proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Adoris si Kromia(39)


De îndat? ce mul?imea norodului ?i a preo?ilor se risipise pe la casele lor la l?sarea întunericului Piratos r?mase însingurat printre coloanele ?i altarele întunecate ale templului, c?indu-se amarnic ?i implorând în chip sfâ?ietor iertarea p?catelor. C?in?a lui era una sincer?. Gîndea c? de ar fi avut-o mai dinainte, niciodat? n-ar fi ajuns la acele fapte abominabile pe care le-a s?vâr?it.

Ceea ce-i tulbura îns? tihna c?in?ei era o oarecare nelini?te, ca o presim?ire c? în templu, din dosul coloanelor de marmur?, îl pânde?te cineva. Poate i se p?ruse numai, c?ci în templu nu putea fi nimeni la ora aceea. Pentru a se putea convinge de asta, cercet? pretutindeni, f?r? îns? a descoperi ceva suspect.

Mai târziu i se întâmpl? din nou s? aib? aceea?i viziune. Tres?ri, p?rându-i-se c? o ciudat? vedenie se strecoar? pe lâng? zid, încet, oprindu-se în dreptul vasului în care schimbase de câteva ori pân? atunci mesaje cu per?ii. Dar numai cât întoarse capul ?i vedenia aceea disp?ru. Cuprins de o tulburare nem?rginit?, începu s? tremure.

Se s?turase de toate! Jurase în sinea lui s? nu mai aib? deloc de-a face cu "Amicii de la R?s?rit"! Vroia doar s? fie l?sat în pace, s?-?i vad? de ale lui! Nu mai vroia nicio r?splat? de la per?i! S? fie ei mul?umi?i câte hatâruri le-a f?cut el pân? atunci!

Nelini?tea care i se strecurase în suflet era una pe care abia o mai putea suporta. Înainte de a închide u?ile templului ?i de a se îndrepta spre locuin?a sa Piratos, ros de curiozitate, p??i spre vasul cu pricina. Cu team? în suflet întinse mâna, ridic? z?ng?nitorul capac ?i pip?i în înteriorul vasului. În pântecul lui se afla un nou pergament! Cuprins de emo?ie, cu mâinile tremurând, desf?cu sulul ?i citi:

"Vrei s? te ungem bazileu în ora?ul Atalyei?Încrede-te în noi! Pentru asta vei primi o ultim? sarcin?, foarte important?, pe care nu cumva s? n-o îndepline?ti! A?adar, ai porunc? s? faci ca regele Agatos s? fie otr?vit.Vei proceda astfel: când regele va veni s? aduc? ofrande în templul lui Zeus ?i va cere o caraf? cu vin, tu îi vei întinde carafa care se va afla pe pervazul ferestrei.

Nu-?i fie team? ?i nici mil? nu purta regelui t?u! Destule rele ?i nedrept??i a f?cut, doar ?tii ?i tu asta!
Nu uita c? "Amicii de la R?s?rit" vegheaz?!"

Piratos sim?i c? se sufoc? de emo?ie, într-atât i se zb?teau mâinile ?i inima din piept. Nici nu mai nimeri s? închid? ca lumea u?ile templului. Ie?i n?ucit afar?, sperând c? î?i va alina suferin?a în r?coarea serii.

Orice s-ar mai întâmpla, de aici înainte avea de gând s? nu mai slujeasc? poftele per?ilor în niciun fel! Chiar se gândi s? se duc? la rege, s?-i m?rturiseasc? tic?lo?eniile pe care le f?cuse ?i s?-i dest?inuie noua amenin?are pus? la cale de per?i. Îi era îns? team? din cale afar? de rege ?i îi venea nespus de greu s? se dea singur în vileag. Nu se sim?ea în stare s? îndure nicicum previzibila consternare de pe fa?a regelui când îi vor fi rostite asemenea cutremur?toare adev?ruri. ?i, mai ales, se temea de izbucnirea furioas? a regelui ?i de pedeapsa cumplit? pe care i-o va administra atunci când va afla groaznice lui dest?inuiri. De aceea, se gândi s? nu fac? acest pas, s? lase mai degrab? ca lucrurile s? mearg? de la sine.

A sosit ?i ziua în care regele Agatos, potrivit obiceiului s?u, veni în templul lui Zeus pentru a aduce ofranda zeilor ?i pentru a se reculege. Ca de obicei, Piratos oficia ritualul închinat zeilor, ritual pe care regele îl urm?rea cu evlavie.

Cum era de prev?zut, în timpul ritualului, regele ceru la un moment dat o caraf? cu vin pentru a cinsti zeii. Piratos, neavând prin preajm? o caraf? cu vin, o v?zu pe cea de pe pervazul ferestrei, ?tiind c? era acolo preg?tit? de o mân? criminal?. Apucând carafa cu vin, mâna lui Piratos începu s? tremure atât de tare, încât sc?p? carafa pref?când-o în ??nd?ri, exact în momentul în care regele întinsese mâna s? o ia.

Piratos r?mase înm?rmurit de isprava lui. Regele, v?zând în asta un semn r?u, p?r?si nemul?umit templul chiar înainte de sfâr?itul ceremoniei. De bun? seam?, Piratos r?sufl? u?urat c? nu s?vâr?ise f?r?delegea cea mare! De acum înainte pu?in îi va p?sa ce va zice regele de neîndemânarea sa.

Se apropia sfâr?itul zilei. R?mânând singur în templu Piratos se chinuia s? ?tearg? bine urmele carafei sparte. Sim?ind îns? din nou o umbr? strecurându-se printre coloanele templului, se ridic? cu team? s? observe mai bine. O boare de aer rece p?trunse chiar în clipa aceea în?untrul templului, ca ?i cum u?a ar fi fost cr?pat?. Da, iat?, Piratos v?zu din nou vedenia aceea în spatele coloanelor. De data asta îi v?zu mai bine chipul care sem?na cu cel al m?tur?torului s?u din templu. Chipul înainta încet ?i se apropia de el cu o fa?? întunecat? ?i aspr?. Apoi ridic? în sus bra?ele care întindeau un arc din care porni o s?geat? ca fulgerul.

Piratos c?zu. Vedenia veni deasupra lui, privindu-i chipul ?i rostind ca o sentin??:

- Ai tr?dat "Amicii de la R?s?rit"? Mori, nemernicule!


*

Trupul lui Piratos a fost g?sit neînsufle?it în mijlocul templului, chiar a doua zi diminea??. Regele Agatos a fost de îndat? în?tiin?at. Moartea lui Piratos p?rea cât se poate de stranie ?i înv?luit? în mister. Totu?i, g?sindu-se asupra sa ultima scrisoare din partea "Amicilor de la R?s?rit", lucrurile au mai fost clarificate.

Regele Agatos, privind chipul neînsufle?it al lui Piratos ?i f?când leg?tura cu evenimentul cu carafa din ziua anterioar?, gândi în sinea sa: "Ăsta trebuie s? fi fost ?i tâlcul carafei sparte în timpul ceremoniei de ieri!". Îns?, amintindu-?i de vremurile când îl proteja pe acest preot al s?u, rosti, mai mult ca pentru sine:

- Bietul p?c?tos! Cumplit? pedeaps? i-au h?r?zit zeii!

(va urma)