Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pisoiul Motocel

de Viorel Darie

Pisoiul Motocel

(din volumul "Bucovina - plai de basm si dor")

?i mai trecu o zi, iar Ionu? supravie?ui nepl?cerilor de adaptare la noul regim de mâncare al bunicii. Diminea?a, mânc?, foarte cumin?el, ni?te cl?tite f?cute în tigaie, unse cu miere, sorbind ?i din ceaiul c?ldu?. Dup? ce mânc?, ie?i pe cerdac, s? se bucure de razele pl?cute ale soarelui, ce se rev?rsau peste el, peste toate r?sadurile din gr?din? ?i peste ramurile pomilor din livad?.

Apoi o lu? înceti?or prin ograda cea lung?, s? vad? ce taine se ascund prin gospod?ria bunicilor. P??i un pic în u?a grajdului, s? vad? cum îngrijea bunica v?cu?ele, una b?l?at?, cu coarne mari, ?i alta mai tân?r?, ro?ie, pe care le preg?tea de muls. Într-un ?arc se tânguia un vi?el mic, de la vaca cea b?l?at?, a?teptând s? i se dea por?ia de lapte ?i cov??ica cu t?râ?e. În spatele grajdului, era un mic ?arc îngr?dit pentru mieii de ast? prim?var?. Erau frumo?i mieii, lâno?i, albi, juc?u?i. De bun? seam?, toat? gospod?ria era stra?nic p?zit? de un câine alb, cam stufos, care înc? dormea în cu?ca lui cu botul pe labe, a?teptând ?i el tainul de mâncare de diminea?a.

Bunica avea multe alte treburi prin gospod?rie, iar Ionu? era foarte curios s? vad? ?i s? în?eleag? toate. De aceea, bunica îl lu? cu ea, s? vad? cum se mulg vacile. Dup? ce mulse vacile, mai d?du ceva fân v?cu?elor, apoi duse g?leata plin? cu lapte în cas?, îl strecur? ?i-l turn? în ligheane în odaia cea mare, r?coroas?. Îl lu? apoi pe Ionu? cu ea la vale prin islaz, s? aduc? ap? de la ?tiubei, care era f?cut din trunchi de brad, golit în?untru, îngropat adânc în p?mânt, unde se aduna pân? sus ap? rece. Îi d?du ?i copilului o g?letu?? mic?, s? duc? ?i el ceva la deal. Ea era înv??at? cu c?ratul apei de la ?tiubei, lua câte dou? c?ld?ri mari, pline cu ap?. Copilul ducea g?letu?a lui cu entuziasm, bucuros c? i se d?du ?i lui ceva însemnat de f?cut. Aduser? chiar de dou? ori ap? de la izvor, era nevoie de ap? mult?, trebuiau ad?pate vacile ?i vi?elul. Apoi, bunica intr? în cas?, unde o a?teptau alte multe treburi.

?i, în timp ce bunica se îngrijea de treburile casei, Ionu? ie?i iar prin curte, s? vad? ce se mai întâmpl?. Era atât de bucuros de toate, era fericit… Se urc? cu picioarele sus, pe stinghia gardului dinspre livad?, f?când echilibristic?. Îl v?zu bunica ce face ?i-l cert?: ar putea s? cad? de-acolo, s?-?i rup? gâtul, sau vreo mân?, sau vreun picior.

Se mai potoli un pic. Deodat?, mare-i fu uimirea, transformat? în mare bucurie, când z?ri ceva colorat ?i pestri? umblând prin livad?. Ce-o fi acolo? Curiozitatea lui de copil îl mân? imediat s? vad? minunea alb?. Când ajunse acolo, î?i d?du seama c? ceea ce z?ri era un pisicel mic, cu bl?ni?a alb? ca neaua, dar ?i cu petice portocalii-maro pe el - o frumuse?e de pisic !

Micu?ul scoase un miorl?it sub?ire ?i firav, uitându-se în sus, cer?ind aten?ie din partea cuiva. Î?i era mai mare mil? de el, de-?i venea s?-l iei neap?rat în bra?e. Ceea ce Ionu? ?i f?cu numaidecât. Îl lu? în bra?e, îl strânse la piept, î?i apropie fa?a de bl?ni?a lui diafan? ?i cald?. Ah, frumu?elul de el, ce drag îi era ! Se gândi s?-l aduc? tot atunci în cas?, s? se laude la bunic? de isprava lui.

Dar fu dezam?git de aprecierile bunicii. De cum îl v?zu pe Ionu? cu un pisoi str?in în bra?e, bunica îl dojeni cam aspru pe copil:

- Vai, dar de ce-ai adus în cas? pisicul ?sta mic?! Sunt s?tul? de pisici pân? peste cap, s?-i v?d prin cas? ?i prin pod, s? fac curat în urma lor, pe unde ?inem f?ina la uscat ! N-am nevoie s?-mi fac? mizerie peste tot în cas?!

Pe Ionu? l-au podidit lacrimile. ?inea strâns pisicul în bra?e, ca ?i cum nici gând n-ar fi avut s? se despart? de ginga?a f?ptur?. Plângea. Pân? ?i pisicul miorl?ia ceva încet, cu glas sub?ire. Ionu? îl duse în ograd? ?i-l puse pe iarb?, dar pisoiul nici gând s? plece, se tot cerea în bra?e.

Ca s?-l mai îmbuneze pe nepot, pân? una alta, bunic? l?s? la voia copilului povestea cu pisoia?ul ?i-l chem? pe b?iat la turte, chiar atunci scoase din cuptor. Dar Ionu? nu voia s? intre în cas? f?r? pisoi.

- Hai, de data asta te las s? iei ?i pisoiul în cas?, dar la noapte îl sco?i afar? ! Ne-am în?eles ? S? nu-mi umple casa de purici de-afar? !
- N-are purici, buni ! Uite ce curat e !
- Bine, bine, vedem dup?. Acum hai s? papi turte unse cu miere, cu lapte.

Minune mare, de unde r?s?rise a?a, de unul singur, mot?nelul? Bunicul zise c? poate trecuse pisica vecinului Costan prin livada lor ?i se r?t?cise un pisoi.

În seara aceea, Ionu? scosese mot?nelul afar? din odaie, pe cerdac, de gura bunicii, de?i o f?cuse cu strângere de inim?, c? îi era mil? de bietul de el. Se gândise mult ce nume s?-i dea pisicului, dar pân? la urm? îl botezase, pur ?i simplu, Motocel, c? era ca un ghem micu? de bl?ni?? ?i puf.

(va urma)

Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro