Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Adoris si Kromia(44)

de Viorel Darie


Adoris si Kromia(44)


În tab?ra per?ilor întunericul ?i toropeala somnului ap?sau chinuitor firile lene?e ale str?jilor ca ?i ale dobitoacelor. Doar ici-colo câte un cal priponit, trezit din somn, rodea furios z?balele, nemul?umit de-a fi împiedicat s? r?t?ceasc? în voie prin tab?r?, ori pe miri?tile de sub zidul cet??ii.

La ceasul de miaz?-noapte un o?tean care st?tea de straj? în fa?a unui cort impun?tor, str?lucind de aur chiar ?i în lumina stelelor, b?tu la u?a st?pânului s?u:

- St?pâne!... St?pâne!...

Dar în?untrul cortului era lini?te des?vâr?it?.

- St?pâne! Mi-ai poruncit s? te trezesc la miezul-nop?ii! zise din nou str?jerul care b?tu la u??.

Dup? o lung? a?teptare, o voce îi r?spunse din interior:

- Cine-i acolo?
- Sunt straja m?riei tale!
- A?teapt?! îi zise aspru vocea.

Apoi cineva veni ?i deschise u?a cortului:

- Intr?! Te cheam? st?pânul...

Str?jerul intr? înso?it de cel ce-i deschisese u?a.

- Ce vrei tu? r?cni la el Kirvan, nemul?umit c? fusese trezit din somn.
- St?pâne, e miezul-nop?ii. Mi-a?i poruncit s? v? trezesc când va fi miezul-nop?ii.
- A?a ?i-am poruncit! confirm? ursuz Kirvan. Ia stai! Cum e afar??
- Cea?? a fost pân? mai adineauri, dar acum s-a cam risipit, r?spunse str?jerul.

- E bine! Dar str?jile noastre ce fac? rosti iar??i Kirvan.
- Fiecare la postul lui! asigur? straja.
- Spune-le c? porunca mea este s? fie p?zit? stra?nic cetatea, s? nu fug? vreunul! rosti cu glas tare Kirvan.

- Da, prea luminate st?pâne! A?a voi face!
- Du-te chiar acum! ?i s? m? treze?ti din nou, când va fi constela?ia leului drept deasupra cortului meu!

Chiar când sosi momentul cerut str?jerul b?tu iar??i la u?a cortului st?pânului s?u:

- St?pâne! S-a f?cut ceasul când mi-a?i poruncit s? v? trezesc!

De data aceasta r?spunsul veni imediat, c?ci însu?i Kirvan r?spunse cu vocea-i tun?toare:

- Sunt treaz! S? se preg?teasc? de atac toat? suflarea din tab?r?, de pe uscat ?i de pe cor?bii!

Porunca temutului Kirvan se auzi repetat? fulger?tor din cort în cort, din hoard? în hoard?. O zarv? de nedescris puse st?pânire peste o?tile din tab?ra per?ilor. Solda?ii trezi?i se repezir? în grab? la suli?ele, scuturile, arcurile ?i tolbele cu s?ge?i, ie?ind în fug? din corturi.

Prin?ul Kirvan ie?i echipat în mijlocul mul?imii, strunind de c?p?stru arm?sarul s?u alb, iute ca focul ?i porunci:

- Chiar în aceast? noapte va trebui s? n?v?lim în cetatea Atalyei ?i s-o cucerim definitiv, cu orice risc! Nu v? speria?i de s?ge?ile ?i suli?ele celor din cetate, c?ci pu?ini sunt cei care au mai r?mas! ?i nu uita?i, ora?ul e al vostru, pute?i lua din el tot ce dori?i, de ve?i fi vrednici s?-i trece?i zidurile!

Mul?imea cea mare de o?teni, plictisit? de lungul asediu, chiui înfior?tor de bucurie. V?zându-le marea ner?bdare, prin?ul Kirvan strig?:

- Da?i n?val? cu to?ii asupra cet??ii!

Mul?imea turbat? se puse în mi?care, precum puhoiul apelor. Apucar? sc?ri, frânghii, trunchiuri de lemn, topoare ?i f?clii, ?i pornir? în iure? spre zidul cet??ii.

Ajunser? la por?ile cet??ii pe care bolovanii, topoarele, trunchiurile de lemn, începur? s? le izbeasc? furios. Dar por?ile erau solide ?i nu cedar?. Atunci, cei mai sprinteni ?i mai ner?bd?tori începur? s? se ca?ere pe ziduri cu ajutorul sc?rilor ?i a frânghiilor. Aruncau necontenit, dincolo de zidul cet??ii, f?clii aprinse ?i potop de s?ge?i. Primii hr?p?re?i se ?i aflau în?untrul cet??ii.

Nu era îns? u?or pentru oricine s? se ca?ere pe zid, a?a c? puhoiul cel mare de n?v?litori izbea în continuare ?i cu furie în por?ile înd?r?tnice ale cet??ii. În sfâr?it, dou? din ele cedar?, ca prin minune, s-au deschis larg, iar cohortele de n?v?litori t?b?râr? furibund în?untru, jefuind ?i incendiind tot ce le ie?ea în cale ?i încercând s?-i întreac? pe cei care le-o luaser? înainte escaladând zidurile. Urlau fioros, se c?lcau în picioare, tr?geau la întâmplare cu arcurile ?i d?deau foc la ce apucau.

Cei mai neîndrept??i?i de felul cum o?tile se n?pustir? s? prade cetatea se considerau cei de pe cor?bii. La vestea atacului, cei dintâi pornir? în iure? s?lbatic, cu b?rci, asupra cet??ii. Dar atra?i de jafuri ?i pârjoluri, uitar? s? aduc? înapoi b?rcile pentru cei ce r?m?seser? înc? pe cor?bii. Ace?tia urlau furio?i, v?zând cum ceilal?i prad? ora?ul iar ei stau neputincio?i departe de ??rm. Cei mai voinici dintre ei se aruncar? în valuri înotând pân? la mal ?i se n?pustir? s?-i întreac? în pr?p?d pe cei ce ajunseser? înaintea lor.

Mul?imea de jefuitori ?i devastatori, îmb?tat? de succes, credea c? a s?vâr?it o fapt? de glorie, neb?gând de seam? c? n?v?lir? într-un ora? pustiu. În zarva lor furibund?, într-atât se str?duiau s? alerge ?i s? n?v?leasc? primii, s? se ca?ere pe ziduri, c? nici m?car nu au b?gat de seam? c? nu-i a?tepta nicio primejdie de nic?ieri, nu era niciun ap?r?tor pe niciunde. Totul era pustiu, numai câ?iva câini ?i câteva p?s?ri fugeau din calea lor.

Abia când cetele din jurul prin?ului Kirvan primir? porunc? s?-l g?seasc? ?i s?-l aresteze pe regele Agatos ?i familia acestuia, apoi s?-i fie adu?i de vii în fa?a lui, ie?i la iveal? c? în ora? nu mai era nici ?ipenie de om ?i c? se luptau cu pustiul.

Cei ce-l c?utau pe regele Agatos se întoarser? la prin?ul Kirvan ca s?-i aduc? trista veste:

- M?ria ta, regele Agatos e de neg?sit! ?i nici ceilal?i nu mai sunt. Doar în închisoare am mai g?sit câteva suflete de întemni?a?i!

- Cum? Agatos fugit?! Nu se poate! Ve?i fi pedepsi?i cu to?ii pentru neglijen?a voastr?! Url? cât îl ?inu gura Kirvan.

Înnebuni?i, oamenii g?rzii lui Kirvan scotoceau în continuare prin întreaga cetate, sperând c? îi vor descoperi pe Agatos ?i pe ai lui ascun?i pe undeva. Îns? concluzia care se desprindea era din ce în ce mai clar?: regele ?i to?i ai lui, inclusiv armata care ap?rase cetatea pân? mai ieri intrar? parc? în p?mânt!

- Unde poate fi regele? Unde sunt învin?ii no?tri?! urla în disperare prin?ul Kirvan.
Dar o?tenii ?i sfetnicii lui plecau capetele în fa?a sa ?i continuau s?-i spun?:

- To?i locuitorii au disp?rut! Regele ?i familia sa sunt ?i ei de neg?sit!
- Vre?i s? zice?i, netrebnicilor, c? au fugit? Pe unde? Iar voi ce a?i vegheat? r?cnea ca un leu r?nit prin?ul.

Supu?ii tremurau în fa?a lui, nefiind în stare s? mai scoat? o vorb?.

- Opri?i jafurile, nemernicilor! Nu merita?i nimic! Asta nu e victoria voastr?! Înceta?i imediat jafurile. Tot ce e aici apar?ine împ?ratului. Merge?i de îndat? ?i c?uta?i-l pe rege, pe mare ?i pe uscat, pe oriunde ar putea fi nemernicul ?sta! porunci turbat de mânie prin?ul Kirvan.

Misterul dispari?iei regelui îi n?uci pe to?i. Cu to?ii au sperat s? intre în ora? ca înving?tori, cu alai ?i tot ce însemna o victorie r?sun?toare. Sperau s?-l prind? de viu pe rege, pe to?i ceilal?i din familia lui, pe prin?eta Kromia pe care o dorea atât de mult prin?ul lor. Sperau s? se r?zbune crunt pentru cele câteva atacuri respinse, pentru prelungirea prea mult a asediului ?i pentru to?i mor?ii ?i r?ni?ii lor de pân? atunci, care nu erau deloc pu?ini.

- S? fie ucis orice o?tean de-al nostru care va fi v?zut jefuind! S? fie adus viu în fa?a mea orice prizonier dac? va fi prins pe vreundeva!
Aceastea erau noile porunci ale prin?ului Kirvan c?tre n?lucita sa o?tire risipit? prin întunericul de afar?.

Dar puhoiul de jefuitori era greu de oprit. Tenta?ia jafului era într-atât de mare, c? nicio porunc? nu-i mai putea opri. Dup? ce jefuir? în voie tot ce le ie?ea în cale o?tenii se strecurau afar? din ora?, c?rând în tab?r? ?i punându-?i la ad?post poverile mari din urma jafului. Templele fuseser? despodobite, hambarele golite, palatele ?i casele fuseser? pr?date ?i incendiate. Nu trecuse mult timp de când n?v?lir?, c? marele ora? al lui Agatos fumega din toate p?r?ile, trosneau peste tot fl?c?ri, se n?ruia ca un munte sub vreascuri aprinse, pretutindeni se vedeau focuri ?i fl?c?ri uria?e.

?i astfel, întreaga str?danie ?i pricepere a lui Agatos de a zidi temple ?i palate a fost distrus? într-o singur? noapte de poftele s?lbatice ale hoardelor p?gâne, lacome ?i neînfrânate.

(va urma)


Viorel Darie (vioreldarie) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro