vechi, dintr-o magazie d?râmat?, dintr-un felinar ros de rugin?, dintr-o cu?c? de iepuri, o jant? de tractor unde ardea gunoaie, o groap? unde arunca alte de?euri. Conservator din fire, Jory nu-?i b?tea capul s? schimbe ceva în acest loc. Func?ioneaz?, adic? este ferit de catastrofe, mult prea r?spândite în ziua de azi, calcula Jory, când era cuprins de îndoieli.

Fripte de prea mult soare, scândurile gardului se ondulaser?, ?i se sub?iaser?, de parc? ar fi vrut s? evite ceva, s? se fereasc?, l?sând loc gol de privit, lacune în palisad?, cu totul regretabile, pe care Jory le astupa uneori cu paie, frunze ?i cr?ci, c?ci se temea de pr?d?tori, mai ales, mai ales de tirano-vulpe, care venea pe la 3 noaptea, de ?acali, dihori ?i ho?i.

Prin gard ?i peste el vedea stâlpul rotund, traversat de cabluri negre, cu afi?ele sale electorale înc? vizibile, sp?late de ploi, p?lite de soare, la fel de mohorâte ?i pocite pe cât le ?tia. Ce urâ?enie persistent?, ca mirosul de ou clocit, se lipea de sloganurile lor mincinoase, transpira prin pozele lor! Ce clei vicios, ce putoare. Ce culori strig?toare la cer.

Iar între doi salcâmi usca?i în care mi?unau cioc?nitori fl?mânde de larve, un banner uria? cu chipul ?acalului, Nek Yonghe, zis Sako ?forarul.

Scârbit pe cât se putea, Jory, tulburat ?i de salopet-ieri, c?rora le tot c?uta o denumire care s?-i satisfac? cruzimea de limb?, pe care o resim?ea, un nume care s? cuprind? întreaga repulsie resim?it? la vederea mutrelor insalubre, a dârelor maronii de imondice pe care le l?sau în urma lor, ?i pe care era nevoit el s? le ?tearg?, se învârtea f?r? rost, când, f?r? s? ?tie cum, ce f?cuse, ce atinsese, ce se ab?tuse, intr? în cele trei ceasuri rele care, ca ?i me?terii, f?ceau parte dintre intemperiile foarte rar pomenite la meteo, de?i ar fi trebuit, poate într-o rubric? mixt? meteo-horoscop: ce se va abate azi peste dumneavoastr?, în func?ie de zodie.

Jory se c???r? pe scar? pentru a inspecta podul cote?ului, unde era posibil ca g?inile s? ascund? ou? de el, cum aveau obiceiul, într-un nou cuibar clandestin. B?nuiala lui era c? ele tot încercau s? strâng? un num?r de ou? rezonabil pentru a scoate pui, ?i nu reu?eau, ba chiar dou? c?zuser? clo?ti, dar clociser? aiurea prin pietre, a?a c? se fereau de el ?i încercau s?-l fenteze, pentru c? Jory, con?tiincios, sau mai mult pofticios, le aduna zilnic, cu punctualitate, opera.

G?si câteva ou?, dar vechi, foarte pr?fuite, toxice, pe care trebuia s? le îngroape, fiind cu siguran?? clocite de soare, dac? nu de clo?ti, multiplu expirate. L?s? pe alt? dat?, totu?i, seara nu era departe, soarele c?zuse în b?l?riile din vest.

La coborâre, piciorul stâng i se înmuie inexplicabil ?i c?zu urât, cu obrazul în peretele zgrun?uros al cote?ului, r?zuindu-l pân? la sânge. Eh, nu-i nimic, î?i zise, mi s-a întâmplat s? m? julesc mai r?u la b?rbierit, apoi încerc? s?-?i aminteasc? când a fost asta, f?r? s? reu?easc?. Nici nu b?nuia c? cele trei ceasuri rele se stârniser? împotriva lui.

Pe când analiza, în forul s?u interior, cât era întâmplare ?i cât mâna destinului, ceea ce-l apropia încet, dar sigur, de adev?rul celor trei ceasuri, alunec? fatal pe marginea c?minului de ap?, zdrobindu-?i gura de stâlpul de beton armat, care sus?inea acoperi?ul grajdului pustiu, unde locuise demult o vac?, de care abia î?i mai amintea, ?i acela fu momentul în care pricepu c? se afla prins în capcana celor trei ceasuri, pe când scuipa sânge ?i pieli?i, descoperind ?i un incisiv care oscila dureros în alveol?, iar buzele lipitori umflate cu sângele lui, în cre?tere alarmant?.

Cheaun de durere ?i buim?cit, scuipând sânge din bel?ug, începu s? alerge la ad?post, aplecat, de parc? s-ar fi ferit de gloan?e, sau s? nu fie v?zut, uitând cu cine are de a face, un inamic insidios, care lucra fin ?i eficient, ?i f?r? întârziere, cu atât mai mult ?i mai cumplit, cu cât prada era mai speriat?, mai slab?, într-adev?r, nici mai mult, nici mai pu?in, un cerber sau o hidr? sau un balaur, cu trei capete, h?ituind un cervid r?nit, trei ceasuri rele.

La pasul urm?tor, c?lc? strâmb pe dalele de ciment neregulate, ?i fire?te c? nu se mai mir?, ba chiar avu timp, o frac?iune de gând, s?-?i zic?, bun, plus o glezn? sucit?, maare lucru, f?r? s? ia în calcul zmucitura capului s?u, în c?utarea echilibrului pierdut, plecat într-o direc?ie nefast?, spre a întâlni masa metalic? a fier?str?ului electric, neiert?toare. Arcada plezni ca un cârcel de vi??, bogat? în sev? ro?ie, cald?, cu arom? de fier.

Jory g?si puterea s? mearg? mai departe, în patru labe, de?i îi venea s? se târasc? pe coate, mai mult.

Se terminase oare, sau mai urma o repriz?? Era acesta sfâr?itul, de care se temea, dar pe care-l tot a?tepta, ?tiindu-l acolo, în viitor, la doi pa?i sau la o mie, cine s? ?tie.

Dar era sigur-sigur, ?i-l a?tepta pe el singur-singur.

Jory urca treptele bunc?rului de ocazie, beciul judec??ii de pe urm?, mobilat pentru apocalips?, dup? indica?iile unui expert în aceast? chestiune, unde coborâse pentru a se bandaja la arcad?, c?ci acolo jos avea kitul de supravie?uire, cu trus? bogat? de prim-ajutor, iar acum cu adev?rat ar?ta ca cel din urm? supravie?uitor, unul din marele r?zboi, legat la cap, la glezn?, cu buze uria?e purpurii, ?i sim?ea t?ria cald? a ?napsului de prun? pe care ?i-l turnase direct pe limb? ?i în gât, op?rindu-i în cel mai pl?cut mod stomacul, ?i de aici, o pace misterioas? c?l?torea spre membre, o for?? reparatoare, un mecanic lichid, îi u?ura glezna lezat?, f?cea arcurile pulpelor tot mai elastice, mai unse.

Mirosi cu aten?ie ?i pricepere exteriorul ostil, c?ci nu era prima dat? când adulmeca pericolul, încercând s? descopere urma de smog sulfuros a celor trei ceasuri rele, dar ele disp?ruser?, gr?bite ca orice stihie.

Mult în spatele grajdului p?r?sit, pe orizont, musta?a zbârlit? a soarelui la apus se stingea în nesfâr?ita mla?tin? Mustipal Ros. Frica forase adânc prin etajele ?irei spin?rii ?i se situa acum la nivelul spaimei. O sim?ea ca pe un crocodil electric, un cle?te cu vol?i, înfipt în vertebrele cefei, amintindu-i de o prezen?? paralizant?, grozav? incarnare a tenebrelor, pe care ?amanii încercau s? o ?in? departe de Gim Kermadec, care pustiise insul? dup? insul?, ?i le ap?rea tuturor în vise. Anomalia.

Extraordinar ?naps, socoti Jory. M? simt viu, m? simt proasp?t. Am gustul vie?ii pe limb?. 'Straordinar!

Pe hol era noapte. Jory deschise u?a buc?t?riei ?i, pe întuneric, avu iluzia unei mari p?s?ri apetisante fripte în mijlocul mesei, un truc al min?ii sale, iluzionist? amatoare, altfel, l-ar fi f?cut s? ?i m?nânce apari?ia rumen? crocant?, ba chiar, din memorie, chemase aroma de carne fript? ?i damful mineral al usturoiului, Fata Morgana cu mujdei! Jory saliva ?i se linse, în gând, pe bot.

În buc?t?rie, pe lâng? izul obi?nuit de mucegai, sim?i ap? de colonie ?i sudoare, molecule desprinse din corpurile mari ale me?terilor, l?sate în urm?, balast ?i baliz?, o dâr? fosforescent? pentru nasul unui câine, pe care nasul orb al lui Jory mai mult o b?nuia, c?ci fusese martor al prezen?ei lor aici, mai devreme.

Afar? se preg?tea c?derea nop?ii. Col?urile înc?perii erau îndesate cu umbr?. Jory deschise frigiderul, mânat de foame, ?i se holb? o vreme în gol. G?si în buzunarul legumelor o ?elin? zbârcit? care-i f?cea cu ochiul. R?d?cinoasa dulceag? îi pl?cea, era înmiresmat? ?i avea un efect remarcabil, acela de a planta printre mon?trii tradi?ionali din co?marurile sale, f?pturi voluptuoase, care ofereau o striden?? erotic? torturii.

Spintec? ?elina cu un cu?it mare, în buc??i potrivite pentru o gur? pleznit?, b?g? o asemenea feliu?? direct între m?sele ?i, servindu-se de limb? ?i de mucoasa obrajilor, o f?râm? ?i o mestec? m?runt.

Mmmm, ron?, ron?, ce bun!

O ultim? privire aruncat? pe geam, înainte de a merge în camera sa, s? se culce, c?ci asta avea în plan dup? ziua lung?, îl f?cu s? descopere dou? siluete la lumina a dou? puncte de jar minuscule ?i mobile, amplasate în drumul lui spre somn. La or? a?a târzie, cine oare? Poate ariergarda me?terilor, îns?rcina?i cu paza operei. Sigur c? au l?sat paznici, cânt?ri el, s? apere stric?ciunile, ravagiile. N-a? putea repara aleea, cu ei aici, nu m-ar l?sa... Unul m-ar prinde ?i m-ar ?ine, cel?lalt mi-ar da ghionturi sau m-ar ciupi de burt? dureros, î?i aminti el procedura de mai devreme, din aceea?i zi.

Jory orbec?ia cu mare pl?cere. Economia e al doilea salariu, ?tia el, iar acum, ?omer de ceva timp, unicul venit de care se putea bucura. Va trebui, socotea, cel pu?in un timp, s? caute urzici pentru ciorb?. Pân? se coc nucile, e bun ?i scaiul m?g?resc, plin de vitamine. Solu?ii sunt, viitorul nu e sumbru! calcul? el precis.

A?a c? Jory cel econom nu aprindea becul. Era posibil ca cei doi fum?tori s?-i fi detectat prezen?a, mi?carea lui la frigider, cu ?elina.

Se apropie de perdea, tiptil: lumina slab? a lunii Carbo c?dea ca o ramp? pân? la picioarele celor doi.

I se n?z?ri c? aude voci. O flac?r? pufni în bezna îndulcit? totu?i de Carbo, spre un crepuscul accentuat. Tot bezn?, calcul? Jory, care nu vedea fe?ele celor doi, oricât se holba.

Avea nevoie de un plan pentru a ajunge în patul lui, la ad?postul pijamalelor. Cum s?-i alunge pe cei doi? Oare erau mai mul?i, nev?zu?i? Nefum?tori?

Dintr-o dat?, mintea lui se o??rî la el, îndemnându-l la ac?iune. Planul ap?ru luminos, ca o firm? de neon în miezul nop?ii. Unu: intimidarea.

Lu? o lantern? puternic?, cu care ie?ea s? sperie tiranovulpea, dup? 3 noaptea, când d?dea târcoale ma?tera, nu întotdeauna totu?i, doar când era treaz ?i avea cât de cât curaj, un fenomen chimic, influen?at de alimenta?ie, dac? i-ar fi crezut pe medicii din Hipercity ce ap?reau la televizor, s? despice firul în patru. ?inti fasciculul puternic în cele dou? siluete cu ?ig?ri: descoperi doi tineri foarte surprin?i, îmbr?ca?i în trening, sportivi cu adida?i, care imediat se ascunser? înd?r?tul unei sc?ri rezemate de peretele casei. Punct ochit, punct lovit: ?oc ?i groaz?! Patru ochi sclipeau ?i dou? guri sorbeau din dou? ?ig?ri. Nasurile nu li se vedeau, ascunse, dar se ghiceau totu?i, pentru c? rev?rsau jeturi de fum a?intite în jos. Doi: un scurt interogatoriu, calcul? Jory.

Întredeschise fereastra, dar nu mult, pentru a nu risca s? fie înh??at. ?intindu-i în continuare, ca un vân?tor pervers doi iepuri timizi, cu reflectorul, le ?i strig?: Hei, voi! Alo! Pofti?i la fereastr?!

Cei doi au purtat o mic? discu?ie, apoi au alergat la fereastr?, parc? în b?taia unei ploi, apleca?i, cu palmele la ochi, ?ig?rile deasupra cre?tetului. Erau la fereastr?, ascult?tori.

-Cum v? numi?i? începu Jory.

-Tudorel, zise tân?rul mai apropiat.

-Amândoi?

-Da, amândoi.

-Doi Tudorel, da?

-Da, desigur.

-?i ce face?i în curtea mea la ora asta? atac? Jory.

-For?a?i de împrejur?ri, ziser? amândoi în acela?i timp, r?spicat.

-Aha! Jory se întreb? ce-o fi însemnând asta. Dar, trecu repede la esen?ial.

-Asculta?i, zise el, loc de fumat e dup? col?, spre strad?. Nu acolo unde ?ede?i voi. Acolo e interzis.

-Dup? col?, aici?

-Da, încolo. Jory le indic? locul cu mâna. Da?i col?ul.

-A, mul?umim.

-Cu pl?cere.

Jory închise fereastra ?i se retrase, dar p?str? lanterna aprins?, urm?rind dac? îi ascultau indica?iile. Întor?i cu spatele, cei doi fumau în continuare, ?i se ghicea c? vorbeau, pentru c? d?deau din cap ?i gesticulau cu mâinile, iar din profil buzele le tremurau. Când Jory se gândea s? bat? în geam la ei, s?-i oblige, punându-le iar lanterna în ochi, cei doi f?cur? a?a cum le ceruse. Ce u?urare!

Jory a mers în sfâr?it la culcare. A îmbr?cat pijamalele albastre cu biciclete ro?ii imprimate, camuflaj perfect în a?ternutul albastru cu fulgi albi. Încercând s? adoarm?, Jory abia mai putea fi distins, într-adev?r, doar dac? urm?reai cu mare aten?ie bicicletele ro?ii d?deai de el.

Casa era pentru Jory un canion adânc în care cobora pentru a dormi sau pentru a scrie imnuri lui Jubatu.

Dup? ce pierdu din vedere poarta neagr? a somnului ?i se învârti ca un tirbu?on muncit de impresiile proaspete ale zilei, în a?ternut, se înc?lzi destul de mult prin frecarea ?esutului pufos al pijamalei de pânza mai aspr? a cearceafului, ciocnire a unei galaxii spiralate de biciclete ro?ii cu una de stelu?e palide, cu mintea dintr-o dat? un fenomen cosmic ?i o victim? a vidului, într-adev?r, cople?it? de atacul ploilor de meteori, prins? într-un fascicul mutant de neutroni ?i alte jerbe, umbrele de artificii amenin??toare, de parc? to?i copiii abisului, arzând cumplit, ar ?ine-o tot într-o petrecere de la facerea îndoielnic? a îndoielnicei lumi, mintea lui, chinuit? de fuga de idei, ca întotdeauna când se apropia de intrarea, neluminat?, în adormire, era speriat? acum de poarta negr? a somnului, bezna care urma dup? ce o treceai, luminat? doar de fulgerele coco?ate ale co?marurilor, ramificate, bizare, pline de electricitatea fatal? a spaimei.

În somn, suspecta Jory, creierul s?u, nu mintea, care era un colaborator destul de apropiat, ba chiar vocea unei persoane dragi, o rud? ca manifestare a benevolen?ei, cu surs? incert?, de origine greu de ghicit, dar care exista, probabil sub forma unui mare depozit, Marele Depozit de Benevolen??, din care se hr?ne?te partea luminoas? a lumii, mic? ?i chircit?, dar supravie?uitoare, creierul era ca luna Carbo, un corp astral misterios, sursa unei palide lumini, c?tre care circulau ocazional vehicule zbur?toare, de unde ve?ti alarmante veneau rar, locuit de triburi despre care se credea c? duc o lupt? incredibil?, cu Anomalia, c?tre care ?i mai ales, dinspre care, roiuri imense de zvonuri amestecate zburau pe cale misterioaselor unde.

F?r? s? poat? adormi, îngrijorat c? ceva important din ziua trecut? ar putea fi uitat, am?nuntul care ulterior s-ar revela de maxim? valoare, sau altceva, mai mic dar deopotriv? vital, din curgerea împletit? cu noduri ?i fire independente, Jory întorcea pe toate fe?ele zdren?ele care erau acum întâmpl?rile recente în memoria lui, incomplete, ?i pe cale de a se consuma, de parc? în amintire totul se preschimb? în cenu?? la foc calm, încet, dar sigur.

Dorea zorii zilei trecute înapoi, când grila constela?iilor, firma de neon a pr?v?liei nop?ii, mai ardea înc?, când s?rise elastic din pat ?i se scuturase de ierburile ag???toare negre ale somnului, de praful ?i cenu?a visurilor grele, de solzii de plumb ai amor?elii paralizante, în ni?te pantaloni proaspe?i ?i o c?ma?? bufant? ca pânza unei caravele, râ?nise o can? de spori cafenii ?i-?i preg?tise o b?utur? iute ca jarul.

În loc, avea în cap un titirez de gânduri care se c?l?reau unele pe altele, ?i perspectiva unei nop?i agitate, cu mâna de ghea?? a groazei care îi genera fiori de levita?ie silit?, primul semn al prezen?ei creaturilor, care-i m?cinau membrele, ?i-l l?sau un focomel oniric ofrand?, în mijlocul a ceea ce ar fi trebui s? fie o mare curs?, o mare alergare din fa?a unei primejdii nem?surate.

Dar, pentru c? exista pericolul ca poarta neagr? a somnului, dincolo de care se afla vidul inexplicabil al constela?iilor, s?-l atace pe la spate ho?e?te ?i s?-l înghit?, sprea fi masticat de co?maruri ?i digerat de bezn?, ceea ce Jory dorea cu orice pre? s? evite, fiind vorba de o experien?? repetat? ?i vecin? cu abominabilul, se ridic? în capul oaselor ?i începu s? descoas?.