proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Tekla se sim?ise în ultimul timp din ce în ce mai singur?.. Î?i câ?tigase un loc frunta? în Loja Cercet?torilor, î?i construise un habitat de invidiat, f?cea parte din nenum?rate comitete, asocia?ii ?i comisii implicate în pacea stelar?, dar … cam atât. Singur?tatea venise la pachet cu o nesiguran?? care nu îi fusese niciodat? caracteristic?. Nu sim?ise trecerea timpului ?i nici m?car alterarea func?iilor fiziologice. Pur ?i simplu trecuse prin via?? ca o torpil? printr-o perdea de cea?? ?i acum, c? se risipise cea?a, constata c? focosul nu se aprinde. Primul impuls fusese s? priveasc? în jurul ei. Descoperise c? nimeni nu era singur. Specia ei era astfel programat? încât s? înfloreasc? în grup ?i s? se usuce în solitudine. Dac? era s? fie sincer? cu ea, trebuia s? recunoasc? c? în subcon?tient ?tiuse acest lucru tot timpul. Amânase momentul de a-?i alege un partener de via?? ?i implicit de a avea o progenitur? ?i se trezise acum c? era prea târziu. Acela fusese cel de-al doilea impuls. Î?i f?cuse o serie de analize complete. Trupul ei se transformase într-un lujer pe cale s? se usuce, plin totu?i de sev?, dar f?r? a se putea multiplica.
Îi venea greu s? accepte realitatea. Muncise atât de mult! Rezultatele eforturilor ?i sacrificiilor sale st?teau la baza educa?iei noilor cercet?tori ?i a examin?rilor de acces în Loj?. Cât de important devenise dintr-odat? acel transfer care se f?cea între dou? genera?ii ale aceleia?i familii. S? fi avut o progenitur?, s? o fi educat pas cu pas, iar la maturitate s? îi fi transferat tot bagajul ei informatic…
- Bun? diminea?a, v? rog!
Tekla fu cât pe ce s? o scoat? pe asistent? afar? din biroul s?u, ca s? poat? medita în continuare cu ochii pironi?i pe grupurile adunate la baza cl?dirii Lojei. Renun??.
- Sarika, tu ai progenituri?
Femeia m?runt? ?i ve?nic posac? ridic? privirea surprins?. Cercet?toarea nu fusese niciodat? interesat? de altceva decât de rapoarte, misiuni ?i consf?tuiri. Dac? îi adresa vreodat? un cuvânt, acesta se limita la atribu?iile care îi reveneau ei în calitate de asistent?, singura asistent? a Lojei care îi suporta toanele dese ?i vulcanice.
- Da, v? rog! Am trei. Se opri, ne?tiind ce ar putea s? o mai intereseze pe Tekla-zon.
- Cine e partenerul t?u? Cercet?toarea flutur? scurt din mân?. Nu e o întrebare potrivit?. Unde lucreaz? partenerul t?u?
- La Centrul de recuperare, v? rog, la Asambl?ri.
- ?i progeniturile…
- A, sunt mari acum, v? rog. Primul se preg?te?te de transfer deja.
Tekla f?cu un gest nervos, sco?ând-o pe femeie afar? din biroul ei. Iat?! ?i cel mai m?runt exemplar al speciei d?dea dovad? de înr?d?cinare mai mult? decât ea, floarea elitei. În acea zi nu se mai putu concentra. O fug?ri pe Sarika între compartimentele Lojei, o puse s? clasifice ?i s? arhiveze blocuri informatice tocmai pentru c? ?tia c? femeia nu f?cea fa?? prea bine acestor sarcini. Privindu-i spatele cocârjat sub greutatea panourilor de comand? ?i pic?turile de sudoare str?lucindu-i la tâmple, nu sim?i îns? nici o satisfac?ie.
- Tekla-zon, ce se întâmpl? aici?
Cercet?toarea se întoarse u?or spre panoul glisant prin care intra Glaban-zon, unul dintre cei mai tineri cercet?tori ai Lojei.. ?i acesta avea dou? progenituri. Tekla scutur? din cap. Ce mai criteriu de apreciere! Încet, încet, problema transferului se transforma într-o obsesie.
- Glaban-zon, v? rog! Auzi ca din dep?rtare vocea asistentei. Facem clasific?ri ?i arhiv?ri.
- Las? mizeria asta s? se ocupe de ea programatorii!
În timp ce femeia se retr?gea u?urat? în spa?iul ei îngust, Glaban o apuc? pe Tekla de bra? ?i o conduse în biroul s?u.
- Am un nou proiect pentru tine. ?tiu sigur c? î?i va face o deosebit? pl?cere s? te ocupi de el.
Tekla î?i înghi?i nemul?umirea ?i îl privi cu expresia ei obi?nuit?, imobil?, dur?.
- Acum lucrez la „Alian?a speciilor”.
- A, bine, perfect. Proiectul meu te va ajuta s? î?i finalizezi studiul!
Tekla g?si în ea resurse pentru a p?rea interesat?. Glaban era un tân?r ambi?ios ?i cu perspective, care î?i crease ni?te leg?turi politice puternice. Îi pl?cea s? traseze sarcini ?i avea tendin?a de a uita c? datoreaz? respect celor care aveau o vechime mai mare decât el în Loj?, dar proiectele lui îndr?zne?e erau mereu un punct de pornire bun în lucr?rile oric?rui cercet?tor. Se ambala la fiecare început de proiect ?i î?i pierdea interesul cu mult înainte de finalizarea lui. De aceast? dat? f?cuse o fixa?ie pentru Selec?ia Speciilor. Urm?rindu-i ra?ionamentul construit pe marginea grupurilor de progenituri selectate din fiecare specie pentru a fi studiat? pe parcursul aclimatiz?rii în rezerva?ii, Tekla avu o revela?ie, o str?fulgerare luminoas? pe cortex de care se ag??? cu disperare pentru a nu o pierde.
- M? ascul?i?
Îi f?cu semn lui Glaban s? î?i duc? pân? la cap?t ideea, asigurându-l la final c? în zilele urm?toare îl va înso?i prin rezerva?ii pentru a evalua proiectul. Întoars? în biroul s?u î?i ordon? gândurile ?i ceru s? îi fie transmise toate informa?iile ultimului transport c?tre rezerva?ii.
Ultima selec?ie îi ocup? mai mult timp decât apreciase. Nu fu gata s? îl înso?easc? pe Glaban decât când acesta era pe cale s? î?i piard? interesul.
- Ţi-a luat mai mult de data aceasta!
Tekla îi ignor? remarca. Avea motivele ei pentru care se lungise cu analiza. Urc? în motospik cu aceea?i ?inut? rigid? pe care i-o cuno?teau to?i cercet?torii, de?i în ea se stârnise un adev?rat vulcan. Abia a?tepta s? ajung? în rezerva?ii. De fapt nu, mai precis, î?i dorea s? ajung? de îndat? într-una dintre rezerva?iile în care ultimul transport desc?rcase progeniturile speciilor selectate. O interesau doar dou? specii., cele mai puternice, cele mai inteligente, cele mai adaptabile: derzyn ?i ranyan.
- S?-mi spui cu ce dore?ti s? începem!
- Ultimul transport.
- Corect, materialul colectat nu este alterat.
Tekla era departe de a se gândi s? fac? cercet?rile standard dar nu depuse nici cel mai mic efort pentru a-i schimba lui Glaban modul de abordare. Îl l?s? s? fac? prezent?rile, s? ruleze interviul cu administratorul de rezerva?ie, într-un cuvânt s? se simt? a?a cum îi pl?cea, important. Ea porni în urma echipei de-a lungul coridoarelor de acces studiind progeniturile ?i ascultând pe jum?tate cuvintele repezite ale administratorului.
-… au fost recupera?i din acela?i loc… am încercat departajarea pe specii dar unii prezentau multe caracteristici comune, semn c? au parcurs împreun? câteva etape de dezvoltare…
Erau atât de mici î?i zise Tekla privind trupurile îngr?m?dite lâng? peretele de protec?ie. Progeniturile priveau curioase noii-veni?i, sco?ând ?ipete ascu?ite.
-… înc? nu cunosc nici un limbaj…
Ideal pentru ceea ce înmugurise ?i înflorea acum în mintea consilierei. Se opri brusc ?i odat? cu ea se opri întregul grup.
- Pot fi determina?i s? preia caracteristicile speciei noastre ?i fie identice propriilor noastre progenituri.
Glaban scoase un strig?t glorios.
- Pe toate galaxiile! Numai tu puteai s? te gânde?ti la a?a ceva! Î?i dai seama? Un program de repartizare în cuplurile care nu au progenituri.
Keron-zon, administratorul rezerva?iei î?i trecu ambele palme peste obraji:
- Riscul…
- Riscul exist? la tot pasul, mai ales în cercetare, îl opri Glaban.
- Aici nu e vorba de cercetare. Odat? ce repartizezi un specimen într-un mediu, el trebuie s? fac? parte din acel mediu f?r? s? îl deformeze.
- Sunt atât de mici, nu cred c? oricare dintre ei poate fi privit ca un specimen. Nu au traversat suficiente etape de dezvoltare pentru a cunoa?te un limbaj sau a fi adaptate la un anumit mediu. Acesta a fost ?i scopul aducerii lor în rezerva?ii. Adaptarea la un mediu nou.
- S-au înregistrat probleme cu adapta?ii care s-au dezvoltat în rezerva?ii? Întrebarea lui Glaban era ca o extensie a întreb?rilor la care Tekla mai c?uta r?spunsuri.
- Nu, nu au fost probleme, recunoscu Keron, dar nici nu a p?r?sit nici un exemplar rezerva?ia.
Glaban râse entuziasmat.
- Î?i dai seama, Tekla-zon? Un nou proiect, unul de reparti?ie!
- Sunt de p?rere s? analiz?m to?i factorii de risc, încerc? Keron s? se impun?. Modelul genetic al speciei nu poate fi ?ters cu una cu dou?.
- Oh, da, da! Analiz?m! Poate un experiment, dou?…
Tipic Glaban, s? se entuziasmeze brusc ?i s? ignore am?nuntele pentru a bifa un nou proiect. Tekla sim?i vâjâindu-i în urechi apropierea reu?itei. Mai erau de f?cut exact doi pa?i. Primul s? îl conving? pe Keron-zon iar al doilea s? îl determine pe Glaban-zon s?-i solicite ei implicarea.
- Keron-zon are dreptate, desigur, dar speciile care au participat la selec?ie sunt dintre cele similare cu specia noastr? ?i care nu interac?ioneaz? negativ cu aceasta.
De?i administratorul demonstrase în repetate rânduri un profund respect pentru Tekla, acum înc?lc? limita protocolului:
- Este o arogan?? s? pretinzi sau s? crezi c? po?i controla întru totul tendin?ele altei specii!
Tekla îl privi încruntat?. Keron nu mai spuse nimic. Era o persoan? în vârst?, cu experien?? ?i era con?tient c? dac? un cercet?tor ob?inea un proiect, indiferent care ar fi fost argumentele contra aduse de un administrator, acestea nu ar fi valorat nici cât o nebuloas? în zori de zi. Se ?inu la distan?? de grup pentru restul vizitei, iar Tekla avu senza?ia nepl?cut? c? b?rbatul î?i reprima ni?te interven?ii care ar fi pus piedici serioase planurilor sale. Trebuia s? fie cu ochii pe el.
Rezerva?ia nu era un mediu ostil pentru nici o form? de via?? ?i asta se vedea clar în evolu?ia specimenelor pe care le ad?postea. Cu toate acestea, solda?ii Lojei pichetau zona ca ?i când ar fi fost una de conflict. A?a era protocolul, î?i spuse Tekla, evitând s? adreseze întreb?ri ?i cercetând cu concentrare tr?s?turile micu?elor progenituri. Lâng? ea, Glaban emitea supozi?ii peste supozi?ii ?i înc? nu ajunsese la concluzia pe care o a?tepta consiliera. Într-un moment de respiro al colegului, femeia v?zu ni?te ochi imen?i fixând-o cu o expresie de candoare unic?. O progenitur? sub?iric?, cu p?rul lung, ar?miu încadrându-i ovalul perfect al fe?ei se apropiase de perete ?i î?i lipide de el membrul superior stâng, chiar în fa?a consilierei.
- Derzyn? sau ranyan??
Vocea Teklei sun? tot atât de lipsit? de inflexiuni ca de obicei, se?i b?t?ile inimii i se înte?iser? f?r voie.
- Pe blocul informatic nu este trecut? nici o apartenen??, îi r?spunse Glaban.
- Dar aceasta este o rezerva?ie de derzyni ?i ranyeni.
- Ultimii adu?i au fost în marea lor majoritate derzyni ?i ranyeni, dar cei ale c?ror caracteristici nu se potriveau în propor?ie de sut? la sut? cu specia au r?mas neclasifica?i. Chiar spunea Keron-zon c? toate exemplarele de la ultimul transport provin din acela?i loc. Cei mici se adapteaz? repede mediului în care parcurg etapele de dezvoltare, poate ?i-au modificat unele caracteristici dar eu zic c? tot din aceea?i specie provin. De ce ar tr?i o progenitur? în perimetrul unei alte specii dac? nu ar apar?ine acesteia?.
- De aceea este cel mai bine s? fie repartiza?i cât de repede dup? selec?ie într-un mediu controlat.
Glaban o privi îngustându-?i ochii, iar femeia intui momentul exact în care colegul ei ajunse la concluzia pe care o a?tepta.
- Tekla-zon, ai fi cea mai potrivit? pentru prima reparti?ie. Ai face toate analizele nemijlocit ?i ai aduce toate dovezile necesare Proiectului de Repartizare. Nu ai progenitur? pentru propriul transfer, ai toate condi?iile pentru a-i asigura un mediu corect de dezvoltare! Ar fi, cred, apogeul carierei tale ?i nu numai!
Keron îi urm?rea de la distan??, t?cut. Nu interveni deloc cât dur? vizita ?i nici în zilele urm?toare când Tekla se întoarse pentru a verifica la intervale regulate de timp comportamentul progeniturii pentru care deja începuse formalit??ile de reparti?ie. Era totu?i prezent de fiecare dat?, ca o umbr? care te determina s? gânde?ti de dou? ori înainte s? faci un pas. De?i î?i propusese s? îl ignore, Tekla nu reu?ea s? dep??easc? prea bine focul privirilor administratorului a?a încât, hot?rî c? era cazul s? aib? o discu?ie cu el a?a încât s? nu se expun? nici unei surprize nepl?cute venite din acea parte.
- ?tiu c? nu e?ti de acord cu reparti?ia, Keron-zon, î?i începu consiliera discursul elaborat, tocmai de aceea am decis c? voi monitoriza eu însumi prima reparti?ie, asumându-mi toate responsabilit??ile cu o progenitur?. Se opri pu?in pentru a-i da timp administratorului s? asimileze informa?ia ?i s? aib? o reac?ie. În lipsa acesteia, continu? cu încredere. Presupun c? ?tii despre demararea procedurii în cazul progeniturii Arla-myn. Tot nici o reac?ie din partea lui Keron. O voi controla cu aten?ie, o voi conduce în toate etapele de dezvoltare ?i voi modifica instant orice aspect negativ a? remarca. Nu exist? nici un risc.
Abia la auzul cuvântului risc, administratorul rezerva?iei avu o tres?rire a pleoapelor. Ezit? înainte de a i se adresa cu voce joas?:
- Va trebui s? încalc protocolul, dar o voi face o singur? dat?, în spa?iul nemonitorizat al biroului meu ?i nu voi recunoa?te c? am f?cut-o. Dac? e?ti de acord, m? a?tept s? m? urmezi ?i vom discuta subiectul. Dac? nu, pur ?i simplu consider? c? eu m-a? fi opus acestei reparti?ii din motive despre care nu sunt liber s? vorbesc.
- Ai fi dispus s? încalci protocolul?
- Protocolul ?ine mai mult de ierarhie decât de securitate. Sunt la final de carier?, am v?zut ?i am auzit multe. O sanc?iune nu mai are cum s? modifice traseul meu vital. Transferul c?tre progeniturile mele s-a finalizat demult, înlocuitorul meu în rezerva?ie a fost numit deja, a?a c? eu nu am nimic de pierdut.
- Ce am eu de câ?tigat din aceast? înc?lcare de protocol?
- Asta r?mâne s? apreciezi singur?, Tekla-zon. Pot doar s? afirm cu convingere c? dac? î?i dore?ti progenitura pentru transfer, s-ar impune s? m? ascul?i.
Avea nevoie de sfaturi? Avea nevoie s? încerce cineva s? o contrazic? ?i s? o conving? s? renun?e?
- Eu respect protocolul, Keron-zon, ar trebui s? faci ?i tu asta! Voi lua definitiv progenitura mâine, a?a c? nu mai e nimic de spus.
Se alesese deci praful de discursul ?i inten?iile ei, dar, cel pu?in, prin scoaterea rapid? a progeniturii din rezerva?ie, anihila surprizele nepl?cute care ar fi putut veni din partea lui Keron-zon sau a altcuiva. Loja cercet?torilor î?i d?duse imediat aprobarea, aveau încredere prea mare în ea pentru a nu considera ?i acest proiect o reu?it?. Autorit??ile fuseser? influen?ate f?r? probleme prin rela?iile lui Glaban ?i totul fusese mult prea rapid ca s? dea posibilitatea cuiva s? ia m?suri contrare reparti?iei. Tekla reu?i cu adev?rat s? se lini?teasc? abia când o aduse pe Arla-myn în habitatul s?u. Î?i dedic? zile ?i nop?i procesului de adaptare ?i program?rii fiec?rei etape de dezvoltare. Avea un nou proiect, care era numai al ei ?i care îi promitea transferul propriu ideal.
Progenitura se dovedi a dep??i a?tept?rile consilierei. Înv??? rapid limbajul speciei, se adapt? de minune habitatului, î?i însu?i parc? din zbor toate deprinderile, a?a încât Tekla sim?ea c? înflore?te de la o etap? la alta. Adora s? i se spun? „damy” ?i g?sea c? rolul de damy chiar i se potrivea. Arla o privea cu ochii s?i imen?i ?i puri ?i repeta de câte ori o vedea:
- Damy a mea, damy a mea.
Astfel, nu trecu prea mult pân? când consiliera uit? de Keron. Dac? la început Glaban le f?cuse vizite regulate pentru a înregistra evolu?ia progeniturii, dup? dou? etape de dezvoltare el î?i încet? vizitele considerând din start c? proiectul era unul de succes ?i gata de aplicat la scar? larg?. Liber? s? î?i implementeze toate teoriile în educa?ia progeniturii, Tekla se aplec? cu ?i mai mult? râvn? asupra adapt?rii ei. Nu trecur? mai mult de trei etape de dezvoltare când Loja cercet?torilor îi ceru s? expun? progenitura în cadrul unei comisii care avea s? lanseze apoi programul de reparti?ii. Era o ?ans? pe care Tekla o a?tepta înc? de la început. ?ansa ca Arla s? devin? oficial progenitura ei, s? treac? de la statutul inferior de „myn” la cel superior de „zon” ?i s? i se recunoasc? dreptul de a se conecta la transferul bagajului de informa?ii a celei care-i devenise damy.
O preg?ti pe Arla pentru eveniment cu simul?ri repetate c?rora progenitura le f?cu fa?? cu punctaj maxim. Se a?teptase ca din comisie s? fac? parte Glaban, ceea ce era un lucru bun, dar vederea lui Keron nu o încânt?. Acesta se situa ce-i drept la periferia locurilor ordonate ierarhic, dar Tekla ar fi preferat s? nu fie convocat tocmai cu aceast? ocazie. Sperase ca administratorul rezerva?iei s? fi ajuns la limita ciclului de via?? sau cel pu?in s? fie deja ie?it din circuitul activ. Trecu prin fa?a lui înclinând din cap a salut, neîndr?znind totu?i s? îl ignore. Arla-myn o r?zbun? str?nutând direct în fa?a lui ?i împr??tiindu-i în fa?? un nor bacterian fin. Keron ?i î?i ?terse obrajii printr-un gest scurt, controlat, f?r? reac?iona. Le privea ?int?, c?utând parc? fisuri în imaginea idilic? pe care o prezentau progenitura ?i damy a ei.
Tekla ajunse curând la concluzia c? î?i f?cuse griji degeaba. Întreb?rile comisiei erau banale, Arla r?spundea ca o progenitur? apar?inând speciei ?i toat? lumea era mul?umit?. Ochii imen?i ?i plini de candoare te îndemnau s? o strângi în bra?e, s? o protejezi ?i s? o crezi. Glaban îi f?cea semne peste semne a încurajare ?i victorie, pre?edintele comisiei înclina mereu din cap în semn de aprobare ?i pe fe?ele tuturor, cu excep?ia lui Keron, î?i f?cuse apari?ia un surâs binevoitor încurajator. Mai era un singur hop ?i totul avea s? ia sfâr?it exact a?a cum trebuie. Întreb?rile finale ?i decisive începur? într-un ritm controlat ?i într-o anumit? în?iruire:Te mai gânde?ti la planeta ta? Dar la rezerva?ie? Ai dori s? te întorci?Î?i place de damy a ta? Cum te în?elegi cu ea? Keron rupse firul acela brusc:
- Î?i aminte?ti de ziua în care ai fost selectat??
Arla-myn nu r?punse. F?cu ochii mari ?i scutur? din cap.
- Ziua în care a fost descoperit habitatul vostru.
Ochii progeniturii devenir? umezi.
- Ce dore?ti s? demonstrezi? Glaban î?i înso?i întrebarea de un salt în picioare din fotoliul gravita?ional, pierzându-?i primul r?bdarea.
Keron men?inu ritmul sacadat al cuvintelor:
- În acea zi, habitatul era plin de cadavre proaspete. Unele nu apucaser? s? se r?ceasc?. Totul plutea într-o mare de sânge…
- Chiar ?i progeniturile, d?du din cap ?eful comisiei. Am citit raportul transportului. Credeam cu to?ii c? vor fi compromise toate adapt?rile din cauza acelui masacru. M? bucur c? ne-am în?elat.
- Nu ?tim ce s-a întâmplat acolo, continu? administratorul rezerva?iei.
- ?i acum dore?ti un r?spuns de la progenitura mea?
- Iat?, a?a se poart? o adev?rat? damy, îi surâse ?eful comisiei consilierei. E drept, nu vei ob?ine un r?spuns de la o progenitur? care nu cuno?tea nici un limbaj ?i nici o informa?ie de baz? la data selec?iei atâta timp cât n-au putut r?spunde la ea nici cei mai experimenta?i cercet?tori. Poate c? atunci, la selec?ie, acele progenituri au fost salvate.
- De cine? Insist? Keron.
- Te a?tep?i s? î?i r?spund? Arla?
Tekla era gata s? ia foc. În cele din urm? administratorul nu rezistase ?i î?i ar?tase col?ii. Ea avea s? î?i apere progenitura de orice pericol, chiar dac? acesta venea din interiorul Lojei, din administra?ie sau din partea autorit??ilor. Nu o interesa ce se întâmplase înainte, în timpul sau dup? selec?ie, progenitura devenise a ei din momentul în care înv??ase limbajul ?i o strigase „damy”, din momentul în care î?i modificare întreaga matrice de caractere dup? matricea consilierei ?i din momentul în care speran?a de transfer trecuse de la stadiul de iluzie la cel de perspectiv? sigur?.
?tia c? pentru a o p?stra pe Arla ?i a-i asigura transferul în condi?iile standard trebuia s? ob?in? toate voturile comisiei. Nu avea cum s?-l for?eze pe Keron-zon s? voteze pentru ea, dar spera din tot sufletul c? Glaban avea s? îl conving? s? o fac?. A?teptând rezultatul, î?i mângâia progenitura pe p?rul v?lurit ?i moale ?i o strângea în bra?e în încercarea de a o asigura c? damy a ei va avea grij? de tot ?i de toate. Glaban ie?i primul din sala de consiliu. Î?i freca mâinile ?i rânjea.
- E bine, totul decurge conform planului. Keron-zon ?i-a dat acordul.
Tekla r?bufni:
- Vreau s? fie scos din circuitul activ, m? în?elegi? E periculos pentru mine ?i pentru Arla.
- Se face, n-ai grij?! Mi-a dat ?i mie ceva emo?ii! Mai am o veste bun?, voi fi promovat!
- M? bucur pentru tine. O pozi?ie mai sus ne va ajuta s? o model?m pe Arla în a?a fel încât s? fie prima din alt? specie în Loj?.
Glaban nu apuc? s? r?spund?. Unul câte unul, membrii comisiei î?i ocupar? locurile în fotolii ?i consilierei i se comunic? decizia final?. Euforia o cuprinse ca o flac?r? pe Tekla ?i nu se stinse nici dup? ce ajunse în habitatul ei.
- Trebuie s? s?rb?torim, îi spuse progeniturii, noi dou? avem cel mai frumos viitor înainte.
Arla-zon o privi cu ochii mari str?lucitori ?i plini de inocen??. Ţiuitul blocului informa?ional din birou întrerupse momentul de ging??ie.
- Vin îndat?, arunc? Tekla în urm? ?i se repezi în birou nemul?umit?. Ce este?
Chipul lui Keron-zon inund? panoul central:
- Mul?umesc pentru ie?irea din circuitul activ. Acum, c? nu trebuie s? mai respect nici un protocol ?i c? s-a f?cut ceea ce ai dorit s? se fac? vreau s? î?i spun doar câteva cuvinte. La ultima selec?ie, derzynii ?i ranyenii au fost victimele unui atac necunoscut. Progeniturile lor selectate erau ascunse într-un ad?post sub p?mânt, iar singura progenitur? g?sit? printre cadavre ?i care nu avea caracteristicile sut? la sut? a celor dou? specii a fost…
Tekla lovi cu pumnul panoul ?i transmisia se întrerupse.
- Cum îndr?zne?te?!
Se întoarse respirând anevoios. Arla o privea din pragul biroului cu ochii mari ?i inocen?i cerând protec?ie. Progenitura ei p?rea speriat?. Se duse imediat spre ea ?i o lu? în bra?e.
- Nu te teme, acum e?ti în siguran??!
Arla îi zâmbi dulce:
- Damy a mea, dar nu m? tem!
Se aplec? în fa??, î?i întinse gura ?i prin deschiz?tura care începu s? se ca?te din ce în ce mai mare se strecurar? dou? ?iruri lungi de col?i care se înfipser? cu pocnet în gâtul consilierei.
Pr?d?torul modific? pe loc progenitura.