Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Dialoguri în lumină

de marius nițov

Era un caz obișnuit de renunțare, mi se spunea că șansele sunt nule. Și dacă doctorii nu mai au ce face, ne resemnăm sau găsim altă cale? Îmi plăcea să spun și ce are a face cu credința, continui să mă concentrez pe vindecarea pacientului. Un duhovnic e bine venit și rugăciuni la slujba Sfântului Maslu. Nu exclud preoții, au rolul lor în economia spirituală, chiar dacă sunt contestați de cât mai mulți sătui de ipocrizia fețelor bisericești. Vă mărturisesc un lucru experimentat, nu mai ai timp în așa stare să le mai cauți altora în cv-ul moral. Nici nu te ajută. Cu cât ne rugăm mai mulți, puterea vindecătoare crește. În astfel de situații nu ai altceva de făcut decât să te conectezi în dialog cu rațiunea vindecătoare. De nenumărate ori mi se spunea “ce a făcut copilul acesta ?” E o prostie să te întrebi asta, inutil. Primim provocări să ne ridicăm prin credință, nu e neapărat vorba de greșeala cuiva în circuitul întâmplărilor. Ce a urmat? Părinții au plecat la Viena să mai încerce o ultimă operație pe tumoarea cerebrală. Vânduseră tot terenul intravilan din jurul casei de la Anina și livada de meri. Gabriel era alb ca varul și nu putea să-și ia ochii de la ușa camerei, era înconjurat de multe icoane și cruci aduse de la Athos, Ierusalim, Sinai. La zece ani apăruse primul semn de amețeală, deja era târziu după două intervenții nereușite. Primea puține vizite, dialogurile erau de-a dreptul stupide și mutrele celor interesați dădeau a neputință și resemnare. Îi spunea bunicului din partea mamei: “bunule, tu înțelegi că nu vreau să mor?” Bătrânul își punea mâna mare cât o paletă de tenis pe ochii micuțului și-i zicea: “Uite, întunericul ți-l iau, de ce te mai temi?” Însă era o atmosferă de priveghi acolo, desigur dată și de îndoiala celor din jur. Plin locul de așa stări. Ba, mai mult de atât, venise o bătrânică să tămâieze prin apartament și cu o sticlă de apă sfințită. Spunea că are efect, o luase prin adevărate lupte din biserică la Bobotează. Am început atunci cu Gabriel un dialog despre continuitatea vieții în altă dimensiune, transformarea în lumină din adânc și puterea noastră de autovindecare. Era un dialog în lumină, pe măsură ce discutam se lumina camera și mă gândeam la minuni. În fapt, viața e o minune pe care o întrerupem când încetăm să credem. Ajunsesem la punctul în care moartea era doar un văl peste timp, dat pentru a trece dincolo cu încrederea în alt început. Și când ajungi să înțelegi că totul continuă după acest văl, adică să deconspiri taina înspăimântătoare a morții, nu mai vezi prăpastia implacabilă. Nu mai ai teamă, la fel cum întâmpinau martirii trecerea sau cei condamnați la camerele de gazare. “Credința ta te-a mântuit!” îmi venea mereu în gând. Da, avem puterea să privim prin poarta necunoscută și acolo există lumina, calea luminată deschisă de Cel care a suferit durerea noastră. Înțelegeam astfel că vindecarea e puternică când teama de pierdere dispare. Și acum era dificil să le explicăm doctorilor cum s-a retras tumoarea de pe suprafața cerebrală. Să trăiești o minune e ceva divin, dar s-o explici cuiva e în afara cuvintelor.

marius nițov (marius nițov) | Scriitori Români

motto: Universul e cel mai performant computer, noi, un joc de supraviețuire. E atâta frumusețe în ființa mea, moartea și-a declarat falimentul!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro