proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Îns? în ochii ei candizi, odat? plini de Dumnezeu, se citi înver?unarea scris? cu slove de sînge ?i umbre pricinuite. Camera îi r?mase într-un pustiu calm, mînat de o singular? certitudine – fata nu se va întoarce ?i nu-i va mai cur??a l?mîile. Nu mai avea altceva de f?cut, decît s? a?tepte precum o floare la întîmplare crescut? prin palmele reci de asfalt. Aceast? îndeletnicire nu fusese niciodat? mai aprig?, cu toate c? toat? via?a ei nu f?cuse vreo fapt? relevant?, decît s? a?tepte, s? clipeasc?, s? îndure. Poezia îi p?rea din ce în ce mai seac?, îmbiindu-se de sensuri anonime odat? cu trilurile p?s?rilor pe care încetase a le hr?ni. Î?i spunea: ast?zi nu le dau de mîncare; voi privi aripile cum fream?t? h?mesite ?i ciocule?ele c?utînd în zadar o sclipire. Nu se vor mînia pentru c? ele nu cunosc acest sentiment – cel mult vor suferi de confuzie. De ce le-a? hr?ni? Pe mine cine m? hr?ne?te? Nu sunt datoare cu nimic fa?? de ele. Îmi cînta?i ?i m? ferici?i? Acesta nu mai e de mult? vreme interesul muritorilor – voi cînta?i pentru Dumnezeu ?i cîteodat? îmi p?re?i precum cer?etoarele sterpe din preajma bisericii - ?i sem?na?i atît de bine, încît îndraznesc s? cred cîteodat? c? omul a ie?it de sub aripa voastr? ori voi a?i înviat din carnea lui, a Omului-blestem, care e f?cut s? caute suferin?a ?i s-o pream?reasc?, în loc s? se obi?nuiasc? a primi s?rut?ri ?i îmbr??i??ri din jur – pentru c? atunci cînd orice urm? de tandre?e ipocrit? precum aceasta va pieri, voi ve?i r?mîne f?r? suflu, solitare, tremur?toare sub v?lul de cea?? ?i vînt. ?i v? m?rturisesc a?a pentru c? v? iubesc mai mult decît pe celelalte surate ale voastre, ascunse în ??rîn? sau chiar zburînd mai sus de culmea orizontului. A?i avut în fiece diminea?? cîteceva special ?i diferit ascuns întru înf??i?area voastr?, cînd contemplam conturul penajului bogat... Felul de a privi dintotdeauna dintr-o parte, cu un ochi blînd, dar ager, anxietatea mi?c?rilor voastre din cap, scurte, cu o rapiditate precis?, f?r? a v? deranja puful de pe gîturile pale precum pietrele funerare, cu o manie a fricii ?tiut? doar de voi, ca ?i cînd v?zduhul, de fapt, e cu?ca voastr? în care sunte?i prinse pe veci ?i v-ar conveni mai mult un spa?iu cu adev?rat limitat în care s? v? sim?i?i ocrotite ?i nep?s?toare...