proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ţine bra?ul stâng încordat. Întins pe un perete. Trupul cade greu. Se lipe?te de zid. Ca un condamnat – ai putea spune dac? privirea ta s-ar limita la aceast? por?iune. Deocamdat?, optezi s? prive?ti din acest unghi. Imaginea evoc? expresionist încle?tarea. Poate... neputin?a frustrant? a microcosmosului în vecin?tatea universului mare. Mai apoi, vezi un fel de paravan, un... om-paravan... Te apropii. Pantomimul pare împietrit. Umbre, frisoane. O stare de lichefiere. Noiembrie. Cu burni?? ?i sentimente-obsesii. C? ai omis ceva. Ceva important. Chiar foarte important. Vital. Tresari. Prin esofag î?i trece un fior ro?u. Î?i intr? direct în miocard. Întunericul ?i presiunea sc?zut? î?i obtureaz? c?ile respiratorii. Te sufoci. Câteva aritmii cardiace te fac s? tu?e?ti. Te eliberezi. Gata, ai sc?pat ?i de data aceasta... Instinctual, supravie?uie?ti: î?i umpli golul din piept cu preocup?ri cât se poate de banale. Atât de necesare, de-a dreptul salvifice... „Poate se mai mic?oreaz? coada la Împrumut dup? cursul de Literatur? veche...” Are mare nevoie de Marino, de Adrian Marino, de studiul s?u despre baroc inclus în Dic?ionarul de idei literare... Altfel, va trebui s?-?i petreac? o or?-dou? în congelatorul, de-acum tradi?ional, de la Sala de lectur?... S? sper?m, totu?i, c? nu... Dar noiembrie nu se poate dezice de... noiembrie... Aceia?i butoni!! ?i mai aurii în obscuritatea holului!! Capul de extraterestru [„... cap de.. bulgar!” – se exprimase cineva] stâlce?te omopla?ii, unde mai pui c? dumnealui, atlasic, ?i-a pus în gând s? sprijine pere?ii, ca un înfr??it cu Prometeu ?i tat? bun al Pleiadelor ce este. Te apropii ?i mai mult. Aerul se rarefiaz?. În condi?ii ideale, acum ar trebui s? ai la îndemân? o masc? de oxigen. M?car o vorb? de încurajare..., dar... Partea dreapt? a personajului contrazice total spectacolul anterior. Ghiulul excentric pân? la superficial ?i kitsch contrasteaz? violent nu doar cu imaginea titanului ascetizat de propriul efort sisific, ci chiar cu postura mâinii drepte, abandonat?, domestic ?i prea pu?in masculin, în ?old. Înc? te apropii. Descoperi c? nici podoaba capilar? nu este a?a de blond?. Nici a?a de m?t?soas?. Nici a?a de... Aaaaa....! Statuia nu este chiar atât de încremenit?...!!! Poate s? jure c? l-a v?zut cum ?i-a deplasat b?rbia [?i are o b?rbie voluntar?, nu glum?!] cu aproximativ un milimetru ?i jum?tate în interiorul zonei „mascate”, puse sub semnul arhitectural al paravanului. Degetele mâinii stângi / stângace / au exercitat, la rându-le, o for?? de frecare Ff = μN, soldat? cu o dâr? invizibil? pentru ochii novicelui ?i cu câteva grame de var p?trunse prin efrac?ie sub unghia aristocratului ar?t?tor. Cineva umblase la timp! ?i s? nu spun? nimeni c? era o percep?ie pur subiectiv? de-a Soniei! Gesturile, tr?irile, junghiurile minore, tabieturile, patologiile cronice, manifest?rile acute, micile-marile obsesii, cuvintele, t?cerile, masculinul, mai-pu?in-masculinul, grani?ele dintre ?i dintre ?i dintre..., CLIPA, DAA, CLIPAAA..., toate fuseser? îmbarcate f?r? check-in, f?r? nimic special, pe o aeronav? atemporal?, în spa?iul c?reia toate se derulau cu încetinitorul. A?a, clipa sc?pa de frustr?rile „timpului minor”, se întindea ca o felin?, ocupa arii neb?nuite. Automat s-a anulat valoarea de adev?r a unor expresii, precum: într-o clip?, în câteva clipe, în clipa aceea, din clipa aceea, dintr-o clip? în alta... Lexicologi(i), fizicieni(i), mai ales filosofi(i) ?i logicieni(i) s-au aflat în impas... În?elep?i ?i pragmatici, s-au consolat relativ rapid [a se citi, desigur, în conformitate cu redefinirea conceptului ‘rapid’ într-un context – cât de fericit, cât de nefericit?! – privat de... clip?, de.. clipa... tradi?ional?!!] Primii au decis, cu acordul autorizat al filosofilor, desfiin?area provizorie a cuvântului / conceptului, cel pu?in pân? la o eventual? destulburare a apelor. Fizicienii au pus la conservat formule, în a?teptarea aceluia?i moment [sic!!] ideal! Tot a?a, se n??teau opere de art? (în spe??, plastic?) ?i sisteme psiho-filosofice f?r? precedent (cf., de pild?, „Noul Atlas: o mostr? de virtuozitate”, „Butonii ?i mâna dreapt? în ?old”, „Din stânga ascet, din dreapta... altceva” ?i a?a mai departeeee), mai ales foarte reu?ite ipostaze – veritabile surse de inspira?ie pentru con?inutul panourilor publicitare: „Consuma?i produsul nostru! Cu încredere! Maxim?! În câteva ore, omopla?ii ?i pectoralii Dvs. vor ar?ta a?a cum n-a?i sperat vreodat?!”, „La soare te po?i uita, la ghiulul nostru ba! Pietre veritabile! Metalul cel mai curat! Pre?uri... foarte.... atr?g?toare / atractive [sic!!]” et caetera. Biologii s-au alarmat îns?: în curând, „în ritmul ?sta, dom’le, planeta, poate întreaga galaxie, vor fi cotropite de... lene?i, binecunoscutele Bradypodidae, or, se ?tie, metabolismul încetinit nu a fost niciodat?, nu va fi vreodat? cea mai fericit? inven?ie a Naturii... Resursele de adaptare, de ap?rare ale organismelor se diminueaz? v?zând cu ochii, imunitatea tinde spre zero, chiar spre axa numerelor negative ?i nu este deloc o abstrac?iune...! Numerele astea chiar exist?! Nu dorim nim?nui s? experimenteze, nici m?car pe primul strat al pielii, ‘efectul minus’!” Dar biologii erau în minoritate, raportat la lumea filosofilor ?i, mai ales, a este?ilor, îndeosebi dac? îi lu?m în considerare ?i pe liber-profesioni?ti! ?i – crede?i-m? – tare muuuul?i mai sunt!! A?a c?... eternitatea devenea ?i mai etern?... Sim?eai asta din felul acela galactic în care î?i ?iuiau urechile ?i î?i pierdeai rând pe rând – f?r? s? pleci de tot – pu?in? carne, pu?in schelet, 90 % din sânge,... mult? umanitate... Deveneai cosmiiiiic! Adic?... poeeeeet!! Atât de poeeeeet!! Pe bra?ele tale estetice cre?teau muguri de pin. Sau / ?i de chiparos. Se validau constitu?ii! Se definitivau habitate! În aceast? „nobil? inutilitate”, „timpul-fluviu” nu trece niciodat? de stadiul prezentului permanent! ?i ce poate fi mai flatant, mai incitant pentru o fost? condi?ie trec?toare!? ZDRANG! [cu sau f?r? ngngnîgînîgîîîîîî... m? rog, poate fi ?i cu î din a!] „Credeam c? este singur!!!!!” „C? fumeaz?... c? prive?te pe geam..., m? rog... c? sprijin? un perete... c?... orice altceva decât...” O fust? mult prea lung?, mult prea colorat?, mult prea strident?, mult prea evazat?, mult prea... sare exact în ochiul drept al Soniei! Se cur??? ca de o insect?! Obiectul de vestimenta?ie în cauz? se impune ca cea mai concret? entitate a Doamnei Realia. O fust? mult prea lung? î?i împinge de regul? privirea în p?mânt, impuls c?ruia nu i s-a putut sustrage nici Sonia. A identificat în realitatea la fel de imediat? o pereche de pantofi gen ciocat? de o culoare nedefinit?, vine?iu cu grena ?i maro foarte închis, aproape negru... Ce i-a re?inut îns? aten?ia în mod deosebit a fost m?rimea lor ie?it? din comun sau poate c? aceasta era doar percep?ia – nu foarte obiectiv? – a unei tinere fete care niciodat? nu purtase mai mult de 37!? S-ar fi acuzat ea îns??i de subiectivism dac?, în secunda imediat urm?toare [Ce f?cea timpul ?sta? O luase la... vale?! Devenea „havuz”?!], silueta feminin? [c?ci, da, „paravanul” ad?postea cu înver?unare o astfel de creatur?], mai degrab? scund?, ce i se înf??i?a în sfâr?it privirii, nu ar fi sus?inut ea îns??i acea impresie de „ie?it din comun”! În acela?i timp – ca s? fie perfect obiectiv?, mai exact onest? fa?? de ea îns??i – a în?eles c? discrepan?a cu pricina era între?inut? ?i accentuat? inclusiv de faptul c? interlocutorul acelei fuste era unul foaaaarte înaaalt! Privirile li s-au încruci?at – se pare tot pentru o clip? – de data aceasta îns?, o clip? relativ mai obiectiv? ea îns??i – pozi?ionat? undeva la jum?tatea distan?ei dintre clipa aceea lene??..., mimând eternitatea, ?i clipa-clip?, s?l??luitoare a minoratului temporal, aproape imperceptibil?. Sub paravan, o privire mai colorat? ca fusta, cu ochi umezi-umezi, sp?rgând cu greu amalgamul policromatic al fe?ei [Atunci, instinctiv, Soniei i-a venit în gând substantivul kilogram, ba nu.. expresia „la kilogram!”... se poate... se poate a?a ceva?! „fard la kilogram?!” Se poaooateeee, se pooateeee...! da’ ce nu se pooateee!??]. Dincolo de paravan, liber? ?i nu prea, o vietate cu ni?te ochi mari-mari, vis?tori-vis?tori, scrut?tori-scrut?tori... a c?ror interoga?ie exclamativ?, cu r?sfrângeri metaforice-metafizice, nicio vopsea nu a putut s-o reprime! Între timp [Care dintre... „timpuri”?! Hai c?-i prea complicat! Deocamdat?, închidem pu?in ochii la „filosofii”!], R&V î?i desprinsese mâna dreapt? din propriul ?old ?i o încercuise pe ea... Extraterestrul ?i-a l?sat f?r? mil? craniul cu toat? greutatea pe fa?a firavei f?pturi cu pantofi imen?i... Suspinul ŕ la Eva a reverberat în Calea Lactee! Exact în inima Soniei... Când a ie?it par?ial din grot?, fa?a celeilalte devenise sângerie ?i, f?r? doar ?i poate, trebuie s? fi mirosit puternic a crem? din aia.... româneasc? din... piersic?... Sonia nu ?tie nici ea de ce a sim?it a?a de pregnant acest adev?r... În mod cert, respectiva crem? se fabrica din piersici gata pistrocite, adic? nu le luai din pom ca s?..., ci a?teptai s? cad? pe jos, s? treac? unu’-altu’, eventual o ploaie cu grindin?... cu de toate, mai apoi te aplecai, miroseai, culegeai...: „Da, da, asta este perioada lor de maturitate, desigur, pentru ‘crema C’!” [Incredibil cum îi func?ionase intui?ia! Mai târziu avea s? afle c? pe purt?toarea de fust? superevazat?, supercreponat?, supercolorat?... o chema... Cristina! Iar, ea, Sonia, fata rea [de?i el îi spusese, cu glasul discontinuu, „fat? bun?!”], ata?ase C-ul a?a la întâmplare, poate în virtutea unei asocieri subcon?tiente cu.... vitamina C... Nimic exclus!]
Sonia a mai v?zut ?i un fel de fluture. Pe fa?a celeilalte... Desigur, gra?ie spiritului ei de observa?ie cumva exagerat... Aripile acopereau ambii obraji. Cu toracele, fluturele se hot?râse s? se a?eze chiar pe nas... ca pe o coloan? vertebral?... O imagine total stranie, cum nu mai v?zuse vreodat?... Ea îns??i s-a întrebat cât de real era „semnul acela”, dac? nu reprezenta decât o simpl? iluzie optic? de make-up, dac? nu cumva semiobscuritatea coridorului purta toat? vina pentru aceste cvasihalucina?ii... Pu?in mai târziu avea s? în?eleag? misterul insectei [?i-atunci... înseamn? c? a fost perfect îndrept??it? s?-?i cure?e ochiul drept ca de insect?.. când..., nuuu...?!] care fiin?a impasibil pe fa?a aceleia, a?a în v?zul lumii, f?r? pic de pudoare... Povestea nu era, totu?i, deloc una dintre cele mai fericite... ?i pe Sonia avea s-o înduio?eze... Chiar foarte mult... De?i...