proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Când a primit invita?ia la nunt?, Iulia era singur?. Deschise plicul ?i citi. Î?i aminti c? pe mire îl cunoscuse la nunta lor. Era elev pe atunci. Sora lui înc? mergea la gr?dini??. Încerca s?-?i imagineze cum arat? acum cei doi ?i p?rin?ii lor, pensionari deja.

Seara, telefonul sun? insistent. Iulia ridic? receptorul.

- Servus, Iulia! Ai primit invita?ia la nunta lui Cornel?
- Bun? seara! Da, am primit-o. Îl a?tept pe Eugen s? stabilim programul. M? bucur c? avem ocazia s? ne întâlnim! De tare mult timp nu ne-am v?zut!
- Ne-au invitat ?i pe noi. S? mergem împreun?!
- Foarte bine! Este un tren de sear?. Va trebui s? schimb?m în Simeria. Oricum, ajungem la timp pentru distrac?ie. Nu mai mergem cu mirii la biseric?.
- A?a vom face! Te pup! Pup?-l ?i pe Eugen!
- ?i noi v? pup?m!

Cele dou? s?pt?mâni care au urmat au fost suficiente pentru preg?tiri, inform?ri… Aflaser? c? sala în care este organizat? masa festiv? se afl? aproape de gar?. Ie?ind din holul g?rii, trebuia s? mearg? spre dreapta pân? la primul col?, s? treac? podul peste Cerna ?i imediat la stânga se intr? în curtea înteprinderii a c?rei sal? de spectacole serve?te evenimentului.

Toate au mers aproape dup? planul pe care Iulia îl f?cuse. Au coborât în Simeria. Trenul spre Hunedoara era în sta?ie, au urcat ?i-au povestit despre alte nun?i la care au mai fost împreun? în zon?. Timpul a trecut u?or.

Când au coborât, s-au informat cu ce tren pot merge la Alba Iulia. Aveau un tren la ora cinci. Era foarte bine, chiar dac? trebuia s? schimbe în Simeria. De acolo, luau un accelerat care mergea spre Cluj. La ?apte erau acas?.

Ie?ind din gar? au examinat pu?in locul. Vizavi erau câteva chio?curi cu r?coritoare, gogo?i ?i dulciuri preambalate.

- S? bem câte un pahar cu sirop!, propune Eugen.
- C? bine zici, aprob? m?tu?a Leana.
- De câte am venit în Hunedoara, m-am r?corit cu un sirop cu sifon, preparat în fa?a mea. M? bucur c? n-au renun?at la acest obicei!

Mergeau povestind despre alte rude, f?r? a fi aten?i la persoanele pe lâng? care treceau. De pe pod examinar? apa care curgea lini?tit. Era aproape neagr?. De aceea se ?i numea Cerna, de la ciornâi care, în limba rus?, însemna neagr?.

Au coborât câteva trepte într-o curte recent asfaltat?. Acolo se afla un grup de persoane. S-au asigurat c? au ajuns la nunta rudelor, au fost invita?i în sal? ?i sf?tui?i s? ocupe locurile de la masa din stânga mirilor.

Înainte de a se a?eza la mas?, i-au felicitat pe miri ?i na?i, pe p?rin?ii mirilor ?i au c?utat alte persoane cunoscute. Tocmai când doamnele î?i a?ezaser? po?etele pe scaune, îi z?rir? pe verii din Simeria. Le f?cur? semn c? au loc lâng? ei ?i Iulia î?i lu? saco?a cu rochia de sear? ?i pantofii de dans.

Verii din Simeria era mai informa?i, cuno?teau sala. Petric? îi spuse Iuliei:
- Aici nu e sala de spectacole a Teatrului Na?ional. Nu sunt cabine de schimb pentru arti?ti. Daca vrei, schimb?-te dup? cortin?! Am eu grij? s? nu vin? nimeni!

Iulia î?i lu? rochia de sear? ?i pantofii cu toc înalt. Împ?tur? costumul cu care a c?l?torit ?i, cu spatele la sal?, ?i-a dat cu ruj pe buze. Apoi s-au a?ezat la locurile lor.

La timp, pentru c? vornicul le f?cu semn celor prezen?i s? se ridice. Urma s? dezlege masa. Dup? ce spuse rug?ciunea Tat?l nostru, vornicul se adres? tuturor invita?ilor: „Distrac?ie pl?cut?!”

Pe mese se aflau gust?rile: tob?, „m?ietec” ( un preparat din ficat de porc ), jum?ri, ca?caval, brânz? telemea ?i salat? de boeuf. Toate erau aranjate frumos ?i decorate ce ardei, castrave?i, ro?ii ?i m?sline. Cei mai mul?i oaspe?i veniser? din alte localit??i ?i unii chiar plecaser? de mult timp de acas?.

Lâng? scen? era o orchestr? care fusese arvunit? cu mult timp înainte de petrecere. Pe lâng? orchestr?, era invitat s? cânte Alexandru Grozu??. El î?i începu programul cu „Lele de la Or??tie”. De la primele acorduri, sala izbucni în aplauze.

Dup? ce vornicul s-a asigurat c? oaspe?ii ?i-au potolit foamea, i-a invitat la dans. Orchestra schimb? ritmul. Cânta, conform obiceiului, un tango sau un vals, continua cu ceva în ritm mai rapid, b?tut?, învârtit?, ha?egan? ?i, dup? aproximativ o jum?tate de or?, f?cea o pauz?.

Când urma s? serveasc? un nou fel de mâncare, vornicul f?cea un semn, orchestra începea „Mar?ul lui Iancu” ?i, în ritmul acestui cântec, veneau cei care serveau la mas?, în special dintre rudele mirilor, cu platourile sau castroanele cu sup?. Vornicul mergea la masa mirilor ?i îi servea, apoi îi îndruma pe ceilal?i cum s? organizeze sectoarele astfel încât fiecare invitat s? aib? la îndemân? mâncare ?i b?utur?. În timp ce musafirii se osp?tau, soli?tii cântau roman?e sau cântece de petrecere.

Dup? un timp, se ie?ea pe ringul de dans. Iulia se bucura c? are prilejul s? danseze. Nu o interesa nici mâncarea, nici b?utura. P?h?relul de ?uic? de la deschiderea mesei ?i apa mineral? îi ajungeau pân? când se serveau sarmalele. La strigarea cinstei, era de acord s? bea un pahar cu bere împreun? cu mirii ?i na?ii.

Muzica era potrivit?. Cei sosi?i din Alba Iulia ?i verii de la Simeria erau aproape tot timpul la dans. Singura problem? a Iuliei era densitatea prea mare a fumului de ?igar?. Erau deschise ferestrele de pe o parte a s?lii, dar tot era mult fum. Se f?ceau pauze pentru aerisire, dar aceste pauze erau urmate de câteva minute în compania lui Alexandru Grozu??. Uneori, artistul cânta de joc, iar musafirii îl sus?ineau cu vocile lor, jucând în acela?i timp.

La o mas? st?teau câteva persoane în vârst?, b?rba?i singuri. La un moment dat, unul dintre ei se ridic? ?i îl abordeaz? pe Eugen:
- V? rog s? nu v? sup?ra?i c? îndraznesc! De câteva ore v? admir cum dansa?i, cum juca?i. V? rog s?-mi permite?i s? dansez cu so?ia dumneavoastr?!
- De acord, spuse Eugen, bucuros c? poate s? voreasc? pu?in ?i cu rudele.

Dup? un tango, urm? un dans ceva mai rapid... Apoi o ha?egan?... Iulia îl c?ut? cu ochii prin sal? pe Eugen. Când privirile lor s-au întâlnit, Iulia i-a f?cut un semn s? se apropie.

- Nu v? sup?ra?i, a?i dansat mai mult de un dans. Sper c? acum îmi permite?i s? dansez ?i eu cu so?ia mea!
- Ave?i dreptate! Nu ?tiu cum a trecut timpul. Doamna danseaz? ca o p?p?die. V? rog s? nu v? sup?ra?i!
- Nu m? sup?r. Fi?i lini?tit!
?i de-abia plec? b?trânul... Eugen avea prilejul s? î?i nec?jeasc? pu?in consoarta. Zise doar:
- P?p?dia mea!...
- Ce frumos din partea domnului! Bine c? n-a g?sit ceva inspirat de rochia mea neagr?!

N-au avut ocazia s? cerceteze motivele domnului. Vornicul luase microfonul:
- V? mul?umim c? ne-a?i onorat cu prezen?a, v-a?i osp?tat din bucatele preg?tite de gazde, v-a?i distrat. S? v? fie de bine! Acum e rândul domniilor voastre s? le ura?i mirilor o c?snicie frumoas? ?i s? participa?i la dot?rile materiale de început ale noii familii. Mai întâi na?ii, p?rin?ii spirituali ai mirilor.

Cei mai mul?i oaspe?i ?i, în special rudele, erau numai ochi ?i urechi. Na?ii le-au oferit mirilor o sum? mare de bani, cadouri cu care s?-?i înceap? via?a de familie. Socrii au promis mobil?, bunicile le-au oferit plapume, perne, covoare, cuverturi ?esute de mâinile lor.

Dup? rudele apropiate, urmeaz? ca vornicul, înso?it de miri ?i na?i s? treac? pe la fiecare invitat, s? primeasc? un cadou, de obicei un plic cu o sum? de bani, s? ciocneasc? un pahar cu b?utur?. Acest ceremonial dureaz? în func?ie de num?rul de persoane prezente, unii aduc ?i plicuri din partea unor invita?i care nu s-au putut prezenta personal. Cei care au dat plicul pot s? ias? în curte, s? povesteasc?, dar cei mai mul?i fumeaz?.

Dup? ce plicurile cu bani au fost adunate într-o g?leat? nou?, familiile mirilor iau obiectele, vornicul, mirii ?i na?ii merg s? numere banii. Pân? când revin în sal?, orchestra cânt?, cine dore?te poate s? danseze.

- Acum putem s? dans?m lini?ti?i! Am pl?tit amenda, ne-au u?urat de bani.
Dup? un timp, vornicul revine în sal? ?i anun?? câ?i lei s-au adunat.
- V? mul?umim tuturor! V? rug?m s? lua?i loc! Se servesc sarmalele.

Iulia îl întreab? pe Eugen cât e ora.

- E aproape patru. Mai putem sta o jum?tate de ora.
- Bine. Eu merg s? m? schimb.

M?tu?a o înso?e?te dup? perdea ?i Iulia î?i înlociue?te rochia de sear? cu costumul cu care a c?l?torit. Se întorc la locurile lor.

Între timp, b?rbatul cu care a dansat Iulia se apropie de masa lor. Se vede c? e derutat.

- Domnule, a? vrea, dac? nu v? sup?ra?i, s?-mi permite?i înc? un dans cu doamna...
- ?i n-o g?si?i...
- Nu.
- E lâng? dumneavoastr?.

Iulia râde. Domnul nu mai recuno?tea P?p?dia. Doamna nu mai avea rochie neagr?. Acum avea bluza alb? ?i costum în carouri.

Dup? un vals, cei din Alba Iulia se preg?tesc de plecare.

- Numai învârtita asta...
- Da, ultima.

M?tu?a a?tepta la u??. Dup? joc, Iulia ?i Eugen î?i iau lucrurile, î?i iau r?mas bun de la comeseni ?i se îndreapt? spre u??.

Afar? îi a?teptau mirii ?i socrii. Î?i iau r?mas bun de la ei. Mireasa e încruntat?. Oare de ce? Privea un grup de oameni ab?igui?i care î?i ascundeau câte o sticla de bere sub hain?. „N-au b?ut destul?” p?rea s? spun? privirea ei.
Drumul pân? la gar? a fost scurt. Au mers repede. Trenul era la prima linie. Eugen a mers la casa de bilete, iar ceilal?i au urcat. În câteva minute, trenul a pornit.

- N-am mai v?zut pân? acum o mireas? ca asta!
- Parc? era un mili?ian. Numai pu?in ?i ne controla în bagaje!
- ?i? Ce g?sea? Pachetele cu pr?jiturile pe care ni le-a dat ?i câte o sticl? de bere...
- ?i rochia ta de p?p?die. Pardon! ?i pantofii t?i cu toc cui.
- Las? glumele! Te superi c? a spus c? dansez ca o p?p?die?
- M? amuz?.
- Atunci, e bine!

În Simeria, la case de bilete nu erau c?l?tori. Albaiulienii au luat repede tichete la accelerat.
Erau obosi?i ?i nu mai aveau chef de vorb?.

La Alba Iulia în gar? erau câteva taxiuri. Au luat doar unul. Dup? ce au coborât m?tu?a ?i unchiul, Eugen ?i Iulia au mers pe jos. Locuiau în apropiere. A?a cum au estimat, la ora ?apte erau deja acas?.

Eugen a mai tachinat-o pe Iulia, adresându-i-se cu „P?p?dia mea”, dar a renun?at nu dup? mult timp.