proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Îmi place Cleopatra, Cleo, cum îi spun colegele! Ea este exact cum ar trebui s? fie o femeie ?i cum, probabil, era cea al c?rui nume îl purta cu seme?ie, regina egiptenilor. Îmbr?cat? elegant, coafat? la marele fix, cu manichiur? impecabil?, mereu asortat? la pantofi, curea ?i po?et?, dând clas? tuturor gâsculi?elor ca mine, îndr?gostite de blugi, tricouri l?b?r?ate ?i pantofi sport.
- Este imposibil s? te sim?i feminin? în pantaloni, drag?, îmi arunca peste blatul lucios al biroului ei m?rginit de dou? ghivece cu orhidee mereu în floare. Gânde?te-te numai câte posibilit??i ai avea la ciorapi: cu dung?, cu modele, plas? … sau la culori.
Închidea ochii ?i pun pariu c? î?i imagina ?inute întregi pornind de la o simpl? pereche de ciorapi, dup? zâmbetul care-i l?rgea buzele conturate pe exteriorul liniei lor a?a încât s? par? mai pline. Nu era un secret c? avea un dulap numai pentru dresuri. Posibil, zic eu, s? fi avut o pereche pentru fiecare zi din an, pentru c? nu-mi aduceam aminte s? fi v?zut de dou? ori aceea?i culoare sau acela?i model.
- Te fac eu s? te dai pe brazd?! Cine crezi c? se uit? la tine a?a cum te îmbraci?
Adev?rul e c? toate exemplarele masculine care ne treceau pragul erau vr?jite instant de Cleo. Poate erau ?inutele ei, poate p?rul ei de un negru lucios, de-a dreptul orbitor ?i atent tapat, sau poate parfumul bogat.
- Havai, drag?, adus de la Bucure?ti de cineva! Apropo, cu ce te dai?
- Favorit, am mârâit pe jum?tate ru?inat? deja.
- Acesta nu e parfum, drag?, e un deodorant de pe vremea comuni?tilor.
- Mie îmi place.
- Nu te încrunta, drag?, c? faci riduri! N-ai v?zut chinezoaicele cum stau? Zici c? sunt p?pu?i de por?elan. N-ai habar ce vârst? are o chinezoaic? pentru c? ele au grij? s? nu mimeze nici o expresie. Eu trebuie s? te înv??? S? revin, parfumul, drag?, e amprenta unei femei!
Mare dreptate avea! De cum intram în cl?dire sim?eam pe unde trecuse Cleo. Dac? te luai dup? aroma tropical? de Havai, nu aveai cum s? nu dai de ea, femeia adev?rat?, care nu se d?dea în l?turi de la nici o suferin?? pentru a fi la în?l?ime.
- Nu-?i mai roade unghiile! Doamne sfinte! Un b?rbat se uit? prima dat? la degetele unei femei, drag?.!
- N-a? crede, am rânjit, în decolteu e mai probabil.
- Nu ?tii nimic! Ni?te unghii lungi ?i date cu gel a?a cum trebuie î?i deschid calea spre inima unui b?rbat de la primul s?rut de mân?.
Mda, mâna ei era s?rutat? mereu, de ce s? nu recunosc? La mine o strângere de mân? era suficient?. Mi-am privit unghiile scurte ?i am strâns degetele în pumni. Pete de cerneal?, unghii roase pe la col?uri, form? neregulat? a unghiilor.
- Ai s? prinzi ceva clas? pe lâng? mine!
Una peste alta îmi pl?cea de ea, era interesant?, era femeie în adev?ratul sens al cuvântului.
- Începem cu ?inuta. S? nu te mai v?d cu pantaloni, drag?! Pe vremuri femeile care purtau pantaloni erau arse pe rug.
- Nici chiar a?a!
- Ascult? ce-?i spun!
- Cleo, e miezul iernii, o s?-mi crape genunchii de frig de acas? pân? la birou.
- Drag?, e?ti femeie!
- ?i trebuie s? suf?r ca s? ar?t asta?
M? privea cu o expresie pe care eu una nu voiam s? o asociez cu dezgustul dar, z?u, alt? corela?ie nu mi se p?rea mai potrivit?. Cu toate acestea, o admiram a?a cum o admirau toate colegele. Asta pân? în ziua aceea de luni, în care aureola Cleopatrei a disp?rut cu totul numai din vina mea.
Ningea viscolit afar?. Telefonul îmi ar?ta o temperatur? de minus dou?sprezece grade. La birou, t?cerea adânc? era o dovad? c? ?i celelalte colege îmi împ?rt??eau starea de spirit. Cleo î?i aranja într-o oglind? mic? genele umezite de fulgii dezghe?a?i. O urm?ream pândind momentul în care acestea urmau s? se dezlipeasc? de pe pleoape ?i s? aterizeze în cana de cafea din fa?a colegei mele.
- Ai face bine s? nu te mai holbezi a?a! Nu ?tii c? o lady adev?rat? nu fixeaz? cu privirea o persoan? fa?? de care nu v?de?te un anumit interes?
- A? putea spune c? am un anumit interes fa?? de tine!
- Când rânje?ti a?a nu po?i fi numit? o lady, drag?! Ţi se v?d to?i din?ii!
- Î?i jur c? i-am sp?lat de diminea??!
- D? mai bine o fug? în cl?direa al?turat? la Arhiv? ?i adu dosarele la care trebuie s? lucr?m azi. Curierul nu va ie?i pe viscolul acesta.
- Nu este vreo regul? care s? interzic? unei lady s? ias? pe viscol?
- Ei, flutur? din genele salvate, ai recunoscut singur?, ?i nu odat?, c? nu e?ti o lady.
- E un frig de se aude pân? aici cum crap? dalele de piatr? din curte.
- Exagerezi! Ia o hain? pe tine la repezeal? ?i într-un minut e?ti înapoi.
- Parc? ai spus c? este dizgra?ios s? te gr?be?ti ?i s? faci pa?i mari.
- În pantaloni nu se vede. Dac? ai avea dresuri, ar fi altceva. Î?i mângâie modelul complicat de pe buza fustei pentru a atrage aten?ia asupra noilor ciorapi cu broderie în dou? culori.
- Cam sub?iri! Pun pariu c? ?i-a înghe?at…
- Frumo?i, nu-i a?a? M? opri cu o încruntare m?runt?. Când vei purta a?a ceva nu vei fi nevoit? s? ie?i din birou ?i s? dai fuga la Arhiv?.
Resemnat? am pornit spre cuier. O hain? la repezeal? fusese expresia ei. De pe cuierul plin îmi f?cea cu ochiul blana pufoas? de vulpe argintie, apar?inând desigur, unicei Cleo. Am în?f?cat-o ?i am ie?it înainte ca s? apuce cineva s? m? opreasc?. Imediat, un val de Havai m? scufund? cu totul în lumea femeilor fatale. Mi-am împins mâinile prin mânecile calde ?i m-am repezit în viscol.
- Hei, domni?oar?, am auzit imediat o voce plin?, apar?inând unui frumos exemplar masculin cum m-am convins imediat ce am întors privirea. V-a c?zut… fularul!
Ridic? din z?pad? un obiect pe care îl desf??ur? în fa?a ochilor mei încremeni?i. Ca un steag, o pereche de indispensabili cu mânecu??, din aceia pe care doar bunica îi mai purta iarna ca s? îi ?in? reumatismul în frâu, începu s? fluture în vânt, f?cându-m? s? casc gura inestetic, într-o atitudine nedemn? de o lady. Am smuls din mâna superbului tân?r obiectul ?i m-am repezit înapoi în birou cu personajul minunat pe urmele mele.
- Cui îi apar?in aceste …
N-am apucat s? zic mai multe. Minunata, elevata, rabisanta Cleo, ?â?ni de pe scaunul ei, cu o grab? nepotrivit? cu regulile de bune maniere, str?duindu-se s? apuce obiectul ?inut de mine cu ambele mâini desf??urat în fa?a tutor.
- … izmene?
Hohotele de râs nu s-au stins nici dup? s?rb?torile de iarn?. Cleo nu îmi mai vorbe?te. Se zvone?te c? a cerut s? fie mutat? din biroul în care lucrez ?i eu., cu toate c? am asigurat-o de pre?uirea mea ?i mai ales recuno?tin?a c? datorit? ei, sau, m? rog, izmenelor ei uitate în mâneca hainei de blan? dup? ce a ajuns la birou ?i le-a dat jos de pe ea, cel mai frumos b?rbat din lume este acum iubitul meu. I-am spus c? poate s? fie mul?umit? de lec?iile ei pentru c? Mihai nu îmi repro?eaz? niciodat? c? nu m-a? purta precum o lady sau precum o femeie adev?rat?. Cleo a refuzat s? m? asculte!