Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

s?rut mâna

de Ioan Postolache-Dolje?ti

2008, sfâr?it de octombrie. Era într-o joi. Pân? c-o s?pt?mân? în urm? fusese o toamn? blând?. Trandafirii ag???tori râdeau înc?-n boboci ?i în flori, iar frunzele de gutui, de m?r, de zarz?r ?i prun erau înc? verzi, doar cire?ul amar î?i schimbase culoarea, p?rând, frunzele lui, ca ni?te ciudate monede de-aram?.
Brusc, dinspre nord, un vânt a adus frigul ?i bruma. O zi, apoi s-a oprit s?-?i vad? isprava.
De la firul de iarb? pân? la aburul gurii totul era amor?it.
Soarele a f?cut s? plâng? ?i iarba ?i floarea ?i frunza pân?, f?r? de vlag?, întregul jur s-a pleo?tit doar dumitri?ele, neabandonând lupta, zvârleau cu parfum ne-ntrerupt.
Era într-o joi când am venit. Desfrunzi?i, gutuiul ?i m?rul, r?m?seser? cu rodul nestrâns.
Încoto?mat? cu flanea groas? de lân? ?i bund? de oaie, cu baticul legat peste fesul uzat, aplecat?, mama d?dea brâul casei cu var.
_ Î?i înghea?? mâinile, mam?, ce te-a apucat, nu ?e-am promis c?-?i grijesc, la prim?var?, casa pe-afar??
?tia ea ce ?tia sau poate c? nu, cum nici eu nu ?tiam. Privindu-m? lung: hei,hei, pân? la prim?var? drumul e lung ?i, înmuind bidineaua în culoarea de var, mai zise cu zâmbet amar: din curat vreau s? m? scoate?i...

#

2008. Pe 1 decembrie am adus-o pe mama de la spital. Cu aplazie medular? sever? fusese pe moarte. Prin transfuzie i s-au b?gat trei pungi de sânge. Doctorul mi-a spus c? se va sim?i o înviorare dar ficatul ?i rinichii ei vor ceda...
Era 1 decembrie. Scrisesem un cânt pentru ?ar?, indurerat, virulent. Nu l-aam mai postat. Am strâns din din?i ?i-am zâmbit zicându-i: De ziua ??rii, s?rut mâna, mam?, c? pântecul t?u mi-a fost prima ?ar?...
Avea s? moar?, în februar, cu câteva zile de-a împlini 86 de ani.

#

De câteva zile încerc un poem ?i nu-mi iese.
La 4 din noapte, azi, treaz, rememoram vâna istoriei ??rii: în neguri de vreme,Ramania,ramanii de-o sam? cu atlantizii.Ramania leag?nul sfânt a lui Apolo ?i-al surorii lui Artemis, veri de mam? cu nemuritorul Zamolxes. Expansiunea lor novatoare dup? glacia?iune, potop... Trezit din somnul de ghea??, preaplinul de oameni... invazii, m?celuri, pr?p?d, dec?dere.
Triburi luptându-se cu triburi, înving?tori ?i învin?i, to?i de aceea?i stirpe ?i limb? ca-ntr-un blestem, Cain s?-l ucid? pe fratele s?u Abel, st?pân s? fie pe p??une ?i vite...
În filmul imagina?iei a ap?rut Burebista cu vr?jitorul, cum spune Strabon, Deceneu ?i triburile toate unite în Dacia dacilor, puternic?, de speriat pentru o alt? putere întemeiat? de-aceea?i stirpe de traci.
N-am ?tiut s?-mi r?spund cum de a disp?rut din anale Burebista în acela?i an cu asasinarea rivalului s?u ?i-am acceptat teoria c? de vin? a fost Deceneu. Convingerea mi-a dat-o sfâr?itul lui Decebal tr?dat de Gerula, de Brâncoveanu, la Marea Poart? pâr?t de boieri, de Mihai Viteazu ucis de prieten, de Ceau?escu, ?i el de "pretini"...

#

Am auzit c? lâng? chipul cioplit în piatr? a lui Burebista au pus un uria? steag ?i m?-ntreb dac? nu-i cumva pus s? fluture de adio. ?i sus pe Caraiman la crucea eroilor neamului flutur? un steag ?i m? întreb, oare pre?edintele ??rii ?tie c? flutur?-n vânt s?-i aduc? aminte de cel de un sânge cu el, adoptat de români care, recun?sc?tor, n-a pregetat s? se lupte cu fra?ii deveni?i invadatori?

#

Am urm?rit parada la televizor ?i nu ?tiu de ce mi s-a p?rut vremelnica înviorare a mamai ?i-am zis: d?-i doamne românului mintea cea de pe urm?, cu capul limpede s? fie la urne,iar ??rii i-am zis s? m? ierte cu toat? genera?ia mea tic?loas? c? n-am ?tiut... ?i, ca mamei bolnave, atâta doar de ziua ei i-am zis: s?rut mâna c?-mi e?ti ultima ?i singura mam?.

Ioan Postolache-Dolje?ti (ioanip) | Scriitori Români

motto: cuvântul scris - ve?nicia sufletului

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro