proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

A fost odat? ca niciodat?, c? de n-ar fi fost eu n-a? fi putut s? v? povestesc, un împ?rat nu foarte tân?r, nu foarte puternic ?i nici foarte viteaz de felul lui, dar tare blând ?i în?eleg?tor, pe nume Pan?-Împ?rat. El domnea în lini?te ?i pace peste Împ?r??ia V?zduhului fiind chiar frate cu Vântul ?i v?r cu Soarele. Palatul lui din nori nu era nici foarte mare, nici foarte bogat, nici m?car foarte str?lucitor, dar era un palat plin de p?s?ri care cântau de diminea?a pân? seara ?i adunau în s?lile luminoase cele mai fantastice pove?ti din lume. Tare-i mai pl?cea lui Pan?-Împ?rat s? stea ?i s? asculte fiecare poveste cântat? de fiecare pas?re! Se dusese vestea printre aripate c? împ?ratul r?spl?tea rege?te orice poveste nemaiauzit?, a?a încât ele zburau prin lume s? adune noi ?i noi întâmpl?ri cu care s?-l bucure pe bunul lor împ?rat.

Într-o zi, la poarta palatului din nori, pr?fuit? ?i pierit? de oboseal?, s-a oprit o pas?re cum nimeni nu mai întâlnise vreodat?. Avea penele pe piept galbene, pe aripi portocalii ?i pe cap ro?ii ca sângele.

- Am ?i eu o poveste pentru Pan?-Împ?rat, a anun?at pas?rea, o poveste de care nimeni n-a auzit vreodat? ?i pentru care vreau zece saci cu gr?un?e de porumb, zece saci cu gr?un?e de mei ?i zece saci cu gr?un?e de grâu.

- De unde ?tim noi c? spui adev?rul ?i c? povestea ta merit? cât ceri pe ea? Întrebar? cei doi cocostârci care p?zeau poarta palatului.

- Împ?ratul trebuie s? hot?rasc? asta, zise pas?rea, de nu-i va pl?cea nu m? va r?spl?ti!

Cocostârcii se sf?tuir? între ei ?i hot?râr? s? îi dea drumul p?s?rii str?ine în sala tronului. ?i bine f?cur? c?ci Pan? Împ?rat tocmai se plângea c? pove?tile care îi erau cântate începuser? s? semene unele cu altele. Pas?rea nou-venit? ceru s? fie l?sat? singur? cu împ?ratul ?i, cum acesta nu avu nimic împotriv?, prinse a-i cânta o poveste f?r? seam?n, despre o prin?es? neînchipuit de frumoas? închis? într-un turn de temutul Col?-Împ?rat, st?pânul animalelor, pe care refuzase s? îl ia de b?rbat. Cu atâta dor ?i jale cânta pas?rea c? Pan?-Împ?rat î?i sim?i lacrimile ?iroindu-i pe fa?? f?r? voie.

Ei, dar împ?rat era el sau ce? Se sf?tui cu fratele lui Vântul ?i v?rul lui Soarele ?i, condu?i de pas?rea cea ciudat?, pornir? spre turnul în care Col?-Împ?rat ferecase prin?esa, L?cr?mioara pe numele ei. Cum f?cu cum nu, Vântul d?râm? turnul dup? ce Soarele reu?i s? î?i strecoare razele ?i s? o g?seasc? pe prin?es?. Pan?-Împ?rat o lu? cu sine pe L?cr?mioara, care, în scurt timp îi deveni so?ie, bineîn?eles cu vrerea ei ?i nu altfel.

Col?-Împ?rat se trezi ?i f?r? turn ?i f?r? prin?es? dar ce putea el face împotriva împ?ratului frate cu Vântul ?i v?r cu Soarele? Nimic altceva decât s? jure r?zbunare. Î?i g?si în cele din urm? ?i el o prin?es? care s? îl ia de b?rbat, cu toate c? înc? i se mai p?rea c? L?cr?mioara era cea mai frumoas? prin?es? din lume ?i du?m?nia continua s?-l road? pe din?untru cum roade viermele în m?r. Împ?r?teasa îi n?scu un fecior, iar Col? – Împ?rat avu grij? ca prin?ul animalelor s? prind? de mic ur? pe p?s?ri, pe Vânt, pe Soare ?i, mai ales pe Pan?-Împ?rat.

- E du?manul nostru de moarte, obi?nuia s?-i spun? feciora?ului, dac? ar avea ocazia ne-ar d?râma palatul a?a cum a f?cut ?i cu turnul de la hotar!

Îi ar?ta ruinele turnului în care cândva fusese ferecat? L?cr?mioara, uitând de fiecare dat? s? spun? c? acolo el ?inuse închis? o prin?es? nevinovat?. A?a crescu Mladin, prin?ul animalelor, cu ur? ?i gând de r?zbunare, iar când se f?cu mai mare ?i Col?-Împ?rat era gata s?-i lase întreaga sa împ?r??ie pe mân?, hot?rî c? sosise timpul s? îi arate el lui Pan?-Împ?rat c? nici o fapt? rea nu putea r?mâne nepedepsit? ?i c? el unul nu avea s? lase pe nimeni s?-i amenin?e familia f?r? s? pl?teasc? pentru aceasta. A?a c?, într-o diminea??, prin?ul animalelor urc? pe leul s?u uria? ?i porni la drum, înarmat pân? în din?i. Orice pas?rea îi ie?ea în cale sfâr?ea cu gâtul r?sucit ?i f?r? suflare.

Nu trecu mult ?i la poarta palatului din nori, un cuc mic ?i care abia mai r?sufla de speriat ce era, aduse vestea c? p?s?rile pier pe capete în drumul prin?ului animalelor. Întristat peste m?sur?, Pan?-Împ?rat p?r?si palatul din nori cu gândul de a-l întâlni pe fecior ?i de a-l întreba ce r?u i-au putu face aripatele de au meritat o astfel de soart?. Nici prin gând nu i-a trecut bunului împ?rat c? prin?ul Mladin atâta a?tepta, s? îl prind? departe de palat, departe de Vânt, departe de Soare ?i de oricine i-ar fi putut s?ri în ajutor. Nu apuc? deci împ?ratul p?s?rilor s? fac? nici doi pa?i prin prima p?dure din drumul s?u, c? se trezi cu un sac tras peste cap, legat strâns ?i aruncat pe spatele leului care îl duse cât ai clipi în palatul lui Col?-Împ?rat. Abia când îi fu scos sacul, Pan?-Împ?rat putu vedea unde era. Col?-împ?rat nu î?i mai înc?pea în piele de bucurie. Î?i strângea în bra?e feciorul, râdea ?i s?rea în sus ca un broscoi pe malul unui lac. În cele din urm?, Pan?-Împ?rat fu închis într-o grot? de sub p?mânt, într-o cu?c? atârnat? deasupra unui lac f?r? fund, unde nu putea p?trunde nici raz? de Soare ?i nici pal? de Vânt.

- Aici s?-?i putrezeasc? oasele, îi strigase Col?-Împ?rat, s? te usuci f?r? hran? ?i ap?, a?a cum s-a uscat inima în mine când mi-ai furat fericirea!

Ce putea face s?rmanul Pan?-Împ?rat? Dac? se mi?ca prea mult, cu?ca atârnat? în funii deasupra lacului se putea pr?v?li în ap?, iar el ar fi sfâr?it înecat. Trecur? a?a clipe f?r? num?r pentru împ?ratul p?s?rilor pân? când i se p?ru c? aude un ciripit. Deschise ochii acum obi?nui?i cu bezna ?i v?zu str?lucind lâng? lac misterioasa pas?re care îi cântase cândva povestea L?cr?mioarei.

- Cum ai ajuns tu aici în fundul p?mântului?

Atunci pas?rea se d?du de trei ori peste cap ?i se pref?cu într-o zân? mic? ?i dr?g?la??.

- Eu sunt sora împ?r?tesei tale, L?cr?mioara! V?d c? acum tu ai dat de necaz, împ?rate! Eu sunt doar o f?ptur? de cea?? ?i nu te pot ajuta, dar pot duce vorb? la palatul t?u c? e?ti prizonierul lui Col?-Împ?rat.

Zis ?i f?cut. Auzind c? iubitul ei so? fusese prins de Col?-Împ?rat, L?cr?mioara prinse a v?rsa lacrimi peste lacrimi care, rostogolindu-se din nori, cum c?deau pe p?mânt se transformau în floricele m?runte, albe, ca ni?te clopo?ei. Ei, dar uitasem s? v? spun c? împ?r?teasa L?cr?mioara ?i Pan?-Împ?rat fuseser? binecuvânta?i cu o fat? mai frumoas? decât o zân? ?i mai în?eleapt? decât orice vr?jitoare, pe numele ei Lia. V?zându-?i mama atât de îndurerat?, Lia hot?rî s? porneasc? chiar ea în c?utarea tat?lui s?u. Soarele ?i Vântul o preg?tir? de drum, d?ruindu-i o leg?turic?:

- Nu ai nevoie de mai multe, îi zise Soarele, dac? folose?ti cu cap ceea ce g?se?ti în ea, te vei întoarce împreun? cu tat?l t?u.

- ?i nu uita, îi zise ?i Vântul, cu grab? nu faci nici o treab?!

Mirat? de sfaturi ?i daruri, Lia î?i lu? trei perechi de înc?l??ri de fier, trei perechi de înc?l??ri de lemn ?i trei perechi de înc?l??ri din piele de ?arpe, apoi porni la drum.

Cum mergea ea a?a, singur?, o apuc? urâtul ?i începu s? cânte. Avea Lia o voce, cum nici o pas?re nu avea, dulce, cald? ?i plin? de dor. Merse cântând pân? i se toci prima pereche de înc?l??ri de fier. Când se a?ez? s? încal?e a doua pereche, v?zu c? pu?in în urma ei se oprise o vietate mic? cu cap de iepure, corp de om ?i coad? de veveri??. F?r? s? o ia în seam?, Lia porni din nou la drum cântând. Când se toci ?i a doua pereche de înc?l??ri din fier, se opri s? le înlocuiasc? ?i v?zu din nou ar?tarea cea ciudat? oprit? pu?in în urma ei.

- Hei, m? urm?re?ti?

Speriat?, ar?tarea o lu? la fug?. Lia înc?l?? a treia pereche de fier ?i î?i continu? drumul cântând. Abia când se tocir? ?i cele din urm? înc?l??ri din fier fata ajunse în împ?r??ia animalelor. D?du s? încal?e prima pereche de înc?l??ri din lemn când v?zu ceva mai în urm? ar?tarea cu cap de iepure, urm?rindu-i atent? fiecare mi?care.

- Vino, dac? vrei s? mergi al?turi de mine, nu m? sup?r!

Din nou o lu? la fug? ar?tarea cu cap de iepure, corp de om ?i coad? de veveri??. ?i din nou se opri în urma ei, când fata î?i schimba înc?l??rile tocite.

- Uite, mai am o pereche de înc?l??ri din lemn ?i dac? le dore?ti, ?i le d?ruiesc. Mi-au mai r?mas doar trei perechi de înc?l??ri din piele de ?arpe, dar pe acelea le ?in pentru zilele care urmeaz?. V?d c? e?ti descul??, a?a c? ?i-ar prinde bine cu siguran??.

Nici nu zise bine ce avea de zis c? ar?tarea se repezi spre ea, apuc? înc?l??rile de lemn ?i se f?cu nev?zut? în p?dure. Lia î?i lu? prima pereche de înc?l??ri din piele de ?arpe ?i porni hot?rât? c?tre palatul falnic care se vedea deja printre copacii stufo?i.

B?tu la poart? cu putere ?i a?a se f?cu c? îi deschise tocmai Mladin, fiul lui Col?-Împ?rat, care se preg?tea de plecare. Cum o mai privi fl?c?ul! Bag seama c? nu mai v?zuse în via?a lui o fat? atât de frumoas? cum era cea din fa?a lui.

- Bun? vremea domniei-tale, salut? Lia cu un zâmbet mic, primi?i c?l?tori pentru odihn? în acest palat?

Uitând ?i s? salute ?i s? r?spund?, fl?c?ul se d?du la o parte din poart? ?i îi f?cu loc fetei s? intre pe lâng? el. O m?sur? cu privire ?i î?i sim?i obrajii luându-i foc. Frumoas? mai era str?ina aceea!

- Cine e?ti? De unde vii? Încotro te îndrep?i?

- Multe întreb?ri, râse Lia ?i vocea ei minunat? r?sun? în palat ca un cor de clopo?ei de argint, dar voi r?spunde la fiecare. Sunt fiica p?rin?ilor mei, de unde vin eu ?i pân? aici am ros trei perechi de înc?l??ri de fier ?i dou? de lemn ?i m? îndrept spre ceea ce doresc s? g?sesc.

Nu în?elese mai nimic Mladin, dar îi zâmbi cu toat? gura, mul?umit de orice r?spuns i-ar fi dat ea. Se bucura s? aib? un astfel de oaspete în palat, de?i Col?-Împ?rat nu se bucur? defel când o v?zu.

- Îmi aminte?te de cineva, îi zise feciorului s?u, cine spune c? este?

- Fiica p?rin?ilor ei, r?spunse Mladin.

- Ce nume e acesta?

- Numele meu este Lia, zise fata auzind vorbele f?r? fereal? ale împ?ratului. Nu am mare lucru s? v? r?spl?tesc omenia de care a?i dat dovad? primindu-m? în palat decât s? v? cânt, poate, ceva.

- Da, fu de acord imediat prin?ul.

- Mda, accept? ?i tat?l lui.

?i porni Lia s? cânte cum nu mai cântase în via?a ei, tocmai povestea p?rin?ilor ei, despre o prin?es? închis? într-un turn de un împ?rat hain, despre salvarea ei, despre iubirea dintre prin?es? ?i cel care o salvase. Vocea ei îi vr?ji pe to?i cei prezen?i. Mul?i începur? s? l?crimeze, iar prin?ul Mladin se îndr?gosti pân? peste cap de frumoasa cânt?rea??.

- Stai, o opri deodat? Col?-Împ?rat, ce cântec e acesta?

Mânios nevoie mare, fu gata s? o arunce pe fat? în temni??.

- Dar cu ce a gre?it? S?ri Mladin. E un cântec, doar un cântec. Dac? nu-?i e pe plac, nu îl va mai cânta!

Împ?ratul se ridic? de la locul s?u ?i p?r?si sala tronului. U?urat, Mladin îi ceru Liei s? se plimbe al?turi de el prin gr?dina înflorit? a palatului. Fermecat de ea, îi povesti câte în lun? ?i în stele, ba chiar se l?ud? cum îl prinsese pe Pan?-Împ?rat ?i cum îl ascunsese în fundul p?mântului ca s? nu îl mai g?seasc? nimeni niciodat? ?i s? se uite pentru totdeauna numele lui.

- Doar eu am cheia de la cu?ca din grota aceea pe care nimeni n-o cunoa?te înafar? de mine ?i de tat?l meu.

Lia asculta cu luare aminte ?i arunca din când în când câte o privire cheii ag??ate la brâul feciorului de împ?rat. Greu n-ar fi fost s? i-o ia, dar îi era peste puteri s? afle unde era acea grot?. ?i atunci, se auzi un boc?nit înfundat pe aleea pietruit?. De ei se apropie ar?tarea cu cap de iepure, trup de om ?i coad? de veveri??, putându-?i cu mândrie înc?l??rile de lemn care p?c?neau pe pietre.

- Ah, uite-l ?i pe Vezberbarel!

Lia afl? acum c? Vezberbarel, pe lâng? c? era un fel de spiridu? al animalelor, mai era ?i servitorul lui Col?-Împ?rat ?i sfetnicul prin?ului Mladin.

- Bun? vremea, Vezberbarel!

Ar?tarea r?spunse la salut cu un morm?it, dup? care disp?ru în spatele unor tufe de trandafiri, în hohotele de râs ale prin?ului.

- De unde-o mai fi g?sit ?i înc?l??rile acelea? Ce-i trebuie înc?l??ri unui animal? Acum îl vom auzi cale de-o po?t? când se va apropia de noi.

- Dar are trup de om!

- Cu siguran?? nu e om! Poate c? a fost cândva, cine ?tie, dar acum nu e!

Lia nu mai spuse nimic ?i î?i continu? plimbarea al?turi de prin? cu gândul numai la ce avea de f?cut pentru a-?i g?si tat?l ?i a-l elibera.

F?cu ce f?cu toat? ziua ?i, la l?sarea întunericului, când în palat se a?ternu lini?tea, porni s?-?i împlineasc? planul. Înc?l??rile din piele de ?arpe nu f?ceau nici un zgomot pe lespezile de piatr? a?a c? reu?i s? se strecoare în odaia prin?ului Mladin, s? îi fure cheia de la brâu ?i s? ias? din palat f?r? s? o simt? nimeni. Sau cel pu?in a?a credea ea. Un mic boc?nit în urma ei o avertiz? c? nu e singur?.

- Vezberbarel!

- Vezberbarel ?tie cine e?ti! Vezberbarel nu va spune nim?nui! Vezberbarel iube?te cântecele tale! Vezberbarel mul?ume?te pentru înc?l??ri!

- ?i, oare, Vezberbarel nu ?tie unde a fost dus tat?l meu?

- Vezberbarel ?tie orice tain? din împ?r??ia animalelor!

- Ar putea Vezberbarel s?-i arate prin?esei Lia unde e tat?l ei?

Ar?tarea p?ru suficient de mul?umit? de felul în care vorbea prin?esa cu ea, a?a încât o c?l?uzi pân? la grota de sub p?mânt în care fusese atârnat? cu?ca în care z?cea mai mult mort decât viu Pan?-Împ?rat. Lia scoase atunci leg?turica d?ruit? de Soare ?i Vânt ?i numaidecât un m?nunchi de raze luminar? în jur ca ziua ?i un curent de aer cald împinse cu?ca c?tre ea, sprijinind-o pân? când prin?esa reu?i s? dezlege funiile cu care era legat?. S? î?i scoat? tat?l de acolo nu mai fu cine ?tie ce mare lucru pentru curajoasa fat?, iar Vezberbarel se ar?t? mai mult decât dornic s? ajute.

Numai c?, sta?i a?a! Când se f?cu diminea?? ?i prin?ul Mladin o c?ut? pe Lia, mai ia fata de unde nu-i! R?scoli tot palatul, pân? în cel mai mic ungher, dar nu g?si nici urm? de prin?es?. Începu s? intre la b?nuieli cum c? n-ar fi ceva tocmai curat legat de frumoasa fat? când ap?ru cu o falc? în cer ?i una-n p?mânt Col?-Împ?rat:

- Unde e fata?

- Care fat??

- Cea pe care ai primit-o în palat! Acum ?tiu de cine îmi aduce aminte! De Pan?-Împ?rat! A ajuns un zvon la mine cum c? du?manul meu de moarte ar fi avut o fat?. Acum am s-o închid al?turi de el în grot? ?i acolo s? le putrezeasc? oasele! Vreau s? v?d cum vine împ?r?teasa în fa?a mea ?i se roag? în genunchi s?-i înapoiez fata.

Ei, bineîn?eles c? nu g?sir? fata ?i c? nu trecu mult pân? descoperir? c? în grot? nu mai e nici urm? de împ?rat. Mânios peste m?sur? pe feciorul s?u, pe care îl credea singurul vinovat Col?-Împ?rat îi porunci s? plece ?i s? nu se întoarc? la palat pân? ce nu-i aduce lega?i în fa?a lui pe împ?ratul p?s?rilor, împ?r?teasa lui ?i fata lor. Ce s? fac? deci Mladin? Î?i înc?lec? leul ?i lu? calea palatului din nori. Acum mai trebuia doar s? g?seasc? un ?iretlic prin care s? reu?easc? s? intre în palat, pentru c? Pan?-Împ?rat avusese grij? ca la întoarcerea lui cocostârcii s? formeze în jurul palatului un cordon de paz? de care nu puteai trece cu una cu dou?. Nici un c?l?tor nu era l?sat s? ajung? în preajma palatului f?r? s? fie luat la întreb?ri ?i f?r? s? primeasc? aprobarea prin?esei Lia. În fa?a palatului din nori, se ridicase un cort în care oaspe?ii intrau, r?spundeau întreb?rilor, erau cerceta?i ?i apoi a?teptau s? fie primi?i, uneori chiar zile în ?ir.

În prima zi în care Mladin ajunse în fa?a palatului î?i lu? înf??i?area unui c?l?tor ostenit care caut? s?la? pentru noapte.

- Lâng? p?dure sunt câteva ad?posturi ridicate pentru c?l?tori chiar de Prin?esa Lia, îi arunc? b??os unul dintre cocostârci, po?i înnopta mult ?i bine acolo al?turi de al?i c?l?tori, nu e envoie s? intri în palat.

Mladin sim?ise c? ia foc la aceste vorbe, dar î?i ?inu firea ?i î?i petrecu prima noapte într-un astfel de ad?post, c?utând un alt plan. Trecur? a?a înc? trei zile în care feciorul lui Col?-Împ?rat nu reu?i s? se apropie m?car de zidurile palatului nici în chip de cer?etor, nici în chip de precupe? ?i nici în chip de povestitor, c?ci se pare c? Prin?esa Lia oprise chiar ?i povestitorii s? se mai apropie de tat?l ei. Gândindu-se la prin?es?, pe Mladin îl apuca fierbin?eala. Zicea el c? e de furie, dar inima lui zicea altcumva. Se pare îns? c? feciorul lui Col?-Împ?rat se n?scuse sub o stea norocoas?. În cea de-a cincea zi, f?r? s? vrea, în ad?postul în care î?i petrecea noaptea, auzi un c?l?tor vorbind cu altul:

- Eu voi intra chiar mâine în palatul din nori, te asigur, spunea un c?l?tor nou-venit, m? a?teapt? chiar Pan?-Împ?rat s?-mi dea o îns?rcinare legat? de p?s?rile lui dragi!

- Asta dac? Prin?esa Lia nu are nimic împotriv?, fu de p?rere un c?l?tor care a?tepta de dou? zile s? fie primit în palat.

- Nu va avea nimic împotriv?, doar sunt ?i supusele ei.

- ?i cum ce anume urmeaz? s? faci în palat?

- S? strâng g?ina?ul ?i s? îl transport în gr?din?.

În hohotele de râs ale c?l?torilor, Mladin se strecur? afar? din ad?post ?i porni hot?rât spre palat.

- Stai a?a, îl opri un cocstârc, unde crezi c? mergi?

Împuns în piept de ciocul lung ?i ascu?it, prin?ul Mladin se opri încercând s? par? cât mai umil cu putin??:

- P?i, am fost chemat la palat de Pan?-Împ?rat.

- Pentru care trebuin??, m? rog?

- S? strâng g?ina?ul ?i s?-l duc în gr?din?.

- Tu e?ti noul g?inar?

Nu-i veni s?-?i cread? ochilor feciorului de împ?rat când fu condus tocmai în sala tronului în care o v?zu pe Prin?esa Lia, mai frumoas? decât î?i aducea el aminte, împ?r?ind gr?un?e p?s?rilor adunate în jurul ei.

- Ce e Cioc-Albastru?

Cocostârcul care îl înso?ea pe Mladin se înclin? respectuos:

- M?ria-Ta, a venit noul g?inar.

Feciorul se înclin? de mijloc ?i î?i trase capul în jos în a?a fel încât fata împ?ratului s? nu-i z?reasc? chipul ?i s? nu-l poat? recunoa?te.

- Chiar a?a? Atunci, du-l în gr?din? ?i arat?-i ce are de f?cut!

Nu-i aruncase nici m?car o privire, se înfurie prin?ul, fata lui Pan?-Împ?rat era o r?sf??at? ?i o înfumurat?. Mai târziu, c?rând din greu g?ina?ul din coliviile de aur în care dormeau p?s?ri m?iastre, feciorul g?si c? fata împ?ratului p?s?rilor era o lene?? lipsit? de orice sim??minte ?i de minte. Se str?dui din r?sputeri s? nu uite pentru ce venise de fapt. Plin de g?ina? pân? în vârful capului îi veni tare greu s?-?i ?in? mânia în frâu ?i s? a?tepte noaptea ca s? î?i poat? duce la îndeplinire în voie planul.

Când lini?tea c?zu peste palatul din nori amu?indu-l, Mladin se strecur? neauzit ?i nev?zut c?tre od?ile în care ?tia c? dormeau împ?ratul, împ?r?teasa ?i fiica lor. Tocmai pe când se preg?tea s? deschid? prima u??, auzi un p?c?nit cunoscut.

- Vezberbarel, ce cau?i tu aici?

Ar?tarea c?sc? ochii mari ?i se preg?ti s? fug? din fa?a prin?ului. Mai rapid decât spiridu?ul animalelor, feciorul de împ?rat îl apuc? de ceaf? ?i îl ridic? de la p?mânt.

- Din ?sta-mi erai?

Nu zise bine aceste vorbe când u?a în fa?a c?reia se aflau se deschise ?i Prin?esa Lia ap?ru în prag. Prins în lumina care se strecura din odaie, Mladin fu recunoscut imediat. Fata putea începe s? ?ipe, î?i zise feciorul de împ?rat dându-i drumul lui Vezberbarel ?i apucând cu o mân? coada groas? împletit? a prin?esei ?i-o r?suci pe bra?, lipindu-i de gât cu?itul scos cu cealalt? mân?.

- Te rog nu-i face nici un r?u copilei mele!

Mladin z?ri abia atunci femeia frumoas? care ap?ruse în capul sc?rilor.

- Nu te apropia! Am s? îl r?zbun pe Col?-Împ?rat ?i nimeni nu m? va opri!

- Dac? e vorba de r?zbunare, eu ar trebui s? m? r?zbun pe Col?-Împ?rat, spuse Împ?r?teasa L?cr?mioara ?i îi povesti prin?ului cum se petrecuser? cu adev?rat lucrurile între Pan?-Împ?rat ?i Col?-Împ?rat. Dac? vrei s? te convingi cu ochii t?i, caut? sub ruinele turnului. Acolo unde ajung lacrimile mele, cresc flori numite l?cr?mioare. Am plâns atât de mult din cauza tat?lui t?u încât talpa turnului s-a acoperit cu o p?tur? de l?cr?mioare. Noi nu dorim r?zbunare, c?ci pacea e mai dulce decât orice pe lumea aceasta.

Neîncrez?tor, Mladin se întoarse la tat?l s?u ?i îi ceru acestuia s?-i spun? adev?rul în ceea ce prive?te vrajba dintre el ?i Pan?-Împ?rat. Cum Col?-Împ?rat o ?inea una ?i bun? cu vechea lui poveste, feciorul merse la turnul n?ruit de la hotar ?i g?si, a?a cum spusese împ?r?teasa, ruinele acoperite de valuri de l?cr?mioare. În?elegând c? crescuse ?i tr?ise atâta timp în minciun?, p?r?si împ?r??ia animalelor ?i plec? cât vedea cu ochii. Nu se opri decât la ??rmul unei m?ri nesfâr?ite, unde se a?ez? pe-o stânc? ?i r?mase nemi?cat. S-ar fi transformat cu siguran?? în piatr? ?i el dac? nu s-ar fi a?ezat într-o zi pe um?rul lui un cocostârc ?i un pesc?ru?.

- Cum de ai ajuns pân? la mare? Îl întreb? pesc?ru?ul pe cocostârc.

- Pan?-Împ?rat î?i m?rit? fata!

- Cu cine?

- Ei, nimeni nu ?tie cine e alesul ei! Se spune c? este doar acel fecior de împ?rat care poate s? vorbeasc? cu Vezberbarel, prietenul Prin?esei Lia. M-au trimis pe mine s? dau sfoar? în ?ar? c? acel fecior care poate vorbi cu spiridu?ul este a?teptat la palat.

Mladin s?ri de îndat? în picioare. Fata lui Pan?-Împ?rat nu era numai frumoas?, bun? ?i viteaz?, mai era ?i în?eleapt?. Uit? pe loc tot ceea ce gândise r?u despre ea ?i se gr?bi s? ajung? la palatul din nori, cu toate speran?ele arzând în pieptul lui. Primul pe care îl v?zu fu Vezberbarel, frumos îmbr?cat, p?c?nind cu înc?l??rile lui de lemn încoace ?i încolo pe drumul c?tre palat.

- Din ?sta-mi erai?

De aceast? dat? întrebarea prin?ului nu mai era mânioas? ci plin? de bucurie. Spiridu?ul îl conduse la prin?es? care accept? bucuroas? s? î?i împart? via?a cu feciorul lui Col?-Împ?rat, c?ci tare îl mai îndr?gise. Pan?-Împ?rat ?i L?cr?mioara se bucurar? de mul?i nepo?i, care mai de care mai frumu?el ?i mai voinic, iar p?s?rile cerului îmi aduser? mie povestea lor ca s? v-o spun vou? chiar a?a cum a fost, ca s? ?ti?i ?i voi c? binele triumf? acolo unde este bun?tate, c? minciuna are picioare scurte iar acela care minte ?i nu îi pas? de nefericirea altuia, nu are cum s? fie vreodat? fericit.