Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cartea Irinei 17

de nastia muresan

Aproape un ritual, în fiecare zi când ajung acas?. Arunc din u?a sufragerieie geanta, ea cade undeva pe fotoliu sau pe canapea, sau pe covor. O invârt pu?in în aer înainte s?-i dau drumul ?i am o curiozitate plin? de superstitii în leg?tur? cu locul în care o s? cad?. Jos, pe covor, nu e bine.
Apoi m? a?ez pe marginea canapelui, lâng? m?su?a pentru telefon, iau recepetorul, formez num?rul de 12 cifre, înv??at pe de rost.
Telefonul la Irina este intâmplarea important? a zilei.
Vorbesc, o ascult, a?tept cu un nod în gât clipa în care Irina va râde în urechea mea ?i m? tem de fiecare dat? c? ast?zi Irina n-o s? râd?.
Nu m? mai satur s-o ascult. În glasul Irinei se adun? acum, pentru mine, toat? fiin?a ei.
Sunt zile în care Irina nu râde. ?i atunci, când pun telefonul în furc?, ?tiu c? n-o s? se mai întâmple nimic ?i c? orbesc pentru o vreme.
C? nu fac parte din nicio realitate. C? n-are rost s? m? ridic de pe canapea, în jurul meu doar lucruri. Nu are niciun rost s? caut, printre ele, ceva.

Îmi cultiv, aproape incon?tient, abilit??i de vîn?tor. Sunt cu ochii în toate p?r?ile,poate prind o imagine, o apari?ie în mul?ime sau o întîmplare.
Parc? aud mai bine ?i am senza?ia ciudat? c? urechile mele înva?? s? lucreze independent, captând fiecare, ca o anten? de baleiere, orice mesaj care ar putea s? capete sens, la un moment dat.
Memoria lucreaz? ?i ea din plin, stocheaz? de-a valma cuvinte, chipuri, ?tiri, pentru ca apoi aceast? prad? s? fie cur??at? de parazi?i, piept?nat? ?i aranjat? astfel încât s? fie prezentat? în toata frumuse?ea ei Irinei, la telefon.
De multe ori îmbog??esc un fapt banal care n-ar stârni interesul sau curiozitatea Irinei. ?i faptul banal devine poveste. De multe ori inventez pentru c? Irina are nevoie de multe pove?ti de acas?, cu oameni de acas?.
Asear? Ioana m? întreab? dac? am vorbit cu Irina. N-am vorbit, sunt înc? la birou.
- Sun-o! Sun-o acum, ai s? te bucuri, Irina este vesel?.
O sun, glasul Irinei este glasul ei vesel. O las s?-mi susure în ureche, o ascult ?i parc? mi se preschimb? sângele.
În Skien este vreme frumoas?, Irina este în parc cu Matias, cu Juan, Maria, Volker ?i Serena. Irina mai ciripe?te o vreme în urechea mea.

Suntem dou? vân?toare de pove?ti, Ioana si cu mine.
Pove?ti pentru Irina. Bune de spus, seara, la telefon.
Pove?ti de ?inut in viat?.

Interceptez microbuzul în Obor, pe lânga Kaufland, dup? o urm?rire cu un taxi care m-a costat cât jum?tate de bilet pe ruta Bucure?ti-Hu?i.
?oferul Virgil are între 45-65 ani, arat? ca la 65 dar se mi?c? iute, ca unul de 45.
În microbuz doar eu ?i o fat? tân?r?, întins? pe ultimul rând de banchete, în spatele ma?inii.
Deja adormise de la gara Basarab pân? în Obor.
Doi c?l?tori pe ruta Bucure?ti-Hu?i, la vreme de sear?.
Virgil are hands free. Vorbe?te aproape tot timpul cu câte cineva.
Îl sun? domnul Marin cu care începe un dialog iritat ?i aproape protocolar.
Închide repede, îns? domnul Marin sun? din nou ?i se ofer? s?-i cumpere un purcel numai bun, cam de 45 de kile. O plea?c?, ce mai. De data asta Virgil o d? pe limba lui ?i-l l?mure?te pe Marin c? pentru el:
-Marin nu mai exist?, Marin e zero lei zero bani. Cum de ce, nu ?tii de ce? Pentru c? ai mâncat pensioara b?trânului, ai mâncat banii lui aduna?i de-o via??, ai mâncat porcul crescut de el pentru Cr?ciun ?i i-ai b?ut vinul din butoi. Un nesimtit, asta e?ti, cumnate drag?. Ce zic eu nesim?it, un criminal e?ti, b?i, Marine.
Marin se stupefiaz? mai departe la telefon ?i se jur? c? nu.
-Nu te mai jura, Marine, c? te vede Dumnezeu. Ia spune tu ce-ai f?cut cu banii pentru arat, cu banii pentru îngr??aminte, ia zi ce-ai f?cut cu banii de la calamit??i...ha?
I-ai pus la CEC m?i, m?i...nu cumva i-ai pus în sticlele alea de bere ?i-n tig?rile alea cu filtru, c? v?d c?-?i place s? tragi fum pe nas ?i s?-l sco?i pe gur?, derbedeu b?trân...?i ?ie ?i lu' nevast?-ta, las' c? v? vin eu de hac.
Îi închide lui Marin telefonul în nas ?i o sun? pe sora lui Marin, nevast?-sa adic?. O ia frumu?el.
-M-a sunat un domn Marin, cum ce domn Marin, derbedeul de frate-tu', nesimtitul. Ia s? te duci s?-i iei actele de pe p?mânt ?i s? mergi la prim?rie s? te treci pe lista pentru ajutor, nu mai pup? el bani de arat ?i alea alea. Aaa, nu te duci? Da' m? rog de ce nu te duci? Î?i convine s? v? ?in? Virgil pe to?i în spate, las' c? munce?te prostu' ?i v? aduce la to?i. Ei, cucoan?, m-am de?teptat. De-acum am s? iau eu pensia ?lui b?trân, i-o pun la CEC, s? aib? s?racu' la înmormintare. Vitamine pot s?-i dau ?i eu cât o mai duce.

Apoi se întoarce spre mine si m?-ntreab? dac? e destul de cald ?i dac? stau confortabil. Eu dau din cap, gr?bit, c? da, cu teama c? povestea aceasta se va sfârsi aici, din cauza mea, ?i eu nu voi gasi la timp ceva bun de spus Irinei, la telefon. El are chef de vorb? ?i eu r?spund monosilabic, ?tiind c? acest lucru nu are cum s? fie pe placul lui.
Uneori mai vine cu el o femeie frumu?ic? ?i cochet?, o ?ine pe un sc?unel lâng? schimb?torul de viteze, se apleac? ?i-i spune la ureche chestii, ea se prive?te des într-o oglinjoar?, î?i ?uguie buzele ?i se rujeaz?. Face integrame pe genunchi. -Joc de cuvinte încruci?ate pe baz? de cifre...nu-i aritmetic?, drag?? Mie a?a-mi iese dar la solu?ii ??tia dau aritmogrif...exist? cuvântul ?sta, drag?...? Virgil ridic? din umeri, integramele nu-s pentru el. Când e cu ea, Virgil e la c?ma?? ?i cravat? iar la popas cump?r? cornuri cu ciocolat? ?i Cola. Cred ca nu e nevast?-sa.
În sfârsit, Virgil se înduplec? ?i duce pentru mine povestea mai departe. O sun? din nou pe nevast?-sa.
-Ce mai faci, madam? Tot pe sofa? Anun??-l pe de?teptu’ de frate-t?u c? sâmbata se duce Virgil s? pun? lucrurile la punct. Clar? Iar matale, cucoan?, arunc? ciorba aia, cât o mai lunge?ti? Pune mâna ?i f? o toc?ni?? din g?ina aia, ce naiba o ?ii acolo, ce vrei s? faci cu ea? O dai ?i p-asta la neamuri?

La Radio Fm Jonny Logan cânt? Hold me now , încerc s?-l prind printre replicile t?ioase ale lui Virgil, îns? renun?. Mi se pare c? nu pot amesteca lucrurile într-atât.
Începe s? m? lase durerea de cap ?i a?ipesc o vreme.
Când m? trezesc, Virgil îl înjur? pe B?sescu, c? din cauza lui...
M? gr?besc s? ajung acas?, s? deschid u?a ?i s? ajung repede la telefon, s?-i spun Irinei povestea cald? cu Virgil, cu Marin ?i madam, prada mea pe ziua de azi pentru ea.
Apoi sun înapoi la Ioana, povestea circul? între noi.

nastia muresan (nastia) | Scriitori Români

motto: ochiul meu interior

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro