Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bujor ?i prin?esa f?r? inim? dup? legenda bujorului de step? de la Zau de Câmpie

de Mihaela Rascu

Povestea aceasta începe tot cu „a fost odat?”, cum încep majoritatea pove?tilor, pentru c? nimeni nu poate spune cu siguran?? când s-au petrecut toate cele pe care am s? vi le povestesc. A?adar, a fost odat? ca niciodat? un fl?c?u harnic ?i bun la suflet care iubea atât de mult apa încât visa s? î?i construiasc? o cas? plutitoare a?a încât s? nu fie nevoit niciodat? s? se despart? de tot ceea ce însemna pentru el înotul, pescuitul ?i vâslitul. Bujor, c?ci a?a se numea fl?c?ul, a pornit deci în c?utarea locului potrivit în care s?-?i ridice casa mult visat?. A umblat cât a umblat ?i, pe când î?i pierduse speran?a c? va g?si întocmai ceea ce c?uta, pa?ii l-au purtat c?tre lacul de la marginea unei p?duri de mesteceni. De cum a dat cu ochii de apa lini?tit?, verzui-alb?strie, în care se oglindeau trunchiurile albe ?i lungi ale copacilor, Bujor a sim?it c? acela era locul în care î?i dorea s? tr?iasc?.
A prins deci s?-?i ridice casa plutitoare pe malul dinspre p?dure al lacului, ner?bd?tor s? pluteasc? pe toat? acea întindere de ap? care p?rea s? nu aib? sfâr?it. Vezi tu, îns?, o cas? nu se construie?te chiar atât de u?or ?i, pentru a avea toate cele de trebuin??, fl?c?ul a fost nevoit s? pescuiasc? ?i s? vând? pe?te în târgul cel mai apropiat toat? vara ?i toat? toamna, a?a încât, când reu?i s? î?i termine casa, iarna b?tea deja la u??. Bujor, îns?, ner?bd?tor s? porneasc? în aventur? cu casa lui plutitoare, nu lu? în seam? semnele c? vremea începuse s? se r?ceasc? ?i c? lacul avea s? înghe?e în curând ?i p?r?si malul, fericit c? frumoasa lui c?su?? din lemn plutea cu repeziciune purtat? de vânt.
Pluti a?a vreme de trei zile în care cea?a se l?s? peste lac din ce în ce mai groas?, împiedicându-i vederea, iar frigul a?ternu pe acoperi?ul c?su?ei plutitoare o pojghi?? de ghea??. Noaptea, ghemuit în patul lui de la fereastr?, Bujor î?i auzea din?ii cl?n??nindu-i m?runt în gur?. Tocmai pe când se gândea serios s? trag? la mal, i se p?ru c? vede în dep?rtare umbra unui palat care spinteca cea?a cu luminile de la ferestre. Înc?lzit parc? deja la gândul unui ad?post mai trainic ?i mai c?lduros, Bujor î?i trase c?su?a plutitoare la mal ?i î?i f?cu curaj s? bat? la poarta palatului de lâng? lac. ?i iat? c? în fa?a lui ap?ru o prin?es? atât de frumoas? c? bietul fl?c?u î?i uit? pe loc numele ?i de ce se oprise acolo.
- Intr?, îl invit? cu o voce ca de înger prin?esa, cred c? e?ti înghe?at!
Bujor se l?s? luat de mân? ?i p??i în urma ei ca vr?jit. Lumina ?i c?ldura îl cuprinser? din toate p?r?ile, iar mireasma mânc?rii proasp?t a?ezate pe mas? îl ame?i cu totul, dac? mai era ceva de ame?it la el dup? întâlnirea cu prin?esa.
- M?nânc?, îl încuraj? ea, se vede c? e?ti ostenit ?i ai b?tut cale lung?!
Dup? ce se r?sf??? cu bun?t??i nemaiv?zute ?i nemaigustate, Bujor se l?s? condus într-o camer? primitoare în care ardea un foc vesel ?i în care urma s? î?i petreac? noaptea. Se arunc? în patul moale înc? nevenindu-i s? cread? c? toate acele lucruri i se întâmplau chiar lui.
Nu mai era mult pân? s? adoarm? când i se p?ru c? aude un hâr?âit în spatele peretelui de care era rezemat patul. Mânat de nu se ?tie ce gând, fl?c?ul se strecur? sub pat, tocmai la timp s? vad? cum peretele se deschide ?i prin?esa cea frumoas? intr? în camer?, purtând în mân? un sfe?nic în care ardeau trei lumân?ri. Îl c?ut? ce îl c?ut? pe Bujor prin camer?, dup? care se întoarse prin deschiz?tura din perete. Înainte ca aceasta s? se închid? cu totul, fl?c?ul nostru se strecur? în urma prin?esei de-a lungul unui coridor îngust. O urm?ri pas cu pas, atent s? nu se apropie de ea prea mult.
Când se stinse prima lumânare, prin?esa ajunse într-o sal? cu pere?ii ro?ii, în care o a?tepta un uria? cu un ochi în frunte.
- Unde mi-e cina? Strig? uria?ul. Dac? nu ai s? m? hr?ne?ti pân? mâine, am s? î?i m?nânc ?ie ochii!
Bujor sim?i c? îi înghea?? spinarea de groaz?.
- Vei primi de îndat? cina, r?spunse prin?esa cu acela?i glas blând cu care îl întâmpinase pe Bujor, tocmai o preg?team pentru tine.
- Ar fi bine s? fie a?a, bomb?ni uria?ul, altfel ?tii ce te a?teapt?!
Din înc?perea ro?ie, prin?esa trecu pe un coridor ?i mai strâmt ?i, dup? ce se topi ?i a doua lumânare, ajunse într-o sal? cu pere?ii negri, în care o a?tepta un uria? cu un ochi la ceaf?.
- Unde mi-e cina? Strig? ?i acest uria? aidoma primului. Dac? nu m? hr?ne?ti pân? la miezul nop?ii, am s?-?i m?nânc ?ie limba!
Bujor î?i sim?i inima b?tându-i speriat? în gât.
- Vei primi imediat ?i cina, îl lini?ti ?i pe acesta prin?esa, tocmai se preg?te?te ?i pentru tine!
P?r?sind înc?perea neagr?, prin?esa se strecur? pe un coridor prin care abia puteai trece în picioare ?i, când se stinse cea de-a treia lumânare, deschise o u?? pentru a p??i într-o înc?pere cu totul ?i cu totul de aur în care a?tepta un uria? cu trei ochi.
- Închide u?a! Porunci uria?ul, iar prin?esa îl ascult?. Bujor abia avut timp s? se ascund? în spatele unei coloane care sus?inea tavanul plin de oglinzi. Ce mi-ai adus azi?
- E un fl?c?u tân?r în palat, doar c? i-am pierdut urma din camera de oaspe?i.
- Î?i vei primi inima înapoi doar dup? ce o vei înlocui cu alt? inim? mai mare ?i mai fierbinte, spuse uria?ul scuturând o cutie de cristal în care se putea vedea b?tând o inim? prins? într-un lan? de aur.
Bujor se cutremur? din cap pân?-n picioare în?elegând c? prin?esa cea frumoas? urm?rea s?-i ia inima ?i s? o dea celui de-al treilea uria?, limba celui de-al doilea uria?, iar ochii primului uria?. Nici nu î?i mai aminti cum reu?ise s? o urmeze pe prin?es? pe coridoare ?i s? se întoarc? în camera lui. Se trezi numai f?cându-?i planuri peste planuri cum s? ias? din palat. Privi pe fereastr? ?i v?zu c? într-unul dintre turnuri ardea o lumânare, iar la fereastr?, prin?esa cea frumoas? privea cea?a de deasupra lacului ca vr?jit?. P?rul ei b?lai, numai inele, îi încadra obrazul f?r? cusur, iar ochii adânci ?i viole?i p?reau zugr?vi?i pe o pânz? de cel mai iscusit artist. Era atât de frumoas? încât Bujor se trezi c? î?i dore?te din tot sufletul s? îi salveze inima numai ?i numai pentru a vedea dac? aceasta ar fi putut s? bat? pentru el a?a cum a lui putea bate pentru ea.
?tii cum e! Când î?i d? târcoale un gând care nu mai vrea s? plece, nu prea ai sc?pare dac? nu-l urmezi. A?a fu ?i cu Bujor. Hot?rât s? o salveze pe prin?es?, c?ut? la început un sfe?nic cu trei lumân?ri ?i apoi o cale prin care s? fac? s? apar? deschiz?tura din perete ?i se strecur? de unul singur prin coridorul îngust.
Când se topi prima lumânare, ajunse în sala ro?ie. Primul uria? dormea f?r? grij? în fa?a focului. Singurul s?u ochi era închis, dar, de pe pere?i, sute de perechi de ochi care pluteau în vase de sticl? se întoarser? spre Bujor, f?cându-l s? îi tremure în mân? sfe?nicul cu cele dou? lumân?ri r?mase. Se gândi feciorul nostru c?, dac? pentru acest uria? erau atât de importan?i ochii, probabil ?i c? ?i puterea lui st?tea în singurul ochi pe care îl avea, a?a c?, nici una nici dou?, îi scoase uria?ului ochiul. Acesta se trezi ?i prinse a se zvârcoli la picioarele lui Bujor.
- Fecior bun ?i frumos, nu m? nenoroci! D?-mi înapoi ochiul ?i am s? te slujesc cât voi tr?i!
I se f?cu lui Bujor mil? de uria? ?i apoi, pentru c? nu acesta era cel care luase inima prin?esei, îi d?rui ochiul înapoi, f?cându-?i-l tovar??. Trecu apoi prin coridorul mai îngust spre sala neagr?, topind ?i ce-a de-a doua lumânare. Al doilea uria? î?i num?ra vasele în care pluteau limbile luate de la sute de viet??i. Nu apuc? s? zic? prea multe c? Bujor îi ?i smulse limba ca de ?arpe. C?zu cel de-al doilea uria? la picioarele fl?c?ului, rugându-l prin gesturi s?-i dea înapoi limba c? îl va sluji cât va tr?i. Acum, ?tii ?i tu ce inim? mare avea fl?c?ul nostru! Nu r?mase prea mult pe gânduri ?i îi înapoie uria?ului limba f?cându-?i-l ?i pe acesta tovar??.
Ei, dar tocmai pe când se topi cea de-a treia lumânare ?i Bujor ajunse în fa?a s?lii de aur socotind c? lucrurile mergeau u?or ?i întocmai a?a cum dorea, u?a s?lii se deschise brusc ?i uria?ul cu trei ochi în frunte îl apuc? de p?r, ridicându-l de la p?mânt.
- Era ?i timpul ca prin?esa s? îmi serveasc? masa!
Atunci, Bujor o v?zu pe prin?esa cea frumoas? în urma lui, înso?it? de ceilal?i doi uria?i. Ce s? gândeasc? acum fl?c?ul nostru? Nimic altceva decât c? urma s? î?i piard? inima, limba ?i ochii, în acela?i timp.
- Acum po?i s?-mi dai inima înapoi, îi spuse fata uria?ului cu trei ochi în frunte.
Uria?ul râse în hohote.
- Este bine ?tiut c? uria?ii nu î?i ?in niciodat? cuvântul. Promisiunile sunt pentru cei f?r? minte care cred c? un uria? poate renun?a u?or la ceva care a ob?inut cu greutate.
- Las-o pe prin?es? liber?, strig? Bujor! Voi r?mâne aici ?i v? voi sluji cât voi tr?i, f?r? inim?, f?r? ochi ?i f?r? limb?.
Uria?ului îi pieri râsul.
- De ce ai face a?a ceva?
- Pentru c? inima mea bate acum pentru prin?es? ?i, f?r? ea, nu e chip s? fiu fericit. Dac? o ?tiu s?n?toas? ?i la ad?post, chiar ?i lipsit de inim? pot s? m? împac cu via?a.
R?mase uimit uria?ul de cuvintele fl?c?ului ?i se învoi pe dat?, ner?bd?tor s? aib? a?a o inim? mare ?i iubitoare. O adormi pe prin?es? ?i, în timpul somnului îi puse inima înapoi, o duse în c?su?a plutitoare a lui Bujor ?i îi f?cu vânt pe lac, cât mai departe.
Când se trezi, prin?esa v?zu c? era în mijlocul lacului înghe?at, într-o c?su?? plutitoare blocat? de ghea??. C?ut? s?-?i aminteasc? cum ajunsese acolo, dar se pare c? uria?ul avusese grij? ca ea s? nu î?i mai aduc? aminte de nimic din cele petrecute la palat. Cu toate acestea, inima îi spunea c? aceea nu era casa ei. Mai mult, un dor adânc, ca o durere venit? de nic?ieri o f?cu s? izbucneasc? în plâns. Lacrimile ei erau sângerii, iar atunci când c?zur? pe z?pad? se transformar? în ni?te flori uria?e, ro?ii, care topir? ghea?a lacului ?i eliberar? c?su?a plutitoare, împingând-o c?tre malul pe care era ridicat palatul uria?ilor. Florile acoperir? întregul mal ?i se prinser? de ziduri într-o scar? care ajungea pân? la una dintre ferestrele s?lii de aur în care cei trei uria?i se adunaser? ca s? ?i-l împart? între ei pe Bujor.
Uria?ul cu trei ochi în frunte apucase deja s?-i scoat? fl?c?ului inima ?i s? o pun? în locul celei pe care o înapoiase prin?esei. Ceilal?i doi uria?i, îns?, se mai certau care s?-?i ia primul prada când prin?esa intr? pe fereastr?.
- Ce surpriz?, rânji uria?ul cu trei ochi în frunte, ca s? spun drept, îmi plac astfel de surprize! Mai este loc ?i pentru o inim? de prin?es?!
Acum î?i aminti frumoasa fat? totul. Cum fusese r?pit? din castelul p?rin?ilor, cum r?m?sese f?r? inim?, obligat? s? îi slujeasc? pe cei trei uria?i ?i cum o salvase acest fl?c?u r?mas f?r? inim? de dragul ei. Apuc? repede una dintre uria?ele flori albe ?i o puse în pieptul lui Bujor în locul inimii. S? vezi minune, nu alta, floarea se transform? pe loc într-o inim? puternic? ?i viteaz? care începu s? bat? mai tare decât cea d?ruit? uria?ului cu trei ochi. Acesta r?m?sese cu to?i ochii pe noua inim? ?i nu trecu mult pân? ce strig?:
D?-mi aceast? inim? ?i po?i s? o iei pe cea veche înapoi ?i s? pleci de aici cu tot cu prin?es?!
Se învoi Bujor. Î?i lu? inima înapoi ?i, împreun? cu prin?esa p?r?sir? palatul cât ai clipi. Uria?ul cel cu trei ochi strânse cu admira?ia inima cea nou? la piept.
Ce ai f?cut? Strig? uria?ul cu un ochi în frunte. Nou? nu ne-a r?mas nimic!
Trebuie s? împar?i inima aceasta cu noi! Fu de p?rere uria?ul cu un ochi în ceaf?. Ne e foame!
Este inima mea ?i nu am s? împart nimic cu voi!
Auzind cuvintele fratelui lor, uria?ii cu câte un ochi se repezir? c?tre inima str?lucitoare. Se prinser? to?i trei într-o înc?ierare sor? cu moartea din care nu sc?p? nici unul nev?t?mat. În fa?a lor, inima cea nou? prinse s? î?i piard? str?lucirea ?i s? se ofileasc? a?a cum se ofilesc petalele unei flori rupte. Când cearta uria?ilor se sfâr?i, din inim? mai r?m?sese doar un pumn de cenu?? pe care vântul strecurat prin fereastra deschis? îl împr??tie la picioarele lor.
Departe de palat, Bujor c?l?tori cu prin?esa în c?su?a plutitoare pân? la castelul p?rin?ilor fetei, care, de bucurie c? î?i vedeau odorul demult pierdut, f?cur? o petrecere mare, dup? care o nunt? ?i mai mare pentru cei doi. Eu am auzit c? pe dealul din spatele castelului au prins s? creasc? florile acelea mari ?i sângerii n?scute din lacrimile prin?esei, flori pe care ea le-a numit dup? cel care a salvat-o ?i a devenit so?ul ei, bujori.

Mihaela Rascu (MyMosys) | Scriitori Români

motto: A crea este marea pl?cere, a reu?i este marele talent.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro