proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Meande -90 nu-?i aprob demisia

Mihai f?cuse un raport la e?aloanele superioare privind munca solda?ilor la SRI, despre produsele aprovizionate pentru munca solda?ilor, despre chefuri ?i aranjamente.
Venise de la e?alonul superior un colonel, ca urmare a reclama?iei sale.
A fost chemat la comandant în birou ?i, cu colonelul Surdu de fa?? i-a comunicat:
-Domnule c?pitan, reclama?ia pe care a?i f?cut-o împotriva comandantului nu se confirm?. V? invit s? v? ?ine?i de treab?. În?eleg c? nu prea v? ocupa?i cum trebuie de problemele de serviciu. În?eleg c? v? face?i cas?, c? ave?i o adev?rat? ferm?. V? invit s? fi?i mai prezent în activit??ile unit??ii.
-Ce leg?tur? are casa care mi-o fac ?i animalele pe care le cresc cu activitatea mea la serviciu? Nu am lipsit nejustificat nici m?car o or?, osta?ii au mâncat la timp ?i au servit o hran? de calitate. Abia s-a încheiat controlul financiar intern ?i nu au fost consemnate probleme.
-Dac? vrei s? te faci fermier ce cau?i în armat?? Am în?eles de la domnul comandant c? ai mai fost dat afar?, disciplinar! Ai mare grij?! În plus de asta, a?a , cu terenuri de cultivat, cu animale, cu o cas? mare, nu prea mai ai energia necesar? pentru a desf??ura o activitate satisf?c?toare.
-De asta nu mi-a fost acordat Meritul militar? De ce, c? am terenuri, animale ?i cas? mare?
-Am dezb?tut ?i aceast? problem? ?i se va remedia.
-Dar era cazul s? cer eu? Nu are unitatea oameni pl?ti?i pentru asta?
Colonelul, deranjat de tonul lui Mihai a conchis.
-E?ti liber!
Mihai a sim?it din nou cum i se accelereaz? pulsul.
S-a str?duit s? se lini?teasc? ?i apoi a mers la birou ?i ?i-a scris demisia, apoi a mers la comandant.
Colonelul de la e?alonul superior plecase.
-da, Mih?ilescule.
-Domnule colonel, aici este demisia mea.
Mihai a a?ezat hârtia pe masa comandantului care ar?mas uluit apoi a luat hârtia, a mototolit-o spunându-i:
-Nu-?i aprob demisia! Mar? la birou!
Mihai a r?mas perplex în fa?a acestei reac?ii. Chiar atât de prost putea fi un absolvent de academe Militar?î ca s? nu în?eleag? c? demisiile se dau ?i nu e nevoie s? fie aprobate?
-Domnule colonel, o ve?i primi astfel încât s? nu mai pute?i rupe hârtia.
Mihai s-a dus la biroul documente secrete ca s? depun? o alt? cerere dar subofi?eril nu a primit-o.
La sfâr?itul programului Mihai a mers la po?t? ?i a trimes demisia cu confirmare de primire.
A treia zi l-a chemat comandantul.
-Am s? te chem la biroull organiza?iei de baz? partid.
Apoi , dându-?i seama de inep?ia debitat? din subcon?tientul unui om care nu se smulsese din vechile concep?ii, a rectificat:
-Te chem în fa?a statului major, tedau pe mâna consiliului de onoare. Te dau eu afar?, nu pleci când ?i cum vrei tu.
-Domnule colonel, în cel mai r?u caz m? pute?i ?ine 30 de zile pentru c? a?a scrie în regulamente, privitor la cei care de?in func?ii de conducere..
Din a 31 zi intra?i în r?zboi cu mine.
-M? amenin?i?
-Domnule comandant, dac? pân? în a 30-a zi nu am înlocuitor, voi sigila depozitele toate ?i plec acas?. Dup? aceea va trebui ca în fiecare zi, de câte patru ori, s? da?i ordin de zi cu o comisie care s? desigileze depozitul, comisie care va face câte un proces verbal cu alimentele scoase, proces verbal în câte patru exemplare ?i a?a mai departe pân? când ve?i face o alt? comisie care s? procedeze la inventariere ?i prefdare c?tre un nou ?ef de serviciu.
-E?ti liber!
Mihai a sunat-o pe teodora ?i i-a dat veste. Ea, impasibil? i-a r?spuns:
-Ai avut suficient bun sim? ?i r?bdare, gata! Mai ?tii poezia lui P?unescu, Sunt un om liber?
-da, mi-o amintesc...
-E?ti un om liber!
Mihai a sunat-o pe Floricica ?i ea i-a închis telefonul.
La sfâr?itul programului mighai a plecat acas?, ab?tut. Aintrat în curte, a parcat ma?ina ?is-a schimbat, a f?cut curat la animale, a muls ?i apoi s-a apucat de s?pat.
Se întunecase de mult dar el era tot cu sapa prin gr?din?.
-B?iatule, vrei s?-?i pun felinar la sap?? Hai, c? ?i mâine este o zi...
Era trecut de miezul nop?ii.Teodora st?tea în pat ?i nu-?i g?sea locul. Mihai a mai accesat o dat? portalul „Tribunalul Ilfov“, a dat clic pe „c?utare dosare“, ?i-a scris numele ?i a c?utat dosarul în care se judeca cu armata. Ultima actualizare nu aducea nimic nou. A ie?it din cas? târ?âindu-?i papucii, cu c??elul înainte, de parc? fiin?a aceea mic? ?tia perfect ce va face ?i încotro va merge. A ie?it în pragul casei, ?i-a aprins o ?igare ?i a tras din ea cu nesa?, ca ?i când era în pragul execu?iei, cu sete, cu ur?. Jarul ?ig?rii îi lumina musta?a care arunca o umbr? groas? pe fa?a lui. A strivit?igarea a resemnare ?i a intrat în cas?, închizând u?a cu grij?, s? nu fac? zgomot. Mirosul brazilor din fa?a casei se strecura la?, pe lâng? el, p?tând terasa cu cu stele.
S-a a?ezat pe pat sco?ându-?i alene picioareledin papuci. S-a întins pe pat pe partea stâng? a?a cum dormea de mul?i ani.
Când era soldat , sergentul Patenta?u îi obliga s? doarm? pepartea dreapt?...
„Toat? lumea doarme pe partea dreap-t?!!! Soldatul din trupele de securitate trebuie s? aib? o inim? puternic? ?i odihnit?. „
De când nu mai era soldat dormea numai pe partea stâng?.
Câinele i s-a strecurat sub p?tur?, ghemuindu-se lâng? burta lui. Teodora a întins bra?ul drept peste el, a?ezându-?i palma deschis? peste pieptul lui ca s?-i simt? b?t?ile inimii de parc? inima lui pulsa în amândou? trupurile.
Mihai ?inea ochii deschi?i dar Teodora sim?a c? omul ei nu doarme, c? st? cu ochii larg deschi?i.
Noaptea care c?ptu?ea ferestrele cu un fum negru, de parc? toate stelele ?i le l?sase în holul de la intrare, a început s? intre pe geam ?i s? se scurg? în ochii lui ca un fuior care se toarce singur...Deodat? lumina s-a aprins ca un far ?i Teodora s-a speriat.
-Mihai, Mihai!
Mihai urca lovindu-se de evenimentele vie?ii lui, amestecate, ca de ni?te sloiuri care se scurg pe râuri prim?vara.
Teodora st?tea împietrit? ?i ascultând dinspre brazi, ziua care ?optea cu glasul lui Mihai:

M? iart?, Doamne, am tr?it destul,
De-o ve?nicie ?i ceva încoace
Sunt peregrin ?i oamenii de mul
Vin ?i se duc s?-?i doarm? somnu-n pace,

Nici binele f?cut nu pot s-adun,
Nici r?ul s? îl duc la judecat?
Singur?t??i pustii ca Ben-Ardun
Le strâng pe umeri sau le spulber, roat?.

Prieteni dar ?i rude-mi mor pe rând,
Întreag? via?a mea e o spiral?,
Chiar dac? râd în mine-aud plângând
Chemarea firii-n moartea sideral?.

De-atâtea dimine?i azi sunt s?tul
Te rog, M?rite, întru ve?nicie,
M? iart?, Doamne, am tr?it destul!
D?-mi clipa mea de somn, întru pruncie.

Ea ?i-a adus aminte brusc cum el ?i-a readus la via?? bunicul ?i a folosit acela?i truc:
-Mihai, nu m? l?sa singur?!. Am mare nevoie de tine. Acum am cea mai mare nevoie s?-mi fii al?turi...
Stelele din hol începuser? s? r?ceasc? trupul care tânjea spre odihn?...
O lacrim? mare ?i fierbinte a c?zut din ochii ei alba?tri pe chipul lui zbârcit ?i îmb?trânit.
Fierbin?eala ei a topit stelele care s-au ridicat în zbor speriate de ruga ei
Dintre buzele lui s-a auzit un oftat prelung, articulând ?optit:
-Da, mam?!
-Mihai, nu tu spuneai c? e?ti curv? b?trân? ?i c? nu te sperii de pol? mare? Nu spuneai tu c? la câte puli ai belit, una mai mult sau mai pu?in, nu te doboar??
-Da! A?a spuneam! ?i mâine este o zi!Mam?, mi-e dor de Floricica. Vreau s? scriu ceva. S-a a?ezat la m?su??, a aprins veioza ?i a scris...
Adiai, f?r? form?-ntr-un miez,
Te-am chemat într-o coaj?, din crez,
Te-ai codit, ?i-era bine în bob,
Ţi-am cântat ca reginei un rob.

A?teptai un alt timp, un alt val,
Î?i strigam r?stignit jos pe mal
?i-ai venit! Eu, cu inima-n mâini
Luminam cu lumina din pâini.

Mi-ai fost tot: ?i-aspiratii, ?i rang
?i pluteam amândoi...bumerang
Te-ai întors cu privirea t?i?,
Ai p?lit steaua mea pe furi?,

Ai lovit ?i-ai trimis-o la col?
R?stignind-o pe pietre cu-n bol?.
Ast?zi cuiul de-argint a prins ram
?i te asteapt?... rabdare mai am

Sunt un tat? boltit în etern
Ce pe calea-?i de-ntors m? a?tern
Praf de stele ?i vise târzii
?i te-a?tept ca s? vii...ai s? vii?

Privighetorile umpleau noaptea de câtec chemând zorile. Primele raze de soare au luminat candela din buc?t?rie, proiectânt o culoare aurie pe peretele pe care se vedeau umbrele frunzelor de la geam.
-B?iatule, uite cafeaua ta. ?tii c? suntem echip?, nu? Al?turi la bine ?i la r?u.
Î?i aminte?ti vremea când am f?cut cununia religioas? în curte?
Veniser? Nae cu Nu?i pe la noi...