Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

meandre 73

de viorel gongu

meandre 73- amintiri din copil?rie

Din cas? a ie?it o femeie usc??iv?, cu o basma neagr? pe cap care l?sa s? cobore pe chipul negricios o ?uvi?? transpirat? de p?r aproape alb.
-S?rumâna!
Femeia ?i-a ridicat de pe piept ni?te ochelari cu sticle groase, atârna?i de un elastic slinos ?i ?i i-a pus pe nas:
-Bine ai venit, maic?...
Deodat? au podidit-o lacrimile, privindu-i pe cei doi:
-Doamneeee, cum îi iei la Tine pe ?ia bunii! Unde e?ti, Floareo, s?-l vezi pe b?iatu lui Ricuuuu?
Feti?a, un pic speriat? s-a apropiat de piciorul tat?lui, cuprinzându-l cu ambele bra?e.
B?trâna a coborât de pe prisp? ?i l-a luat în bra?e, s?rutându-l zgomotos.
Feti?a a rostit un „s?rutmâna„ timid.
Femeia s-a aplecat ?i a s?rutat-o pe cre?tet, apoi a dep?rtat-o ca s? o vad? mai bine:
-M?, asta are ochii lu sor?-mea, exact ca ai lu bunica. Hai, intra?i!
Dup? câteva secunde , cu un glas aproape r?stit a început s? zbiere:
-Vasileeee! Ienu?ooo, ia ie?i?i, m?, c? a venit b?iatu lu Ricu!
Pe u?? s-a ivit un b?rbat înalt, cu un chip tuciuriu ?i din spatele lui, ca o pat? de culoare, a ap?rut o femeie m?run?ic?, cu p?rul galben, aproape ro?cat. ?uvi?ele de p?r încadrau un chip aproape roz. Printre picioarele lor au ap?rut ?i câ?iva copii blonzii, aproape dezbr?ca?i, descul?i ?i murdari.
-M?, ia trece?i în cas?, s? v? dau s? cr?pa?i în voi!-a rostit Ienu?a.
Dup? câteva chicote ?i hârjoneli ale copiilor Ienu?a a asprit glasul:
-Dariuse, Puico, ia trece?i în cas?! Hai c? m? iau dup? voi!
Tudora i s-a adresat lui Vasile:
-M?, ia pune ap? în lighean s? se spele oamenii ??tia ?i po orm? du-le bagajele în camera de la drum.
Vasile s-a executat aprinzându-?i o ?igare.
Apoi, privindu-l pe Mihai, l-a luat în bra?e ?i în ochii ai c?ror alb era aproape g?lbui s-a v?zut o lic?rire umed?.
-Ce mai face Ric?, Jean, unchiul Ion?
-Ce s? fac?, sunt bine. Tata Ion cu b?trâne?ile iar ceilal?i a?teapt? pensia.
-Mai are unchiu porumbei?
-Da, da nu a?a mul?i.
Vasile a ridicat ochii spre acoperi?ul din tabl? nou?, a b?gat dou? degete în gur? ?i a fluierat strident. Porumbeii de pe cas? s-au ridicat în zbor ?i au prins a se roti în înalt.
-Ia uit?-te s? vezi cum „joac?“. Am ni?te „ciungi“ ?i „g?l??eni“ care „joac?“ pân? jos!
Din când în când din stolul r?sfirat pe cer se vedea câte un porumbel care-?i l?sa trupul s? cad? în coad?, rostogolindu-se din înalt. Unul dintre porumbei a juns jos, aproape de p?mânt ?i a încercat s? se redreseze. Cu toate astea tot s-a lovit. Vasile a alergat ?i l-a prins între palme. Porumbelul, înc? ame?it, privea dezorientat apoi a încercat s? se elibereze ?i b?rbatul i-a dat drumul.
Tanti Tudora l-a apostrofat:
-M?, e?ti ditamai omu, mâine-poimâne socru mare ?i ai minte ca la pai?pe ani. Dac? ar fi dup? tine ai stat toat? ziua cu ochii la cer. Pune mâna ?i f? ce ?i-am zis ?i spune Ienu?ii s? dea de mâncare la oamenii ??tia...
-Da, ce, fa, nu muncesc la fabrica de c?r?mid??
Mihai privea cas cu acoperi? de tab?? nou? ?i l-a întrebat pe Vasile:
-M? ai f?cut cas? nou?? De unde atâ?ia bani?
-Mi-a spus mama c? la col?utile casii a îngropat Mo? Pascu ni?te mahmudele. Am s?pat, am scos banii ?i pe urm? m-am apucat.
-P?i nu te-a turnat nimeni la mili?ie?
-Am mers la Constan?a la finu Ionel ?i mi-a schimbat patru mahmudele pe aur marcat ?i pe urm? l-am vândut.Celelalte patru le-am pus ?i io la col?uri, pentru copii...
M?, ?sta a lui Ricu, ia ?i tu o g?leat? goal? ?i du-te de vale ?i culege ni?te ro?ii ?i ni?te castrave?i.
Mihai, împreun? cu Floricica au mers cu greu printre nenum?ratele p?s?ri de pe b?t?tur?. G?ini, bibilici , boboci de gâsc? ?i de ra??, curci, toate scurmau sau se duceau s? bea ap? dintr-un cauciuc de tractor t?iat ?i prins în cuie pe o scândur?. Curtea , de aproape 5000 de m.p., cobora într-o pant? lin? care se oprea într-un ?an? larg, plin cu p? pe care înotau ra?e?i gâ?te. Au cules legumele ?i au revenit.
Între cei doi salcâmi care acopereau cu umbra lor u bun? parte din fa?a casei, se afla o mas? foarte mare pe care era întins? o fa?? de mas? alb? sub care se ghiceau ceva obiecte.
Mihai a ridicat un col? ?i a v?zut o albie mare plin? cu aluat ?i o mul?ime de vase scunde de aram?, cu diametre mari, în care se vedea aluatul care era pus la crescut.
-Tanti, da pentru cine faci atâta pâine?
-Maic?, azi sunt de rând ?i e treaba mea s? fac pâine pentru alde Picerea, Mita, Lab?, Porojan, Gâga ?i pentru ai lui Onete. La ?apte zile o dat? fiecare face pâine pentru fiecare ?i avem pâine proasp?t?.
Cânele a început s? latre ?i s? se zbat? în lan?
Mihai a privit spre poart? ?i a v?zut un b?rbat cam de vârsta lui care ?inea în mân? o farurie mare acoperit? cu un prosop.
Privindu-l întreb?tor pe Mihai, b?rbatul s-a adresat b?trânei:
-Fa, Tudoro, am fost la gârl? la Curul Morii ?i am prins ni?te arv??oi. Dar din dar se face rai.
-Bogdaproste, a rostit Tudora închinându-se, apoi a luat farfuria, a de?ertat-o, a sp?lat-o într-un lighean, a ?ters-o ?i a pus pe ea ni?te ou? ?i o bucat? de brânz?:
-Ia Arcade, ?i du la copii!
La auzul numelui , Mihai s-a luminat ?i s-a apropiat de b?rbatul tuciuriu, cu p?r cre? ?i cu ochii g?lbui:
-N-ai murit, m?? La cât erai de nebun ziceam c? ai cr?pat!
-M-am însurat ?i m-a lini?tit Vica.
Din grajd s-a auzit r?getul unei vaci.
-Vasileeee, ai dat m?, ap? la vac?? C? de b?ut lapte ?ti?i dar de vac? nu ave?i grij?!
Vasile a venit din cas? cu o m?su?? joas? ?i cu dou? ?oluri pe care le-apus pe jos. Ienu?a a pus o fa?? de mas?, câteva farfurii pe care erau buc??i de brânz?, ro?ii, castrave?i, câte dou? ou? ochiuri ?i pâine.
-Poft? bun?, vere. M? duc s? dau ap? la vac?. Tudora asta e nebun?, toat? ziua m? alearg?!
Floricica privea încurcat? la m?su?a joas? ?i c? nu erau scaune. Mihai a a?ezat-o pe bucata de pre? ?i i-a spus:
-A?eaz?-te turce?te ?i ia de m?nânc?!
Tudora b?ga paie într-un cuptor de p?mânt uria? ?i apoi a pus o tabl? s?-l astupe, sprijinind-o cu o pr?jin?. Apoi a mers la masa cu aluat ?i a mai pus coc? în câteva tingiri.
-S?rutmâna pentru mas? ! Tanti, noi margem pe la gârl?.
-Stai, m?, c? merge ?i Vasile s? aduc? ni?te p?mânt pentru lichit ?i merge?i cu el.
Vasile a scos un cal sl?b?nog din grajd ?i l-a pus la c?ru??. A aruncat ni?te unelte în c?ru?? ?i a pus o p?tur? pe scândura care ?inea loc de capr?.
-Vere, mergi?
Mihai a luat fata în bra?e ?i a a?ezat-o în c?ru?? apoi a urcat ?i el. Vasile a luat calul de dârlogi ?i a scos c?ru?a pe uli?? apoi a s?rit pe capr?.
Dii, boal?!
C?lu?ul costeliv ?i-a îngropat copitele în colbul gros ?i a pornit alene.
Au coborât spre lunca Ialomi?ei ?i Vasile a oprit la o surp?tur? adânc? în care se vedeau mai multe gropi din care se scosese pâmânt. Mihai a luat fata ?i au plecat spre gârl?. Din malul înalt la baza c?ruia Vasile scotea p?mânt, din g?urile s?pate, ie?eau prigorii care umpleau cerul cu cântecul lor.
-Tata, aici ai copil?rit tu?
-Da, aici veneam în vacan?ele de var?. Mergeam la sc?ldat, la pescuit. Mergeam cu str?bunica prin z?voaie ?i culegeam melci, dup? ploaie.
Au aruncat cu buc??i de p?mânt în ap?, urm?rind apa turbure cum înghite bolovanii. S-au întors printre m?r?cinii care umpleau locul. Buruienile erau împodobite cu ni?te flori mari ?i mov, m?rginite de frunze ?epoase. Fiecare floare era plin? de albine ?i bondari.
Vasile umpluse jum?tate de c?ru?? a?a c? s-au întors acas?.
Tanti Tudora începuse s? scoat? pâinea din cuptor. Se dusese vestea în ?ig?nie c? a venit „Mihai a lu Ricu, de la Bucure?ti „. Rând pe rând veneau câte unul dintre cei cu care se juca în copil?rie s?-l salute. Grupul era în cre?tere. Arcade, privind la ceilal?i, a decretat:
-B?, disear? ne strângem în fa?? la al lui Picerea ?i facem o cântare. Tanti Tudora a t?iat ni?te p?s?ri ?i a preg?tit mâncare pentru sear?. Floricica se plimba prin curte dar Mihai a averizat-o:
-Vezi c? în spate sunt dou? gropi foarte mari! S? nu te apropii prea mult, s? nu cazi.
Dup? câteva minute fata s-a întors.
-Tata, de ce au f?cut gropile alea?
-Mo? Pascu, str?bunicul meu, folosea gropile ca s? pun? cereale, pentru iarn?. Dup? recolt?, punea câte o c?ru?? de lemne în fiecare, le ardea ?i apoi le v?ruia. În mijlocul gropii f?cea un co? de aerisire din co?uri de nuiele f?r? fund, puse unul în altul apoi turna grâul. La gur?, punea papur? pe ele ?i apoi p?mânt. Sus pe gura de aerisire punea un fel de capac ca s? nu plou? în groap?. În cealalt? punea porumb boabe, cur??at la clac?. Porumbul ?tiule?i îl puneaîn hambar.
-Avea str?bunicul t?u a?a multe cereale?
-Avea, tat?. Muncea foarte mult. În timpul secetei Mo? Pascu a s?pat un ?an? de doi km. de la Ialomi?a pân? la câmpul lui ca s? poat? uda porumbul. A?ii vindeau pâmânt ?i el cump?ra. Cump?rase, în asociere cu câ?iva vecini, tractor cu pinteni, batoz? ?i alte utilaje agricole. Avea mo?ul ?apte cai, dou? perechi de boi, câteva vaci, peste o sut? de oi...
-?i acum de ce nu mai au?
B?rbatul a închis rapid subiectul cu o propozi?ie rostit? ap?sat:
-Le-au b?gat la Colectiv!
Din uli?? se auzeau sunetele unui acordeon, câteva scâr?âituri de vioar?, acordurile sacadate ale unui ?ambal.
-Tanti, b?ie?ii fac o cântare, mergem ?i noi.
Vasile ?i-a luat ?i el acordeonul ?i au mers pe ?an?ul pe care se strânseser? muzican?ii. Mirosul de baleg? amestecat cu cel de paie arse cotropise uli?a. Cântarea a durat pân? târziu. Au ajuns acas? ?i tanti Tudora le-a înc?lzit ap? s? se spele.
Mihai a luat fata în bra?e ?i au intrat în camera r?coroas? care mirosea a naftalin? , busuioc, tâmâie ?i a flori de câmp.
Candela afumat? veghea din perete cu ochiul ei luminos, ve?nic aprins.
De diminea??, dup? ce au mâncat, Mihai a întrebat-o pe feti??:
-Nu vrei s? d?m o fug? pân? la mare?
-Ba da!!!
Mihai a spus c? vor pleca ?i a c?utat în mersul trenurilor. Mai erau 50 de minute a?a c? Vasile a pus calul la c?ru?? s? nu piard? trenul.
Sentimentul unei triste?i nem?rginite îl acapara pe Mihai, pe m?sur? ce se dep?rta de zona numit? ?ig?nie.
Au urcat în tren ?i soarele începea s? urce pe cer. În gara Constan?a , la coborâre, Mihai a luat bilete pentru întoarcere apoi au plecat la mare. Geanta au l?sat-o la bagaje de mân? dup? ce au luat din ea dou? prosoape. Plaja Trei Papuci era populat? dar nu în exces. S-au a?ezat pe prosoape dup? ce au f?cut o baie în mare.
Mihai privea ceasul când razele soarelui au fost obturate de o persoan? care se oprise ?i-i privea.
-M?, tu nu e?ti b?iatu lu Na?u R?c??
-Ba da!
Mihai a deschis ochii larg, privind b?rbatul negricios, cu p?r alb dat pe spate.
-Nu mai ?tii, m?, când ai venit de ?i-am dat magnetofon s? faci sal? de dans?
-Nenea Costel B?lan!
-Da, m?, da de ce nu ai venit pe la noi? Nu mai ?tii unde st?m?
-Cum s? nu ?tiu? Topraisar 19, nu?
-A?a m?!
St?m numai dou?-trei ore ?i plec?m acas?.
-Ce face na?ul, unchiul?
-To?i sunt bine!
-M?, tu ?tii c? ?i eu ?i fratele meu mânc?m o pâine dup? urma lu na?u?
-Cum a?a?
-Când eram mici Ric? ne-a înv??at s? cânt?m la acordeorn, pian, vioar?, fluier.
-Mi-a spus el ceva...
-Da prin?esa asta, Alb? ca Z?pada, ea ta?
-Da, unchiule, a mea e!
-?i tu , ca ?i taic?-tu v-a?i luat rumânce.
Apoi adresându-se fetii, a întrebat-o:
-Fa, tu e?tu rumânc? sau ?iganc??
Cu un aplomb nea?teptat, Floricica a r?spuns râzând:
-Sunt ?iganc?, ca tataie Ric?!
S-au desp?r?it s?rutându-se.
Cei doi, tat? ?i fiic? au plecat spre gar?.
-Floricica, tu mai ?tii când ai fost prima dat? la mare?
-Da, mai ?tiu. Am fost cu tine ?i cu mama cu avionul. Aveam un prieten str?in dar cu voi nu doream s? vorbesc. Cu Alin m? în?elegeam f?r? s? vorbim.
Pe drumul de întoarcere copila a dormit adânc dup? ce amâncat ce le pusese Tudora la pachet: brânz?, ro?ii friptur? din pipt de pui...
Au ajuns pe sear? la Bucure?ti. Teodora cu Mona erau îngrijorate.
-Iat?, am venit!
Fetele au plecat la cinematograf la Favorit iar Teodora a început s?-i fac? bagajele pentru a doua zi.
Urmau s? se întoarc? în valea Jiului ?i odat? cu ei, Mona, care mergea la bunici.

viorel gongu (viorel-dona) | Scriitori Români

motto: noli tangere

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro