Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

(f?r? titlu)

de Gheorghita Istrate

Ie?i afar? în curte, ?i se a?ez? pe un scaun la umbra vi?ei de vie pe care ?i-o întinsese de-a lungul cur?ii formând un umbrar în preajma casei. Era început de var?, dup?-amiaz?, ?i privea spre strad? vrând s? vad? cine mai trece. Un b?iat cu o pung? în mân? trecea spre dreapta. "Se duce la magazin. Ar trebui s? merg ?i eu s? cump?r gelatin?."
"-M?i baiate! B?ie?a?!". Îi f?cu semn cu mâna, copilului ce înc? mai era în câmpul lui vizual, s? vin? pân? la dânsul.
Acesta s-a opri acum, ?i-l privea din mijlocul str?zii. Curios de semnele b?trânului, copilul deschide poarta ?i intr? în curte, merg spre b?trân, a?a cu m îi indicase acesta din gesturi.
"-Unde mergi m?i b?iatule?" îl întreb? ridicându-se de pe scaun.
"-M-a trimis mama la moar?, la Nicu, s? iau f?in?", r?spunse cuminte b?iatul, privindu-l în continuare curios pe b?trân.
"-Da' nu mai are m?-ta f?in?, m?? Da' de-al cui e?ti tu?"
Mo? Enache st?tea acum în picioare în pragul casei, atras? fiindu-i aten?ia de ochii blânzi ?i curio?i ai copilului.
"-A lu Bratu".
"-M?, stai s? î?i dau bani s? te duci s? îmi iei gelatin? de la magazin. E magazinul din col?, înainte s? faci dreapta spre moar?", ?i intr? în cas? dup? bani.
A uitat c? a închis sertarul cu cheia, de obicei îl ?inea închis doar noaptea, dar nu a mai umblat la el de dou? zile ?i a r?mas a?a pesemne. Ia cheia din raftul de deasupra mesei, se întoarce la sertar, scoate caietul, îl deschide, ia o bancnot? ?i o pune lâng?, închide caietul, îl bag? la loc în sertar ?i închide sertarul cu cheia. Totu?i ziua nu obi?nuia s?-l ?in? închis, a?a c?-l deschide, pune cheia la loc în raft ?i d? s? ias? afar?.
Se uit? bine prin curte, nici urm? de Bratu al lui.
"-M?, b?iete, m?.." strig? u?or cu glas dezn?d?jduit. Ofteaz? ?i se a?eaz? pe scaunul pe care st?tuse înainte, cu bancnota în mân?. Poarta de la intrare în curte era întredeschis?. Roti privirea prin curte ?i v?zu în dreapta atelierului de tâmpl?rie pe care-l avea, un morman de fiare ?i aparate vechi. Ar trebuie s? fac? curat. Se uit? în continuare în curte ?i, de parc? acum ar fi fost adus acolo, începu s? observe mizeria ?i dezordinea ce le avea. Ni?te saci goi ?i rup?i st?teau chiar în buza casei, ceea ce fusese odat? gr?dini?a cu flori, era un mic teren viran cu buruieni ?i câte o tuf? de trandafiri neîngrijit?. Începu s? tu?easc?, î?i duse mâna la gur? ?i încheie repriza de tuse cu un scuipat drept în fa?a lui, la scurt? distan?? de ni?te galo?i murdari pe care-i folosea doar atunci când ploua ?i se forma noroi.
Îl întrista situa?ia în care ajunsese. Vârsta, indolen?a ?i incorectitudinea l-au adus în situa?ia de fa?? singur, f?r? vreo familie ori vreun prieten, ?i f?r? s? aib? vreo ocupa?ie.
Lucrase în str?in?tate, "Eh, în construc?ii", spunea el de fiecare dat? când era întrebat, iar acum statul îi d?dea pensia minim?. Ducea un trai modest, era retras în rela?ia cu vecinii, ?i se spunea despre el în sat c? ar fi f?cut ni?te crime prin str?in?tate, ?i c? acum era c?utat pe acolo de familiile celor uci?i, motiv pentru care s-a întors ?i s-a retras la casa lui. În primele luni de la întoarcerea sa, acum 3 ani, tot prin sat vorbea lumea c? s-ar fi ocupat cu ni?te afaceri ilegale ?i c? s-a întors cu o suma considerabil? de bani, zvon care îns? a fost abandonat repede dat fiind traiul modest pe care-l ducea.

Gheorghita Istrate (GhitaI) | Scriitori Români

motto: Permite mintii sa viseze si ochii vor vedea.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro