proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cu mult timp în urm?, într-o p?dure ca toate p?durile, aflat? lâng? un lac ca toate lacurile, locuia, într-o cas? ca toate casele, o vr?jitoare atât de b?trân? încât nici nu-?i mai aducea aminte câ?i ani avea. Pentru c? abia se mai putea ?ine pe picioare, nu mai vedea ?i nu mai auzea bine, vr?jitoarea se hot?rî s? î?i p?r?seasc? casa, p?durea ?i lacul, pentru a merge s? locuiasc? al?turi de nepoatele ei, trei vr?jitoare iscusite aflate în slujba Regelui P?durilor. Î?i strânse într-o leg?tur? mic? globul de cristal, bagheta ?i sticlu?ele cu licori, dup? care înc?lec? pe m?tura ei credincioas?, gata de drum. Cum tr?ise în acele locuri o gr?mad? de vreme, se gândi s? mai arunce o privire p?durii ?i lacului înainte de a le p?r?si pentru totdeauna. Tocmai când zbura în cercuri pe deasupra lacului, leg?tura pe care o ag??ase de m?tur? se desf?cu ?i toate licorile se v?rsar?, amestecându-se una cu alta chiar înainte de a atinge suprafa?a apei. O flac?r? uria?? cuprinse lacul ?i un fum verde se împr??tie peste el pân? departe în p?dure. F?r? s? simt? fumul sau s? vad? focul, b?trâna vr?jitoare î?i v?zu lini?tit? de drum.
Nu trecu prea mult? vreme de la aceast? întâmplare pân? când un vân?tor g?si casa vr?jitoarei. În?elegând c? aceasta nu mai era locuit? de ceva vreme se mut? cu toat? familia în p?durea de lâng? lac. Era mul?umit c? în acele locuri vânatul se g?sea din bel?ug ?i nici c?-i p?sa c? lacul din apropierea casei era t?cut ca un mormânt ?i lipsit de pe?ti, broa?te sau alte viet??i obi?nuite în lumea apelor. Vân?torul acesta avea doi copii, o feti?? în?eleapt? ?i cuminte ?i un b?ie?el curios peste m?sur? ?i neastâmp?rat. Locul preferat de joac? al copiilor era tocmai lacul din apropierea casei. Cât era ziua de lung?, aruncau pietre în ap? sau lansau b?rcu?e construite din lemne ?i frunze ?i le urm?reau cum erau purtate de vânt pân? în stuf?ri?ului întunecat care cre?tea în mijlocul lacului ca o insul? amenin??toare.
- A? face o baie în lac, spuse b?iatul surioarei sale într-o zi fierbinte de var? ?i apoi, înainte ca aceasta s? poat? spune ceva, se dezbr?c? ?i se arunc? în apa verzuie.
În urma lui, apa stârnit? puf?i un nor de fum verde, dup? care se închise ca ?i când nimeni n-ar fi încercat niciodat? s? o ating?. V?zând c? fratele ei nu mai apare, feti?a începu s? îl strige pe nume cu disperare. Seara, obosit? de atâta strigat, copila se întoarse plângând acas?, f?r? fr??iorul ei.
- De ce nu ai avut grij? de el? De ce nu ai s?rit dup? el?
- Nu ?tiu s? înot, suspin? copila ca r?spuns la întreb?rile vân?torului, tat?l ei. Am crezut c? m? p?c?le?te, c? doar se joac?. El înota ca un pe?te, nu i se putea întâmpla nimic r?u, nu-i a?a?
Vân?torul d?du fuga la lac ?i se arunc? în ap? în speran?a de a-?i g?si fiul. În urma sa nu r?mase decât un nor de fum verde ?i nici el nu mai ap?ru vreodat? la suprafa??. De sup?rare c?-?i pierduse ?i b?rbatul ?i b?iatul în aceea?i zi, nevasta vân?torului plânse ?i plânse ?i plânse, pân? ce î?i pierdu vederea cu totul. Copila ei r?mase de-acum singur? s? aib? grij? de cas? ?i crescu înv??ând s? vâneze în acea p?dure, având grij? s? ocoleasc? zi de zi lacul care îi înghi?ise tat?l ?i fratele.
Într-o zi, întârzie în p?dure mai mult decât de obicei ?i pe drumul spre cas? o prinse noaptea. Era de acum o feti?can? curajoas?, a?a c? nu se sperie cu una cu dou? de cea?a verzuie care începuse s? se întind? dinspre ap?. Gr?bi pasul, atent? la fiecare zgomot din jur. Deodat?, pe c?rarea care ducea spre lac, chiar în fa?a ei, ap?ru un balaur uria? cu dou? capete, care î?i târa printre copaci coada mai ascu?it? decât o suli??. Fata vân?torului apuc? arcul cu care vâna de obicei, gata s? s?geteze ar?tarea care îi a?inea drumul.
- Crengu?a, sunt eu, Br?du?, fratele t?u, ?uier? balaurul!
Fata sc?p? arcul ?i c?zu în genunchi când auzi vocea omeneasc?. Ar?tarea î?i apropie capetele de ea ?i limbile lungi de un cot o mângâiar? pe cre?tet.
- Lacul în care am vrut s? înot era vr?jit ?i uite în ce m-am transformat!
Crengu?a începu s? plâng?. Balaurul, fratele ei o mângâie pân? ce reu?i s? o lini?teasc?.
- Tata e cu tine?
- Tata s-a transformat într-un ?arpe cu trei capete care tr?ie?te doar pe fundul lacului.
- Cum a? putea s? v? scap de vraj??
- Doar vr?jitoarea care a locuit înainte în p?durea aceasta poate ridica vraja lacului.
În?elegând c? singura ?ans? s? îi salveze pe tat?l ?i fratele ei era s? porneasc? în c?utarea b?trânei vr?jitoare, fata vân?torului se preg?ti de drum. Auzind despre planul fetei, balaurul, fratele ei, hot?rî s? o înso?easc? pân? la palatul Regelui P?durilor unde se auzea c? tr?ia acum b?trâna vr?jitoare. C?lare pe balaur, fata zbur? peste trei m?ri ?i peste trei ??ri, pân? ajunse în mijlocul celei mai mari p?duri care îi fusese ei dat vreodat? s? vad?. Îl ascunse pe fratele ei într-o pe?ter? adânc? ?i se înf??i?? la palatul acelui rege care avea în st?pânire toate p?durile, îmbr?cat? în straie de fl?c?u ?i cerând s? slujeasc? pe lâng? o?tenii din palat. Pl?cându-i tare înf??i?area ?i vocea noului venit, Marele Sfetnic al Regelui P?durilor hot?rî s?-i dea acestuia treburi prin sala tronului, acolo unde multe erau de trebuin?? ?i orice servitor trebuia s? fie pl?cut vederii regelui.
Nimic de zis, noul fl?c?u î?i vedea bine de treburi, nu trând?vea, dar Marele Sfetnic observ? mai multe ciud??enii ale acestuia. De pild?, punea o gr?mad? de întreb?ri despre vr?jitoarele regelui, despre locul în care se adunau acestea, iar atunci când strângea masa regelui, f?cea ce f?cea ?i mereu aduna resturi de bucate, le ascundea, iar de cum se însera p?r?sea palatul pentru a se întoarce mult dup? miezul nop?ii. Mult se gândi omul regelui la ce ar putea avea de ascuns noul servitor ?i, pentru c? nu afl? de unul singur r?spuns, hot?rî s? îl urm?reasc?. Zis ?i f?cut. În seara urm?toare, a?tept? ca regele s? termine masa ?i se lu? pe urmele fl?c?ului. Vezi, îns?, c? acesta era tare iute de picior ?i nu trecu mult pân? ce Marele Sfetnic îi pierdu urma prin p?durea întunecoas?. Încerc? ?i a doua ?i a treia zi, dar f?r? izbând?.
- Ce te macin?, Mare Sfetnic, îl întreb? într-o sear? Regele P?durilor, c? v?d c? nici de mâncare nu-?i arde ?i nici la b?ut nu te înghesui?
Marele Sfetnic nu c?ut? s? se ascund? de rege. Îi povesti de îndat? despre noul fl?c?u ?i despre neputin?a de a-i afla secretul. Regele r?mase o clip? pe gânduri ?i, devenind ?i el curios peste m?sur?, hot?rî s? trimit? un o?tean pe urma ho?ului de bucate. Nici o?teanul nu f?cu mai mult decât sfetnicul ?i regele mai trimise trei o?teni în seara urm?toare s?-l urm?reasc?. Nici ace?tia nu se dovedir? mai vrednici a?a încât, regele hot?rî s? îl întrebe direct pe fl?c?u de ce fura mâncare ?i unde se ducea în fiecare sear?.
- N-am f?cut nimic r?u, M?ria-Ta, îi r?spunse acesta cu privirile în p?mânt, nu mi s-a spus c? nu am voie s? iau resturile de bucate care se arunc? de obicei sau s? ies din palat pentru o gur? de aer curat.
Surprins de iste?imea de care tân?rul d?dea dovad? dar mai mult a?â?at de faptul c? nu putea afla ce secrete se ascundeau sub chipul dr?g?la? al acestuia, regele nu mai r?mase mult pe gânduri ?i îl urm?ri de unul singur, pas cu pas. Dovedind chibzuin??, fl?c?ul nu ie?i din palat vreme de trei zile ?i î?i schimb? obiceiul de a aduna resturile de la mas?, culegând de-acum doar ceea ce se arunca de la buc?t?rie. R?bdarea regelui fu în cele din urm? r?spl?tit? cu vârf ?i îndesat. În a patra noapte, când toat? suflarea din palat p?rea s? fi încremenit în mrejele somnului, st?pânul p?durilor îl auzi pe fl?c?u ie?ind din odaia lui ?i îi z?ri umbra aruncat? de razele lunii pe zidul exterior al palatului. Furi?ându-se ca o umbr? printre copaci, regele îl urm?ri pe slujitorul s?u pân? în apropierea unei pe?teri despre existen?a c?reia el unul nu mai aflase pân? în acel moment. Fl?c?ul fluier? scurt ?i un balaur uria? cu dou? capete se ar?t? la buza pe?terii.
- De ce n-ai mai venit¬? Era s? mor de foame! Se r?sti ar?tarea înfulecând rapid mâncarea a?ezat? cu grij? în dreptul labelor lui.
- Iart?-m?, fr??ioare, era cât pe ce s? dau de necaz! Sfetnicul cel Mare al regelui m? b?nuie?te de lucruri necurate ?i a pus s? fiu urm?rit. Chiar ?i regele m-a luat la întreb?ri.
- Sper c? acum nu te urm?re?te nimeni! Balaurul ridic? unul dintre capete, adulmecând aerul umed al nop?ii. Mâncarea asta acoper? alte mirosuri. Ai dat de vr?jitoare?
Regele î?i pip?i sabia, ascuns printre tufi?uri. Se apropie mai mult de gura pe?terii, ca s? nu-i scape nimic din ce se petrecea între balaur ?i tân?rul slujitor.
- Vr?jitoarele se adun? la palat numai dac? regele le cheam?. Nu am aflat înc? unde locuiesc cu adev?rat. Unii spun c? lâng? lacul din aceast? p?dure pentru c? au nevoie la vr?jile lor de apa lacului. Al?ii spun c? zboar? tot timpul pe m?turi ?i c? numai când se odihnesc se a?eaz? pe p?mânt.
- Atunci înseamn? c? numai regele poate s? ne spun? unde o g?sim pe b?trâna vr?jitoare!
- Dac? e a?a, cum a? putea eu s? îl iau la întreb?ri pe rege?
- S? îl r?pim într-o noapte! Poate capetele mele îl vor speria destul cât s? ne spun? unde s?l??uiesc vr?jitoarele.
- Mai bine s? încerc întâi la lac, fr??ioare! Regele P?durilor este viclean, puternic ?i nu ne va spune de bun?voie ceea ce vrem noi s? ?tim!
- Î?i las noaptea aceasta!. Dac? pân? mâine nu le afli pe vr?jitoare, m? duc dup? rege! Nu mai pot s? a?tept ascuns s? m? hr?ne?ti ?i s? î?i pui în pericol via?a.
Regele P?durilor urm?ri cum balaurul se retrase înapoi în pe?ter? iar fl?c?ul o lu? la goan? c?tre lacul din inima p?durii. Fiind un rege tân?r ?i sprinten, nu pierdu urma slujitorului. Era curios s? vad? ce avea s? fac? acesta când avea s? dea peste casa vr?jitoarelor. A?a cum umblau zvonurile, el le l?sase pe femei s? î?i ridice pe lac o cas? de piatr?, promi?ându-le c? nimeni nu avea s? le deranjeze acolo. Veneau de fiecare dat? când erau chemate la palat, dar pedepseau pe oricine încerca s? se apropie de s?la?ul lor. Fl?c?ul se opri pe malul lacului încurcat parc? de faptul c? locuin?a vr?jitoarelor se ridica întunecat? chiar în mijlocul apei, pe ni?te picioare lungi de piatr? acoperite cu straturi groase de m?tasea broa?tei. La o vreme, felinarele din dreptul ferestrelor înalte fur? stinse ?i casa fu acoperit? de bezna deas? a stufului care o înconjura. Regele p?durilor v?zu cu surprindere cum fl?c?ul î?i scoase tichia pe care o purta pe cap ?i valuri aurii de p?r ondulat i se rev?rsar? pe spate, mângâiate u?or de vântul ce sc?rm?na p?puri?ul de pe maluri. Î?i scoase apoi tunica, iar prin c?ma?a str?puns? de razele lunii timide, regele putu urm?ri cu claritate conturul unui trup care numai de b?rbat nu era. A?adar feciorul în cas? era fat? ?i înc? una neasemuit de frumoas?, de la care nu-?i putea lua privirea. Fata trase un bu?tean ce z?cea aruncat pe mal, se sui pe el ?i, vâslind cu o creang?, porni c?tre casa de piatr?. Minunat de iste?imea fetei care ocolea astfel vraja aruncat? în apa lacului, regele î?i c?ut? ?i el un bu?tean cu care se apropie de cas? de pe cel?lalt mal al lacului. O pisic? neagr? îl întâmpin? înainte s? ating? treptele care coborau în ap?. O alung? ?i se ridic? pe pasarela care înconjura casa în spiral?. O bufni?? cu ochi uria?i strig? ascu?it ?i atunci regele o z?ri pe fata misterioas? intrând printr-o fereastr? deschis?. Era o fat? curajoas?. Mai r?mânea s? vad? ce urma s? se întâmple cu ea când aveau s? o prind? vr?jitoarele. Parc? îi p?rea r?u c? o fat? atât de frumoas? avea s? fie preschimbat? în broasc? sau bufni??. Ar fi vrut ca înainte s? afle de ce se înver?una s? le caute pe vr?jitoare, sau, m? rog, pe cea mai b?trân? dintre ele.
- Cine e acolo? Ţip?tul ascu?it aproape c? îl n?uci pe Regele P?durilor.
O m?tur? vâjâi prin înc?perea în care reu?ise ?i el s? intre pe urmele fetei ?i îl lovi direct în frunte. C?zu pe spate pierzându-?i cuno?tin?a.
- Of, vai, e regele nostru! Ap?ru o vr?jitoare înalt? ?i usc??iv? ca un arac.
- Ce caut? aici pe întuneric? Întreb? o alta îndesat? ca un dovleac.
- Trebuia s? ne trimit? vorb? dac? dorea ceva de la noi! Complet? a treia, al?turându-se celor dou? cu un mers s?ltat care ar fi trebuit s? o fac? s? par? mai înalt? decât era ?i s? ajung? pân? la umerii celorlalte.
Îl ridicar? pe rege, îl a?ezar? pe un jil? vechi ?i îl trezir? cu o singur? b?taie din palme a primei vr?jitoare. St?pânul lor p?rea c? î?i pierduse min?ile. Privea prin înc?pere, scormonind cu privirea fiecare cotlon, neatent la întreb?rile care îi erau puse.
- Mai locuie?te cineva cu voi?
Cele trei femei se privir? mirate.
- Bunica noastr? a venit cu ceva timp în urm?, dar e atât de b?trân? c? nu mai poate s? mai fac? o vraj? cum trebuie de la cap la coad?, r?spunse cea mai mic? dintre vr?jitoare.
- Unde e aceast? bunic?? A? vrea s? o v?d!
Vr?jitoarea cea rotofeie î?i înc?lec? m?tura ?i porni s? o aduc? pe vr?jitoarea cea b?trân?. Nu trecu mult ?i ?ipete grozave se auzir? în toat? casa:
- A disp?rut bunica!
- Nu poate fi departe, morm?i regele ridicându-se, ?tiu sigur c? nu avea nici cum ?i nici pe unde s? o scoat? din cas?.
- Cine? Se auzi întrebarea pe trei voci ?i trei perechi de ochi ro?ii de furie se a?intir? pe bietul rege.
- Of, nu avem timp de pove?ti! Aprinde?i luminile ?i c?uta?i prin toate camerele.
În timp ce toate cele trei vr?jitoare pornir? ca n?lucile s? întoarc? casa pe dos, Regele P?durilor ie?i pe treptele de piatr? în c?utarea bu?teanului cu care o v?zuse pe fat? plutind pe lac. Îl g?si în apropierea treptelor, priponit cu o funie de unul dintre stâlpii de piatr?. El avea s? a?tepte acolo, pentru c? alt mod de a pleca din cas? fata misterioas? nu avea. ?i tocmai când regele î?i f?cea planuri legate de felul în care o va face pe fat? s? î?i dezv?luie toate secretele, un fâ?âit prelung se auzi pe deasupra capului s?u. Ridic? privirea la timp s? vad? zburând pe deasupra lui o m?tur? purtând pe ea dou? umbre. O raz? de lun? str?luci la un moment dat luminând p?rul lung ?i m?t?sos care flutura pe umerii umbrei din spate. Regele scoase un strig?t ?i cele trei vr?jitoare ap?rur? ca din p?mânt.
- Prinde?i-o!
U?or de poruncit ?i greu de înf?ptuit c?ci m?tura pe care zburau bunica vr?jitoarelor ?i fata misterioas? se f?cu nev?zut? înainte ca vreuna dintre celelalte vr?jitoare s? fi apucat s?-?i încalece m?tura. Regele P?durilor se înfurie peste m?sur? ?i ceru s? fie dus de îndat? la pe?tera în care ?tia c? era ascuns balaurul cu dou? capete. Norocul îi surâse de aceast? dat? pentru c? de departe îl v?zu pe balaur ridicându-se la cer ?i luându-?i zborul. Trecu pe urma lui o mare ?i, dup? prima ?ar?, vr?jitoarea care îl purta pe m?tur? se opri.
- De aici eu nu mai merg, M?ria-ta, am dorit mereu s? plec de lâng? surorile mele ?i s? încep o alt? via??, în alt? împ?r??ie. Indiferent care e motivul pentru care bunica a fost r?pit?, ea nu mai este în stare s? fac? vr?ji ?i nici în pericol nu mai e, pentru c?, în curând, se va transforma în ciuperc? la cât de b?trân? e!
Regele s?ri imediat pe a doua m?tur?, lâng? vr?jitoarea rotofeie, c?utând s? nu îl piard? din vedere pe balaurul cu dou? capete care zbura vânjos pe sub nori. Dup? ce trecu a doua mare, la limita celei de-a doua ??ri, vr?jitoarea care îl purta se opri ?i ea:
- M-am gândit bine, M?ria-Ta, nici eu nu mai vreau s? fiu vr?jitoare! Vreau s? încep o via?? nou?, într-o împ?r??ie nou?, s? cresc p?s?ri ?i s? nu dau socoteal? nim?nui pentru asta. Nu ?in neap?rat s? o g?sesc pe bunica mea. Mereu a fost o pacoste pe capul nostru!
Nu apuc? s? termine ce avea de spus a doua vr?jitoare, c? regele s?ri pe m?tura vr?jitoarei scunde. Zbur? al?turi de ea înc? o mare ?i o ?ar? ?i, tocmai când vedea cum se preg?tea balaurul s? coboare în mijlocul unei p?duri, se opri ?i cea de-a treia vr?jitoare.
- ?tiu, ?tiu, strig? regele, vrei ?i tu s? faci întocmai cum au f?cut surorile tale. E?ti liber? s? faci ce dore?ti, doar du-m? pân? în p?durea în care a coborât balaurul.
Ajunse deci regele în p?durea cu lacul deasupra c?ruia începuse s? se lase înserarea ?i s? se ridice o cea?? verzuie. V?zu o cas? de vr?jitoare ?i în pragul ei pe balaurul cu dou? capete. Pe când se gândea c? nu era nici urm? de fat? misterioas?, de b?trân? vr?jitoare sau de m?tur?, i se p?ru c? aude voci din stuf?ri?ul de la marginea lacului. Se apropie pe furi? ?i o v?zu pe minunata fat? încercând s? o ridice pe vr?jitoare de pe m?tura ei înfipt? într-o scorbur? de salcie.
- Cum s? te mai rog? În?elege, zicea fata cu lacrimi pe obraz, c? trebuie s? desfaci vraja pe care ai aruncat-o deasupra acestui lac! Tat?l meu ?i fratele meu sunt pierdu?i dac? nu faci ceva!
B?trâna vr?jitoare st?tea coco?at? pe m?tura ei, cu nasul uria? ?i încovoiat proptit în piept, cu ochii închi?i de parc? ar fi dormit. Fata o scutur? u?or:
- ?tiu c? m? auzi! Spune ceva! M?car spune-mi cum s? fac s? dezleg vraja acestui lac!
Sub ochii lor, b?trâna începu s? tremure u?or, bra?ele ?i picioarele i se scurtar?, p?rul încâlcit i se ridic? ca o p?l?rie uria?? deasupra capului ?i, încet-încet, vr?jitoarea se transform? într-o ciuperc?, iar m?tura ei deveni pe loc un bu?tean acoperit de mu?chi. Misterioasa fat? c?zu la p?mânt plângând. Regele P?durilor se apropie de ea u?or ca s? nu o sperie.
- Nu mai plânge, frumoasa mea!
Fata vân?torului s?ri în picioare speriat?. Recunoscându-l pe Regele P?durilor porni s? plâng? ?i mai tare. Printre lacrimi ?i suspine îi povesti despre tat?l ei vân?torul, despre fratele ei ?i despre necazul cumplit care se ab?tuse asupra familiei lor de când se mutaser? în casa vr?jitoarei. Nu ajunse s? termine bine ce avea de spus c? balaurul cu dou? capete ap?ru lâng? ei.
- Nu ai reu?it, ?uier? mâhnit, nu-mi r?mâne decât s? m? întorc în lac lâng? tata! Adio, Codru?a! Ai grij? de mama!
În urma lui, lacul arunc? un nori?or verzui, dup? care încremeni la loc. V?zând nefericirea fetei ?i sim?ind c? n-ar putea s? tr?iasc? ?tiind-o atât de nefericit?, Regele P?durilor, î?i scoase sabia, retez? ciuperca ?i o arunc? în lac. Pe dat? locul se cutremur? sub puterea tunetelor ?i fulgerelor care cuprinser? lacul. Fata vân?torului ?i regele se ad?postir? în scorbura s?lciei, de unde putur? urm?ri cum se form? un nor uria? negru deasupra apei. Când acesta se ridic? ?i disp?ru în înaltul cerului, lacul prinse a str?luci, pe suprafa?a lui înflorir? nuferi, în ap? începur? s? înoate pe?ti ?i broscu?e pornir? s? cânte de mama focului pe mal. Nu trecu mult pân? când în iarba proasp?t? de pe mal p??ir? tat?l ?i fratele fetei, teferi ?i nev?t?ma?i.
Mare bucurie cuprinse familia vân?torului când se îns?n?to?i ?i nevasta acestuia ca prin minune. Dar cea mai mare bucurie veni tot de la Regele P?durilor care, îndr?gostit peste m?sur? de Codru?a, îi ceru vân?torului mâna ei ?i î?i mut? întreg palatul în p?durea aceea. Cu toate c? nici o vraj? nu se mai f?cu din porunca regelui, copiii lui ?i copiii copiilor lui, continuar? s?-i spun? lacului de lâng? palatul lor „Lacul vr?jit”. Eu am pornit prin p?dure s? g?sesc o ciuperc? vr?jit? ?i am dat peste aceast? poveste într-o scorbur? dosit?. Am zburat pe-o m?tur? fermecat? ca s? v-o povestesc ?i vou? pe dat?!