Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bizan? Boutique - 2

de marin badea

Te-ai trezit deasupra ei. Te mi?ti mecanic, iar ea gâfâie, ?uier?, î?i mu?c? buzele, vrei s?-i prive?ti ochii, dar tot ce vezi e un fel de pat? alb?. Asta te convinge c? nu se preface. Te întrebi ce s-ar întâmpla dac? te-ai opri în momentul ?la. Exact în acel moment. Fix atunci. Ar reveni din starea de zombi? S-ar transforma la loc în colega ta de birou, cea care o face pe ?efa, rece ?i calculat?, tot timpul afi?ând o mutr? nu neap?rat acr?, ci mai mult în?epat?, cea care î?i repro?eaz?, de fiecare dat? pe un ton t?ios, gesticulând, împungând aerul cu degetul ar?t?tor, c? nu e?ti constant în activitate, c? lucrezi în salturi, c? ai momente în care te pierzi într-un fel de reverie, prive?ti mult timp dincolo de ferestre, unde î?i imaginezi o altfel de lume, mai pu?in formal?, mai pu?in amorf?, mai pu?in insipid?, c? nu e?ti un om pe care ar trebui s? se bazeze colectivul, c? e?ti del?s?tor, c? pari ve?nic incapabil s? iei o decizie, un etern nehot?rât? ?i-apoi lungile, repetatele ?edin?e, plictisitoarele ?edin?e, în care tu stai în col?ul mesei, ca ?i când te-ai furi?a, ca ?i când te-ai sim?i un ve?nic intrus, unde ea pare atât de st?pân? pe situa?ie, vorbe?te ?i gesticuleaz?, feliaz?, împunge aerul cu degetul ar?t?tor, a?a cum face ?i când încearc? s?-?i repro?eze ceva, de?i tu arareori o ascul?i, prive?ti la ea ?i prin ea, îi vezi p?rul lung, pân? dincolo de omopla?i, te ui?i atent, foarte atent la gura ei, apoi deasupra buzei superioare, ?tii c? acolo, dac? prive?ti îndelung, po?i z?ri fire mici de p?r, pu?in î?i pas? de ceea ce spune, îi astupi gura, e vremea s? taci, dar tu chiar ai puf pe buza de sus, se fâstâce?te, pare ?ocat?, pieptul i se umfl?, crezi c? o s? explodeze, c? o s? fac? apoplexie, atac de cord, atac cerebral, nu acela e un moment jenant, a?a percepi tu, ci acesta, când te mi?ti mecanic, sunte?i goi amândoi, e?ti deasupra ei, îi sim?i picioarele încol?cite pe mijloc, iar cum e?ti tot ba înauntru, ba afar?, î?i dai seama c? aluneci pur ?i simplu ca într-un fel de gelatin?, într-un fel de past?, într-un fel de clei, te hot?r??ti s? vezi ce se întâmpl?, dac? se transform? la loc în colega ta de birou cu aere de ?ef?, te opre?ti, se opre?te ?i ea din gâfâit, deschide ochii, acum îi po?i vedea, îi are catifela?i-verzui, o întrebi simplu: ?i-ai dat drumul?! ?i-?i r?spunde u?or ru?inat?: Pu?in... Î?i faci socotelile. Pu?in pe dracu! Strângi ?i tu pleoapele ?i o fu?i mai departe.

Te strig?, în b?taie de joc, Mulatrul. Uite Mulatrul, face ?pagatul! E singurul lucru care te scoate din min?i. Strângi din din?i, gura ?i se strâmb?, barba începe s?-?i tremure. Te transformi într-un arc. ?i tu e?ti o moldoveanc? proast?! O cheam? Lidia, are pistrui, are nasul cârn ?i are codi?e. Dou?. De o parte ?i de alta a capului. ?i st? în blocul vecin, la etajul 2, e un bloc de nefamili?ti, sunt camere, unele lâng? altele, pe fiecare palier, pe o parte numeri 10. Pe cealalt? parte sunt 12. Pe partea unde sunt mai pu?ine camere, la mijloc, se afl? du?urile. Sunt comune. Tot la mijloc se afl? ?i grupurile sanitare. Tot comune. Ca la ?coal?. Ea doar a venit la tine în clas?. Te-a fascinat accentul ei, era prima dat? când auzeai pe cineva vorbind atât de ciudat: Da' ?e-ai, ?i? Dup? care te îmbrâncea. Mulatrule! Ai realizat c? familia ei ocup? dou? camere. P?rin?ii locuiesc în una, iar în cealalt? camer?, al?turat?, în care intri de pe holul central care taie fiecare etaj în dou?, st? ea. Al treilea geam cum numeri de la col?, din dreptul ferestrei tale, direct peste strad?. Ea, un frate ?i înc? o sor? ocup? aceea?i camer?. Cau?i solu?ii pentru a te r?zbuna, te-ai gândit s? o love?ti, zici s?-i tragi un pumn în nasul ?la atât de obraznic, dar ?i s-a p?rut c? nu este suficient. Durerea fizic? nu este de ajuns raportat? la modul în care ea în?elege s? te jigneasc? ?i raportat? la modul în care te sim?i tu de fiecare dat? când ea te nume?te astfel. Mai ales c? nu e adev?rat. ?i-a v?zut p?rin?ii ?i de atunci te nume?te a?a. Nu i-ai spus c? nu sunt p?rin?ii t?i buni. La schimb, ai urm?rit ?i tu s?-i vezi pe-ai ei, amândoi pleac? mereu cu noaptea în cap, nu ai g?sit de ce s? te legi, doar c? sunt burto?i ?i sap? ?an?uri pentru re?eaua de termoficare nu e destul ca s? o strigi ?i pe ea la fel, Umflata-Umflata, umbl? cu lopata, mai ales c? nu e cazul, ea e doar un ?âr, un fel de rachet?, un fel de beldie cu accent atât de nostim ?i care pe tine te intrig? atât de mult. A?a ai auzit, c? to?i au venit de la Vaslui, câteva sute, câteva mii, au invadat, pur ?i simplu, ora?ul. De foame. Dar nici Moldoveanca-Fomista nu te satisface. Uneori o vezi ie?ind la fereastr?. O prive?ti intens, iar ea abia într-un final se decide s? se uite la tine, cum stai coco?at pe marginea ferestrei. ?i mi?c? încet din buze. În?elegi. M-u-l-a-t-r-u-l-e. Dup? care î?i arat? limba ?i fuge în cas?.
Dac? e sâmb?t?, la amiaz?, e momentul în care to?i cei care stau în blocul vecin, de nefamili?ti, ies pe balconul aflat la fiecare etaj, în partea din fa?? a blocului. ?i ?sta e tot un balcon comun. Stau acolo to?i, vorbesc vrute ?i nevrute, cum fac ?i cei care stau la tine pe scar?, cu diferen?a c? ei atârn? la scara blocului. Folosesc caiete ca s? mi?te aerul din jur. E un aer care frige. Caietele le folosesc pe post de evantaie. Te-ai gândit mult în ultimul timp care ar fi modalitatea prin care te po?i r?zbuna pe ea. Crunt. Atât de crunt încât niciodat? s? nu mai poat? scoate vreo vorb?. S? devin? o mut?. Dup? ora 5, e program de ap? cald?. Atunci are tot cartierul. Cei de la blocul de nefamili?ti folosesc du?urile comune, se spal? pe grupe, prima dat? b?rba?ii ?i b?ie?ii, câte 10 în acela?i timp, apoi femeile ?i fetele, în acela?i num?r. Cei care termin? cu îmb?iatul ies pe singurul balcon de la fiecare etaj. Stau acolo ?i parc? atârn?. Stau dezbr?ca?i pân? la brâu. Se zvânt?. În dreptul du?urilor, e o remorc? de tractor, e acoperit?, e folosit? pentru transportul muncitorilor, pe ?antiere. Se poate p?trunde în ea, are o u?? metalic?, nu e încuiat? vreodat?. Acolo ne strângem, câteodat?, s? primim gum? de mestecat. Cel care are gum? ?i cel care vrea gum?, se duc în remorca aia acoperit?. Cel care vrea gum? trebuie s?-l pupe în cur pe cel care are gum?. La câ?iva metri de remorc? se afl? doi plopi care dau chiar în ferestrele du?urilor ?i grupurilor sanitare. Ferestrele sunt l?sate deschise în permanen??, sunt largi, pot vedea în?untru cum stau coco?at în unul dintre plopi, mascat de frunze ?i de crengi. De-o or?. De dou? ore. Aproape amor?it. Pân? ce, în cele din urm?, Lidia cu pistrui ?i cu nasul cârn ajunge ?i ea la momentul în care trebuie s? fac? baie, faci ochii roat?, e o înc?pere simpl?, doar în tavan, pe ni?te ?evi, atârn? ni?te capete de du?, te uime?te faptul c? nimeni nu se ru?ineaz?, c? fac asta într-o normalitate pe care tu nu ai mai întâlnit-o, sunt goale toate, femei ?i fete deopotriv?, Lidia e ciol?noas?, e sub?ire ca o trestie, printre aburii den?i îi ghice?ti sfârcurile abia mijite, umflate cât o vân?taie la ochi, îi vezi în dreptul picioarelor o linie pe o suprafa?? plat?, te declari mul?umit, te dai jos din copacul unde ai stat atârnat ?i ascuns de ore întregi, ?tii c? dup? asta iese ?i ea afar?, nu a?tep?i mult, arde de ner?bdare s? te vad?, uite Mulatrul, / face ?pagatul, de data asta nu te mai superi, îi spui ce-ai f?cut, cum ai stat coco?at ?i cum i-ai v?zut pizda, la du?uri, brusc r?mâne f?r? pistrui, sunt to?i pe jos, pe asfalt, brusc r?mâne f?r? aer, brusc r?mâne f?r? lumin? în ochi, tâmpitule, ce-ai f?cut, de-acum trebuie s? m? iei de nevast?!

Î?i mi?ti privirea de jur-împrejur, direct pe pere?i, dar nu g?se?ti nimic de care s? te ag??i. În fond, nu degeaba se spune c? toate, dar absolut toate camerele de hotel sunt sordide. ?i c? toate, dar absolut toate femeile sunt la fel, atunci când sunt goale, când î?i desfac picioarele ?i tu mai întâi le pip?i, folose?ti dou? degete, vrei s? vezi dac? sunt ude, ?sta e semnalul, î?i declan?eaz? o stare febril?, toate se simt un fel de victime, te a?tep?i s? le vezi plângând, s? le vezi cum se fac ghem, ceva se petrece cu ele, parc? îndeplinesc un ritual secret de sacrificare, parc? î?i fac o favoare, una extraordinar?, de pe urma c?reia s? te sim?i ?i tu, ulterior, vinovat de vinov??ia lor. Stai gol-pu?c? în mijlocul patului, întins pe spate, încerci s?-?i reglezi respira?ia, încerci s? te transformi la loc în omul cinic, în omul care are ve?nic o grimas? pe chip. În fond, ce mare scofal?? Iar ea ?i se ghemuie?te la piept. ?i vorbe?te. Vorbe?te ?i râde. Râde ?i vorbe?te. Cea mai penibil? situa?ie în care a fost pus? a fost atunci când a fost prins?, în studen?ie, în vreme ce-i f?cea prietenului, cu care urma s? se c?s?toreasc?, a?a zice ea, sex-oral, în autoturism. Au fost surprin?i de doi poli?i?ti. ?i am r?mas f?r? cuvinte! Drag?, nu mai ?tiam ce s? zic. Tu must?ce?ti, revii la starea de cinism absolut, înfior?tor, care te caracterizeaz?. Asta ar fi o metod? bun? de patentat, cum s? faci o femeie s? tac?, de?i nu mai are nimic de supt în gur?! ?i se decide, brusc, s? se simt? din nou vinovat?. M? iube?ti? M? iube?ti cu adev?rat? Nu apuci s?-i r?spunzi. Eu te iubesc foarte mult, uite, am fost a ta, ce dovad? mai mare decât asta vrei? ?i ?i se ghemuie?te ?i mai mult la piept. Parc? se încol?ce?te. Parc? e un ?arpe constrictor, în jurul pr?zii. Î?i s?rut? umerii, tu faci un gest ca ?i când ai vrea s?-?i petreci mâna peste p?rul ei, deja r?v??it, ca un fel de soi de tandre?e pe care nu o po?i exprima. Ca un fel de r?spuns la gestul ei. Ca un fel de recompens?. ?i-ntr-un final, tot repetându-?i c? e?ti totul pentru ea, c? nu a iubit niciodat? mai mult pe altcineva, c? un astfel de b?rbat ?i-a dorit toat? via?a s? întâlneasc?, î?i strecoar? mâna între picioarele tale, te maseaz? u?or, dar ritmic, nu te uime?te gestul ei, starea febril? ?i se declan?eaz? pu?in câte pu?in, tu e?ti altfel, dragul meu, e?ti atent, tandru ?i simt c? m? iube?ti cu adev?rat, nu o mai ascul?i, tot ce-?i dore?ti e s? ?i-o sug? ?i ?ie, suge-o ?i taci, du-te dracu!

Nu ai intrat pân? azi în camera aceea. E tocmai în fund. E un hol care traverseaz?, la mijloc, toat? cl?direa. O taie în dou?. De-o parte ?i de alta sunt birouri. E ?i o sal? de ?edin?e. În cap?t e biroul t?u, pe partea cealalt? e grupul sanitar, iar lâng? tine, cum ie?i, în dreapta, mai e o u??. Nu ai habar spre ce anume d?. Din afar?, ?tii care fereastr? se afl? în dreptul biroului t?u. Dup? aceasta, mai numeri înc? dou? ferestre. Ultimele. În?elegi c? sunt cele de la camera unde nu ai fost niciodat? pân? acum. Dai roat? cl?dirii, treci printr-un hol, cel de la intrare, apoi doar te i?e?ti pe cel principal, care taie tot spa?iul în dou?. R?mâi suspendat acolo, în penumbr?. O vezi ie?ind pe u?a de lâng? biroul t?u, cea care d? spre camera pe care tu o g?se?ti extrem de misterioas?. Ca o pe?ter? neexplorat?. E toat? ciufulit?. E pu?in înalt?, are coapse late, p?rul îl are tuns ca o casc? de tanchist. Stai ?i a?tep?i. Doar face câ?iva pa?i, nu p?trunde în grupul sanitar, se opre?te în dreptul u?ii acestuia. Se apleac? ?i se pi??. Direct pe u??. Rapid-rapid. Tot ce auzi e un fâ?âit. Tot ce auzi e un oftat de u?urare. Ai crezut c? e?ti singur, asta pân? când ai vrut s? te duci înapoi la birou, ai stat pu?in afar?, ai tras adânc dintr-o ?igar? f?r? filtru, ieftin?, e aproape miezul-nop?ii, nu te sim?i obosit, i?i dozezi efortul cu o capacitate uimitoare de conservare, de-a lungul întregii zile, ?tii c? vei pleca ultimul, ?tii c? totdeauna vei r?mâne pân? târziu, a?a c? ziua mai mult mo??i, vorbe?ti rar ?i numai dac? ai ceva de spus, nu sim?i nevoia asta, chiar nu ai nimic de spus, dar de data asta te hot?r??ti s? te ar??i curios, faci pa?ii mari, te duci glon? la ea, abia pridide?te s?-?i ridice chilo?ii, s? î?i a?eze fusta, o întrebi direct: Ce dracului e în camera asta? ?i se pare evident c? nu se a?tepta la o astfel de atitudine, te vedea indignat, te vedea plin de uimire, nu te-ai mai putut ?ine câ?iva pa?i, d?-o-n pizda m?-sii de treab?, f?, chiar atât de tare a t?iat-o, chiar atât de nesim?it? s? fie încât s? urineze chiar acolo, pe holul principal, apoi î?i dai seama c? nu e numai ame?it? de somn, dar eman? ?i un damf gros de alcool, îi vezi ochii strâmbi ?i parc? pierdu?i, mi?cându-se în stânga ?i-n dreapta, te apuc? de gulerul c?m??ii ?i te trage spre ea, mai mult cl?tinându-se, vino, prostule, tu p?trunzi sfios în camera aia secret?, în camera aia unde nu ai fost niciodat?, î?i construiai scenarii care de care mai fanteziste în cap, acolo se ?in actele contabile, cele bune, c?ci cu siguran?? ?sta are contabilitate fals?, dubl?, î?i detestai ?eful, nici nu-i spuneai a?a, îl numeai simplu, Drogatul, avea tot timpul o fa?? de parc? abia ?i-a revenit dup? o be?ie crunt?, pân? la stadiul de com?, tot ce vezi e un pat, chiar pe mijloc, ea te trage în continuare de guler, î?i dispare sfiala, î?i piere oboseala, nici nu mai e?ti atât de curios, realizezi c? e doar camera folosit? de to?i ceilal?i pentru a se fute ?i c? exact asta urmeaz? s? faci ?i tu.

Te ia de mân?, te conduce printr-un fel de hol slab luminat, ?ie ?i se pare un tunel, îl vezi c?ptu?it cu c?r?mizi de sob?, a?tep?i s? te aprinzi, cobori ni?te trepte, înguste, de lemn, scâr?âie sub pa?i, scâr?âie sinistru, înc? se mai aude din difuzoare, Linda, Linda, my Linda / Linda, Linda, i love you, d? la o parte o u?? hodorogit? ?i realizezi c? v? afla?i în mijlocul unei cur?i interioare. În spate, e u?a p?r?ginit? pe care a?i ie?it. În fa?? e un fel de magazie. În lateral, la dreapta, vezi ferestrele largi ale unei cl?diri bine între?inute. ?i numeri ferestrele: una, dou?, trei. Dup? care urmeaz? o alt? u??. Vopseaua pe ea pare nou?. Pari fixat în mijlocul acelei cur?i. Într-un final, te întreab?: ?i o s? vorbe?ti cu ?eful s? m? numeasc? SGR? Confirmi. De bucurie, se apleac?, abia atunci în?elegi c? a nins peste noapte, pe jos e un strat gros de z?pad?. Galben?. A?a ?i se pare ?ie. A?a o vezi tu. Nu-?i murd?re?te genunchii, ce bine! Trage fermoarul, trage de chilo?i. ?i mai mult plesc?ie. Nu prea pricepi ce ?i se întâmpl?. Nu î?i este frig, de?i e?ti doar într-un pulov?r sub?ire. Se decide c? nu e bine cum face, a?a c? î?i deschide cureaua, iar pantalonul î?i cade pân? la genunchi. Î?i trage ?i chilotul. Tot pân? la genunchi. Mai mult ?uier? decât respir?. H?p?ie. Respir? pe nas, gros, iar aburii parc? fac rotocoale. Nu o prive?ti, doar îi ?ii o mân? pe cap. Pe cealalt? o ai în ?old. Prive?ti larg, imperial. E momentul în care u?a care pare proasp?t vopsit? se trage în lateral, cu putere. Îi vezi doar gu?a. E umflat?. Tremur?. Apoi o vezi din cap pân? în picioare. Are fust?. Ro?ie. Peste un ilic verde are un ?ir de m?rgele. Albe. Tremur? ?i ele. E un munte de indignare. O planet? gazoas?. Uria??. Gata de explozie. Realizezi c? vrea s? v? întrebe ce face?i acolo, dar nu-?i g?se?te cuvintele. Bâiguie: M?... M?... ?i dai din bra?, acesta face mai întâi o volt? prin aer, dup? care cade plictisit. Ca ?i când i-ai spune s? aib? r?bdare: Nu te stresa, tu urmezi! Abia atunci, cu coada ochiului, vezi mul?imea de capete, toate adunate la ferestre. La cele trei ferestre largi-largi. B?ie?ei ?i feti?e. Cu ochii a?i?derea, largi-largi. Sunt to?i veni?i la gr?dini??. Înc? mai au puterea s? cânte: Podul de piatr? s-a d?râmat, a venit apa ?i l-a luat.

marin badea (grupex_2007srl) | Scriitori Români

motto: -

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro