Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

despre Adev?r

de Cristina-Monica Moldoveanu

”Adev?r” e un cuvînt fundamental în limba român? care nu exist? în nici una din limbile cunoscute de mine, ?i nu ?tiu dac? exist? vreuna s? îl con?in?. În dic?ionare el a fost perfect corect definit în via?a mea, respectiv în dic?ionarul DEX din anii 80, care poate nu mai exist? acum, nu l-am g?sit ca surs? online, de?i nu demult fusese. Din întîmplare mama mea a insistat s? lege dci?ionarul meu ?i astfel a disp?rut data apari?iei lui din casa mea, atunci când eram înc? tîn?r?. El este deci atemporal ?i implicit etern. Era fundamentat etimologic pe a+de+verum ?i înseamn? astfel negarea nega?iei, o defini?ie logic acceptabil? a adev?rului. Am deschis ulterior dic?ionarul la început, la litera ”a” ?i am observat c? în dic?ionarul meu ”a” nu este explicat drept prefix care s? însemne împotriva (precum în cuvintele anormal, afon, apolitic, etc.) ?i nici celelalte prefixe nu apar corect, dar ele toate, respectiv ”de” ?i ”des” ?i ”dez” ?i ”a” sînt explicate ?i în acest sens în dic?ionarele noi, adic? ”de” înseamn? tot un prefix privativ, de negare a cuvîntului din interiorul cuvîntului, cum ar fi în cuvîntul ”a de-masca”. De?i ”de” ?i ”dez” ?i ”des” provin de la particula latin? ”dis” sau de la alte cuvinte latine?ti sau din greaca veche prin filia?ie, pe care eu nu pot s? le verific pe internet, fiindc? dic?ionarul ”online” nu mai e accesibil pentru mine momentan. Dar eu tot voi explica foarte clar ?i v? voi ar?ta din nou adev?rul, fiindc? am perfect? dreptate ?i rostul altora sau al dvs. nu e de a omorî logica în sine. V? rog s? acorda?i meritata aten?ie acestor explica?ii ale cuvântului ”adev?r” pe care le scriu eu acum.

La fel ca în dic?ionarele mai vechi, ?i în cele noi, unde, de?i aceste prefixe cu acela?i sens sau în?eles (chiar dac? forma lor se modific? legat de func?iile limbii vorbite), toate cuvintele începînd cu ”de” sunt recunoscute ?i acceptate, dar cele mai multe defini?ii ale acestui gen de cuvinte ob?inute prin compunere reneag? originea latin? care ar fi fost perfect logic?, ?i se bazeaz? masiv pe limba francez?, sau pe o latin? corupt? sau incomplet?, uneori sfidînd logica elementar?. Presupun c? numai unii dintre dvs. ?tiu ce este limba latin? sau, mai corect spus, cum evolueaz? sau cum e utilizat?. În dic?ionarele Larousse francezii a?eaz? doar cuvinte explicate prin ele însele, dar lumea anglo-saxon? ?i restul lumii îi a?eaz? ?i pe francezi ?i pe ei în?i?i într-o ordine etimologic? mai mult sau mai pu?in efemer?.

Eu consider c? în esen?? cuvântul adev?r din limba român? este compus din latinele ad+verum ?i prin urmare este str?dania omului de a se apropia de adev?r, ceea ce e perfect logic ca adev?r, nu în calitate de ”certitudine” sau ”veridicitate”– observa?i de exemplu sensul ?i originea cuvântului ”veridic” ?i la fel pentru ”vérité”; care înseamn? adev?r în francez?. În englez? ”truth” deriv? aparent în unele dic?ionare dintr-un cuvînt vechi care însemna credincios, dar nu se ?tie cît va dura aceast? explica?ie etimologic?, fiindc? ?i etimologia este o ?tiin?? care evolueaz?.

Înc? o dat? ad+verum înseamn? apopierea de adev?r ca posibilitate, dar nu drept certitudine. Adev?rul este, din cîte în?eleg eu din dic?ionar, o cauz? prim?, originar?.

Ceea ce e cel mai trist e c?, pe internet ?i în dic?ionarele mai noi ale limbii române de dup? anul 2000, unii lingvi?ti au fundamentat etimologic ?i au definit adev?rul drept ad+de+verum, ceea ce e monstruos ?i înseamn? c? ei lovesc în ceea ce este bun ca atare, dar legat logic de în?elegerea uman? con?tient?, adic? în tot ceea ce este bun din punct de vedere logic ?i fundamentat logic prin limb? în raport cu via?a de-a lungul vîrstelor str?b?tute de om ca om ra?ional (nu mai explic prin concret). Faptul c? au atacat limba român?, adic? logica normal? din dic?ionare, a dus la anumite suferin?e ?i distrugeri de cultur? sau natur?, ?i din oameni de asemenea. Înainte, cuvintele române?ti aveau for?? normal? ?i logic?, iar o persoan? exclus? de lume din motive ilogice (presupunând c? ea a existat) avea mai pu?ine probleme ?i putea exista mai u?or. Mai r?u e c? ei lovesc în lucruri – alc?turi din spirit ?i materie – lucruri din toat? lumea, nu doar din România, ?i lovesc ?i planul material ?i cel ideal a ceea ce exist? în Univers. Poate c? to?i î?i doresc pripit cu totul alte con?inuturi – dar lucrurile au propria lor vitez? de transformare. ?i de fapt noul se ascunde în vechi, respectiv în memorie.

ad+de+verum, a?a cum au scris ei în noile dic?ionare, înseamn? str?dania de a desfiin?a adev?rul, adic? un lucru foarte r?u ?i o defini?ie monstruoas? în dic?ionar. Pe vremuri existau raporturi logice corecte între no?iuni ?i concepte. Este bine cunoscut rolul în lumea celor trec?toare a cuvîntului ”adev?r” ?i se în?elege în ce mod adev?rul e legat de un moment în timp. ”Ad astra per aspera”, stima?i cititori. Sau ”per aspera ad astra” – un îndemn care devine uneori o trist? sau o dureroas? realitate – ceva dificil de ob?inut – datorit? viciului l?comiei sau setei de cunoa?tere a unor oameni lipsi?i de logic?.

Din nefericire, prin aceste dic?ionare, mai ilogice de cât cele dinaintea lor, cu schimb?ri rapide, poporul român a fost preshimbat de facto într-un popor cu poten?? de distrugere a fiin?elor care ”de?in” adev?rul lingvistic. Taina dreapt? ?i implicit corect? logic – ad+verum – era disponibil? pentru erudi?i, filozofi ?i pentru oamenii ra?ionali .

Consider, f?r? infatuare, c? am dreptate c? ei ar trebui s? accepte realitatea în m?sura posibilului (o afirma?ie tautologic? dar ?i uman?, fiindc? acceptarea realului de c?tre lume nu depinde de bunul meu plac, ci de necesitatea întregului sistem universal, deci de Dumnezeu), de?i în via?a mea au existat ?i cîntece ?i proverbe ?i declara?ii ale unora c? adev?rul doare, c? adev?rul nu intereseaz? pe nimeni, sau c? adev?rul e minciuna cea mai bun?, etc., lucruri prin care al?ii bajocoreau ceea ce e sfînt, respectiv adev?rul. Mul?i dintre noi ar fi putut evita lucruri rele din via??, dac? unii nu ar fi stricat limba român? în dic?ionare ?i dac? ei ar fi r?mas drept cei care tindeau spre adev?r. Poate legat de acest lucru exagerez, datorit? unor mici regrete, altruiste în fapt. Orice om inteligent cunoa?te func?ia reificatoare a cuvîntului. Eu de exemplu, de?i am tr?it zile ?i ani de calvar, nu am fost martir? sau sacrificiu (citi?i dic?ionarul limbii române dac? v-a?i pierdut cumva în?elegerea logic? ?i sensul bun al acestor cuvinte). Sînt o femeie liber? ?i nu am gre?it nimic toat? via?a, exact a?a am fost mereu. Cît despre ideea ”crede ?i nu cerceta”- ea este un îndemn perfect, cum am explicat implicit ?i în aceste rînduri despre adev?r.

De aceea am scris aceste text conform conven?iei de odinioar? legat de ortografic ?i ortoepic. Adic? m-am str?duit, fiindc? simt c? am ajuns din nou acas?. Adic? în sensul a ceea ce e drept în scris ?i în poveste. Eu nu am fost niciodat? epic? în sensul de lupt?, adic? nu m-am luptat cu nimic ?i pentru nimeni, iar în?elegerea mereu se produce de la sine. Lupta dreapt? este acceptarea de sine ?i acceptarea destinului, chiar dac? pare un loc comun. Era ineluctabil. Nimeni nu mi-a explicat nimic niciodat?, nimeni nu m-a ajutat în mod inten?ionat s? în?eleg eu lumea. Bineîn?eles c? am în?eles ?i originea non-latin? a cuvintelor ?i nu am renegat-o niciodat?, fiindc? limba român? e un mecanism logic perfect. Vivat î din a în familia cuvîntului românesc!

Pentru bunul dvs plac, scriu aici cîteva concluzii ale mele în urma studiului cuvintelor din dic?ionarul limbii române. Exist? multe cuvinte parazite sau flori rare, simultan din punct de vedere etimologic ?i semantic. Printre aceste curiozit??i exist?:

1. Unele cuvinte logic explicate, dar cu etimologie necunoscut?.

2. Unele cuvinte care sunt ilogic definite, fiindc? ele nu pot fi definite logic prin alte concepte – cum ar fi ”antinomie”. Este dificil s? define?ti cuvinte de acest gen. Ele înseamn? gîndirea logic? despre logica îns??i, adic? imposibilul – adic? ie?irea ra?iunii în afara sie?i. Ve?i spune c? exist? mai multe sisteme ra?ionale poate, dar pentru logica limbii ca întreg (cu subdiviziuni) exist? unul singur!

3. Unele cuvinte str?ine de limb? care nu au r?d?cini (etimologic) în acord cu restul limbii române, ci le au doar prin ?es?tura tranzitorie a altor surse sau izvoare din alte limbi. Aceste cuvinte par definite gre?it în dic?ionarul nostru pentru vorbitorii altor limbi ?i sunt logic inexistente în limba român?. Un exemplu ar fi ”intui?ie”, concept ambiguu, f?r? sens logic, fiindc? e definit drept în?elegere pe cale ra?ional?, etc. ?i în DEXuri tip?rite ?i în cele online de actualitate. În dic?ionarul online al limbii engleze intui?ia e definit? oarecum invers, drept în?elegere instinctiv? etc, deci are o alt? baz?, cel pu?in mai aproape de adev?rul logic.

Mai adaug cîteva concluzii, deoarece sunt unii care detracteaz? cele scrise de mine. Unii pot spune în mod nedrept c? acest ”eseu” al meu este ”artificial”, adic? artificios din cîte în?eleg eu. Aceia nu au nicio logic? ?i nu pot critica ra?iunea sau logica pur?. Este adev?rat c? am exprimat prea arid aceste adev?ruri despre adev?rul lingvistic, c? scrisul meu a?a pare ?i al?ii poate m? acuz? c? nu sînt ortodox? deoarece m?rturisesc tot adev?rul cui nu are nevoie. Aceia care cred c? sunt artificioas? sunt mai aproape de adev?r, dar artificial? nu nu are niciun sens, fiindc? ei ar crede c? totul trebuie s? fie l?sat de Dumnezeu doar în mod natural ?i c? tot ce face omul pe p?mînt este artificial. Nu mai dezvolt ce înseamn? asta. În acest context înseamn? c? de fapt orice limb? compune în felul ei cuvintele – dar trebuie s? în?elege?i toate ramurile lingvisticii (inclusiv rela?iile între ele – de exemplu, etno, geo, psiholingvistica) pentru a avea dreptul s? critica?i. Totul în istorie. Sînt de acord c? nici eu nu am dreptul de a critica, dar aici nu am f?cut decît s? scriu ni?te adev?ruri sintetice ?i simple. Nu e o apologie. ?tiu c? oamenii de ?tiin?? au alt demers.

În ceea ce prive?te faptul c? unii m? acuz? c? restul familiei lingvistice a cuvîntului ”adev?r” nu intr? coerent în ”teoria” mea – ei bine, nici ei nu au dreptate. Verbul a adeveri exprim? acceptarea ?i recunoa?terea adev?rului, foarte strîns legat? de fenomenologia spiritului omenesc. Eu, ca fiin?? logic? în acest sens, nu am fost ?i poate c? nu voi fi recunoscut? de nimeni vreodat?. Extrem de rar adev?rul curat ?i logic e recunoscut, la fel cum forma unei t?vi nu ne ajut? s? recunoa?tem gustul diferitelor pl?cinte care s-au copt în ea. Iar în ce prive?te adeverin?a, ea este imposibil? în aceste cazuri, pentru c? exprim? o adeverire birocratic?, la nivelul concretului socio-politic, a Adev?rului pur. Este întrutotul evident? rela?ia dintre ontologie ?i lingvistic? în cunoa?terea omeneasc?, unde sursele ?i resursele sînt cînt?rite din toate punctele de vedere. În plus iat? ?i de-ontologia medical? care zîmbe?te obscur în spatele perdelei de fumuri omene?ti de toate felurile…Oare tot ceea ce fiin?eaz? poate fi des-fiin?at? Da, dar nu tot ceea ce exist? poate fi desfiin?at.

Cristina-Monica Moldoveanu (cristina-monica) | Scriitori Români

motto: nervus rerum gerendarum - mi-?i-i, ni-vi-li, etc.

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro