Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Triburi ?i cratere II (urmare)

de Pestrea Ion-Daniel

Printre urechile m?garului, îi zâmbea un domn jovial ?i supraponderal, cu din?i mari ?i p?tra?i de culoare oranj, îmbr?cat în costum de camuflaj kaki, cu cizme lungi de pescar profesionist.

-Vrei o mân? de ajutor, zise el.

Jory v?zu în talig? o capr? de lemne, o furc? cu doi din?i lungi , din lemn, destul de neobi?nuit?, o gr?mad? de stegule?e albe, prinse de be?e lungi, sub?iri ?i drepte, ?i bidona?e rotunde, galbene, cu cap de mort. M?garul era învelit într-o vest? de salvare, din cele folosite de armat?, foarte plutitoare. Iat? un om inteligent, î?i zise Jory în cap, pentru el, ?i un m?gar echipat corespunz?tor.

-Probleme, domnu'? repet? omul din talig?. M?garul î?i scutur? urechile, care pocnir?.

-M? scufund, zise Jory, sincer. Nu pot ie?i, am c?zut într-un loc moale, f?r? fund.

-Exist? fund, dar e jos, foarte jos, zise grasul, cunosc?tor. Înghite cal cu c?l?re?! Vezi, ?i-a ajuns la genunchi! râse el.

-Într-adev?r, recunoscu Jory.

-Urmeaz? pulpele, nu-i a?a? întreb? omul.

-Ave?i dreptate, pulpele vin dup? genunchi. Privi în jos, la cioturile care-i r?m?seser? deasupra materiei brune moi. Sunte?i de la Prim?rie, dvs. ?i m?garul?

-Te rog s? re?ii: eu sunt un binef?c?tor independent, f?r? vreo afiliere cu Prim?ria, cum vrei s?-i spui. Tractorul lor trece o dat? pe s?pt?mân?, s? fac? m?sur?tori pentru prognoze. Atât. Ai bani?

-Am!

-La tine, acum?

-Fire?te c? da. Aici, la piept!

-D?-i încoace. Omul întinse o lop??ic?. Jory scoase portofelul s?u de piele, îndesat cu bancnote mici ?i mijlocii, din buzunarul de la piept, ?i i-l d?du.

Grasul num?ra destul de încet ?i d?dea apreciativ din cap, în timp ce noroiul îi urca lui Jory pe pulpe.

?i dac? pleac? acum? Doar ?i-a luat banii! E în spiritul locului s? plece...sau s? stea s? se distreze când mla?tina îmi va intra în nas pentru eternitate...În sufletul lui Jory ap?ru de niciunde regretul, un arm?sar negru ?i iute.

-P?streaz? tot, te rog, numai scoate-m? de aici, dac? vrei, zise Jory, u?or lingu?itor.

-Fire?te! Nu numai c? te scot, dar î?i voi marca drumul de întoarcere. Stegule? alb, po?i c?lca, bidon galben cu cap de mort, pericol de moarte. Clasic! În?eles? Ca s? nu mai p??im iar necaz...

-Oo, ce om bun e?ti! f?cu Jory, iar mieros.

-Am credin??! M? rog la Marele Jumbo, strivitorul, înainte de culcare. Hai c? te ridic acu?ica...

Apuc? furca, o rezem? în capra de lemne, iar m?garul, receptiv, pozi?ion? taliga exact cum trebuie. Cei doi se sincronizau perfect. Apoi, din?ii lungi ai furcii bizare îi intrar? la subra?, f?r? s?-l în?epe, iar pârghia format? îl ridic?, încet dar sigur, spre cer. Gr?sanul ap?sa cu toat? greutatea pe cap?tul cel?lalt.

Jory era extras din gura monstruosului anaconda de n?mol. Pantofii, lega?i cu ?ireturi, f?cur? Blurp!, ?i se trezi cu totul în aer. Bra?ul de macara improvizat? îl depuse lâng? poarta iubirii sale, de culoare verde, într-un loc tare.

-Pe mijloc ?i lâng? gard, este piatr? mult? care, chiar dac? se las?, sus?ine greutatea, dar aici, unde ai c?lcat dumneata, e doar mâl, pân? la doi metri! Ai priceput?

-O! Da!

-Dac? întreab? cineva, nu m-ai v?zut. R?mânem confiden?iali, ne-am în?eles?

-Desigur! zise Jory.

-Nu uita, la întoarcere, dac? mergi tot pe aici, calc? lâng? steagul alb, de fiecare dat?!

Jory d?du din cap, cople?it de atâta aten?ie. Salut?, înclinându-se oriental, pe omul ?i m?garul care-l salvaser? ?i care acum plecau. Era evident c? ambii lucrau la negru. Dar putea s? se plâng?? Îi oferiser? un serviciu prompt.

B?tu în poart? cu pumnul, îi strig? numele, repetat. Dup? un timp, ea ap?ru, destul de rece, serioas?.

Purta un ?or? lung de cauciuc, avea mânecile suflecate deasupra coatelor ?i un satâr mare în mâna stâng?. Era u?or dezorientat?, îns? el vedea în ochii ei dragostea, anim?lu? ghemuit în umorile sale oculare, dar, din acela?i loc, veneau o sclipire de cruzime ?i o umbr? de repulsie. În cele din urm?, ea p?ru c? se bucur?.

-Hei! ?i-era dor? Nu te a?teptam.

-E o urgen??. Voi pleca curând.

-A! Sunt foarte ocupat?. Ne preg?tim de nunt?. Te sun mai târziu?

Ea avea semnal doar pe acoperi? ?i în vârful cl?ii.

-Nu insist. Nu vreau s? fiu indiscret. Dar, cu ce v? ocupa?i acum?

-T?iem un t?ura?, zise ea, deschizând poarta mai mult, s? vad? Jory curtea.

Acolo, adunat? în cerc, era familia ei, dar ?i fe?e noi, pe care Jory nu le cuno?tea. Majoritatea purtau ?or?uri ?i aveau instrumente t?ioase în mâini. Un taur mare z?cea trântit în mijlocul lor ?i era centrul aten?iei. Avea gâtul ?i capul pline de sânge ?i se zb?tea din când în când. Din nas îi curgea un ?uvoi ro?u aprins.

Un b?rbat sub?irel ?i dr?gu?, un unchi al fetei, o fire de artist, pe care Jory îl v?zuse odat? cântând la fluier, iar în alt rând cum dansa ?op?ind ca un ied, lovindu-?i cizmele cu palmele, înfierbântat, se foia de ici-colo, tr?gând dup? el un baros.

-Ce face? întreb? Jory, naiv.

-Îl bate în frunte. Are pielea groas? ?i lama nu-l p?trunde.

-A?a! zise Jory, care nu mai auzise ceva asem?n?tor.

-Va trebui s?-l desfacem în buc??i. Apoi, o s? am timp s? te sun. Bine?

-Stai a?a! Uite ce-i, plec tocmai în Hipercity. Nu ?tiu când m? întorc, dac? m? mai întorc.

-P?i, cu mine cum r?mâne? Cu noi doi?

-De aceea am venit, s?-mi iau adio.

-Ne desp?r?im? zise ea, emo?ionat?.

-Da.

-Vino, zise ea, strânge-m? în bra?e. Avea ochii apo?i.

Când o lu? la piept, sim?i lama lat? ?i rece a satârului pe ?ira spin?rii. Apoi, ea îi întinse, ?uguiate, buzele, ?i el f?cu la fel.

Se s?rutau, când trei zgomote aproape simultane se auzir?, o bufnitur? înfundat?, un pârâit groaznic de os zdrobit ?i o frântur? de muget, mai mult un icnet animalic scurt.

-Spor la treab?, zise Jory politicos, u?or tulburat, când cele patru buze se dezlipir?.

Ca s? evite orice duio?ie suplimentar?, Jory se întoarse pe c?lcâie ?i p??i spre primul stegule? alb pe care-l v?zu.

-E?ti sigur? strig? ea. Disear? te sun, s?-mi zici c? e?ti sigur!

-Biinee! zise el, întorcând doar pu?in capul, s? o vad? în coada ochiului. L?crimoas?, ea îi f?cea la revedere, cu mâna în care ?inea satârul.

Pe drumul de întoarcere, Jory urm? calea marcat? de salvatorul s?u ?i ajunse în siguran?? la liman, adic? în râp?. Se umplu iar de praf, dar nu mai avea importan??, doar era plin de noroi.

Ajuns în ?osea, î?i aminti c? trebuie s? fie discret. Erau ?anse mari ca amicul s?-l caute, dac?-?i revenise în sim?iri.

Acolo unde era posibil, se târa prin iarb?, pe coate. În alte locuri, mergea pitulat. Când auzea un zgomot cât de mic, se arunca la p?mânt. Nu mi-e fric?, repeta Jory în forul interior, unde se afla ?i mintea lui, cea care analiza totul, dar e mai bine s? evit complica?iile, s? fiu prudent. La care, mintea lui nu avea nimic de obiectat.

Într-un târziu, iat?-l ajuns la ad?postul casei unde locuia, cu gard protector.



Pestrea Ion-Daniel (apterix) | Scriitori Români

motto: winter is coming

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro