Acest site este un atelier literar deschis oricćrui scriitor, amator sau profesionist. Reveniži īn cāteva zile pentru mai multe informažii.

Conžinut disponibil īn format RSS/XML ŗi varianta wap

Drumul cćtre literaturć

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si īn continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinānd cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim īmpreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, īnsa cele īntālnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. Īn functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. Īn definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o īntreprind. Noi speram sa fiti īn numar cāt mai mare.

S? moar? iepurele

de Alexandru Uiuiu


S? moar? iepurele





Īntuneric, īntuneric, umed, tulpini de ierburi, reav?n, īntuneric, o str?fulgerare, inima bate mai tare, aten?ia spore?te, umed, moale, īntuneric, īntuneric …?i apoi o lumin? mare, o explozie de lumin? l?ptoas? care cade ca o plas? grea de sīrm? argintie. Nemi?care.
„Acum calc pe asfaltul str?zii, ia s? fac un pas ?i pe bordur?, s? mai prind ?i trotuarul!”gīndea calul ?i spinarea lui se arcuia ?i se ml?dia sinuos. Apoi ī?i spunea „Uite un capac de canal, s? fiu atent s? nu īmi prind copita īn el!” ?i trecea cu totul pe trotuar īncīntat c? fiecare lovitur? de copit? sp?rgea t?cerea.
Eu gīndeam „Ast?zi este ziua mea de na?tere. Ar trebui s? chem ceva prieteni, ceva cunoscu?i, pe cineva, s? fac un chef, s? nu las s? treac? ziua asta a?aaaa, ca oricare. Este, totu?i, un moment de seam?. Mi-am amintit de o vorb?, care spunea...zicea c?...
Calul plictisit parc? de sunetul potcoavelor lovite de asfalt o apuca pe dunga de iarb? de pe līng? drum. Ī?i spunea “Numai bine mi se mai relaxeaz? īncheieturile. P?mīntul e moale ca o pern?.” Ofta ?i ī?i repeta c? īl cam doare piciorul drept din fa??, poate de la vreme ?i prea car? el pe te miri cine. Ī?i spunea “Mai merg ce merg ?i m? opresc. Nici j?ratec, nici iarb? īnrourat?, numai blocuri ?i borduri, betoane ?i asfalt.M-am cam s?turat!”
Eu īmi spuneam”E ziua mea, e adev?rat, dar ce s? īnsemne aceea: Ziua Mea !? E ziua tuturor, a?adar a nim?nui, ia s? mai las eu la o parte orgoliul ?sta.Trec zileel ?i mai apoi anii, ah, Timpul, inefabilul Timp, praful mor?ii...Totu?i, se spune c? īn fiecare an de ziua na?terii tale s? intri ?i s? faci curat īn īnc?perea īn care te-ai n?scut.Adic? un chef!”
Calul forn?ia “Obosesc u?or īn ultima vreme! S-au adunat anii īn urma mea ca lemnele īntr-un car pe care īl trag tot mai greu pe un drum argilos. Oare nu ar fi vremea s? īl trīntesc pe ?sta de pe spatele meu? S? am eu iar un n?rav, s? fiu n?r?va?, ca alt?dat?! Hm, mai bine nu! Asta ar cere un efort. Mai bine a?a, la pas, pas dup? pas, cu capul plecat, cu mu?chii pu?in īncorda?i ?i acum mai relaxa?i, mai relaxa?i....”
S-a poticnit ?i m-a zdruncinat atīt cīt s? se īntīmple: mi-am amintit instantaneu ce visasem cu o noapte īnainte. Se f?cea c? eram īn casa p?rinteasc? de pe malul pīrīului ?i pe cer jucau lumini dintre cele mai ciudate, adunate īn formele unor meduze cosmice care se apropiau fermec?tor dar amenin??tor de p?mīnt. Am privit cerul fascina?i ?i curio?i – eu p?rin?ii ?i cei trei fra?i - dar treptat a pus stīpīnire pe noi teama, pentru c? entit??ile acelea se apropiau de p?mīnt ca la o invazie ?i am intrat īn cas?.Am auzit pe cineva urcīnd pe scara exterioar? spre camerele de la etaj pīn? īn dreptul ferestrei ca pentru a asigura zona. Apoi am auzit u?a de la intrarea de la parter ?i am z?rit o siluet? care f?cea acela?i lucru ca ?i cel de la etaj. Deodat? u?a īnc?perii din fa??, de la parter, īn care st?team cu p?rin?ii ?i fra?ii s-a trīntit la o parte ?i īn cas? a intrat un ins īnalt īmbr?cat cu o hain? lung? de piele. A f?cut cī?iva pa?i ca pentru a se asigura c? totul e īn ordine īn vreme ce īn urma lui a intrat un al doilea, echipat la fel care a f?cut aceea?i asigurare pentru partea dreapt? a īnc?perii īmpietrind ca o statuie de paz? līng? masa cu televizorul. Pe u?ile larg deschise īn urma lor a intrat cu pa?i mari, gr?bi?i un al treilea, mai īnalt decīt primii doi. El s-a īntors odat? prin mijlocul īnc?perii ?i noi, cei din cas? am primit brusc ?i plenar convingerea c? El este Dumnezeu. O team? mare a cutremurat aerul īnc?perii ?i aceast? convingere ne-a f?cut pe to?i ?ase s? c?dem īn genunchi, eu cel mai aproape de locul unde El acum st?tea. Cīnd m-am pr?bu?it līng? podea ?i am plecat privirea, am v?zut c? era īnc?l?at cu cisme īnalte de piele, murd?rite de lut galben. Am c?zut cu to?ii īn genunchi – mama, tata, fra?ii mei - ca secera?i convin?i c? sīntem vinova?i ?i c? trebuie s? ne cerem iertare. Convingerea c? Dumnezeu era Acela ?i c? trebuia s? cad īn genunchi cu fric? ?i recuno?tin?? era īnc? prosp?t? īn mintea mea. E ca ?i cum - īn absen?a b?uturii - sim?i gustul vinului īn gur? cu toate aromele, buchetul ?i ceva īn plus. Dumnezeu – atīta cīt am apucat s? īl v?d cu coada ochiului īn frac?iunea de secund? de dinaintea c?derii īn genunchi - era un tip īnalt, bine legat, tuns foarte scurt, cu o fa?? puternic?, nebarbierit?, care juca pe līng? el o ?ub? mare gri-alb?strie, c?ptu?it? cu blan? de oaie. Nu am mai īndr?znit s? ridic privirea ?i...?i...filmul s-a rupt, amintirea visului a disp?rut.... Mai rezona doar senza?ia c? Dumnezeu mai era cu īnc? doi tipi, unul care p?zea la fereastr? ?i unul care a r?mas dincolo de pragul u?ii deschise. A r?mas din tot visul doar senza?ia aceea stranie dar cople?itoare c? El era Dumnezeu ?i felul cum s-a īntors o dat? printre noi īn mijlocul īnc?perii.Ah, da, cred c? ?i plecarea, cu u?ile trīntite īn urma Lui, īn urma lor.
Hm, ciudat, mi-am spus, a fost prima dat? īn vie?i?oara mea ponosit? cīnd l-am visat pe Īnsu?i Dumnezeu ?i El nu era deloc cel din orice imagine v?zut? anterior prin biserici sau īn art?. De unde convingerea c? era El ?? Desigur, chiar de la El!
Am ajuns īn fa?a blocului ?i potopit de a?a senza?ii am decis s? fac o fapt? bun? ?i m-am ?ters īndelung pe t?lpi pe gr?tarul de la intrarea īn scar?. Calul a stat nedumerit. Ei, calul...!Hai s-o l?s?m a?a pe asta cu calul… Eu merg dintotdeauna pe jos, nu am avut niciodat? vreun cal ?i ?sta despre care a fost pīn? aici vorba nu avea decīt s? dispar? a?a cum a ap?rut. Am luat liftul pīn? la etajul trei pentru c? vroiam s? m? r?sf??. Īn fond era ziua mea.
Ajuns acas? mi-am aruncat hainele care pe unde ?i am dat drumul radioului. Īmi place s? ascult radioul ?i s? dau replici celor care īmi vorbesc de acolo, din micu?ul obiect. Ei īncearc? s? m? fac? s? cump?r cīte ceva ?i eu refuz, m? trimit ba la o adres?, ba la alta ?i eu nu vreau s? m? duc, īmi spun ce s-a mai īntīmplat īn lume ?i eu m? fac c? nu īi cred. E foarte interactiv.
Cīnd a sunat prima dat? telefonul am avut gustul dezastrului pe gingii ?i mi l-am sp?lat cu un glon? de ?uic?. Acesta m-a īnc?lzit suficient ca s? īl invit la mine pe cel cu care am vorbit. Am mai tras cīteva ?uici ?i nu am mai refuzat pe nimeni, ba chiar am dat eu īnsumi cīteva telefoane ca s? vin? oameni sau, m? rog, ce erau ei, ce se credea fiecare.
Am hot?rīt s? fac cheful īn aripa de nord a apartamentului, cea de sud fiind cu totul ?i cu totul de beton. Au ajuns la mine: un campion de alpinism cu un picior īn gips, dou? lesbiene cam trecute, un fost pictor de tablouri mari, un rocker vestit cu prietenul lui, un basist care a intrat greu īn cas? tīrīnd chitara ?i o box? pe care le purta ca pe dou? organe externe, un actor ratat care avea un viitor incert ca regizor. De ??tia... Oameni, cum spuneam, sau ce ?i-or fi imaginat ei c? sīnt.
Cheful a īnceput u?urel ?i a luat amploare din aproape īn aproape, cum se īntīmpl?. Lumea se sim?ea bine pentru c? majoritatea oaspe?ilor b?user? doar b?uturi alese de ei īn?i?i, aduse – chipurile - drept cadou, adic? din cele care le conveneau ?i le pl?ceau lor.
Imediat ce basistul s-a apucat s? induc? vibra?ii grave cu boxa lui, rockerul s-a īntins pe parchet ?i prins a sfor?i pentru c? venea de la alt chef. Lesbienele s-au apucat de-un joc cu c?r?i de tarot ca ?i cum ele f?cuser? cam tot ce se putea face ?i ī?i spuseser? tot ce se putea spune, īn vreme ce alpinistul īi explica pictorului abstract cam cum se urc? o stīnc? īn mīini ?i cīt de puternice īi sīnt degetele.
Fe?ele oaspe?ilor erau recognoscibile ?i discu?iile īntrucītva inteligibile de?i vorbeam despre idealuri ?i via?a ve?nic? – adic? despre toate cele nepieritoare - cīnd a intrat īn cas? unchiul meu ?i prin postura lui impozant? a f?cut lini?te īn bestiarul din apartament.
-Iat? nepoate, darul meu pentru ziua ta! a zis r?spicat el hohotind prin barba lung? ?i stufoas? ca un Mo? Cr?ciun r?t?cit īn prim?var?.
Am uitat s? men?ionez c? īntīmplarea pe care m? str?duiesc s? v-o povestesc avea loc taman īn noaptea echinoc?iului de prim?var?, pe dunga securii lui Martie, īntre a dou?zecea ?i a dou?zeci?iuna dintre zilele lunii.Noaptea din ziua mea.
A?adar a zis chestia asta unchiul meu ?i a trīntit pe mas? un iepure mare, o s?lb?ticiune gri, speriat?, care a ocupat centrul mesei.
-E darul meu! a mai hohotit el. O s? v? fie foame, ?tiu cum e la chefuri, s? ave?i ce mīnca!
-Dar tu nu e?ti vīn?tor..., am īng?imat eu
-Nu ca oricare! a mai groh?it unchiul. Pe ?sta l-am prins īn faruri. ?tii cum a stat? Uite a?a a stat! Drept īn lumin?. Ca o statuie! ! L-am luat ca din oal? ?i am zis s? ?i-l aduc ?ie! E tat?l iepurilor! Uit?-te la el, numai fibr?, numai mu?chi! S?lb?ticiune! Are īn el toat? dulcea?a mugurilor, a p?mīntului nec?lcat, a p?durii care se treze?te! V? las! Poft? bun? la toat? lumea, iar tu nepoate, s? ne tr?ie?ti la mul?i ani!Ve?nic!
Unchiul m-a pupat zgomotos ?i a disp?rut iar iepurele a captat aten?ia adun?rii: ce urechi lungi ?i m?t?soase are, ce mu?chi atletici, dac? ar fi bun de friptur? sau de ciorb?, ce re?ete culinare ?tim, care ce a mai mīncat dintr-un iepure ?i cīnd.Tot felul de remarci s-au f?cut asupra constitu?iei ?i existen?ei iepurelui pīn? cīnd pofta a ajuns la apogeu to?i au īnceput s? saliveze v?zīnd īn el doar friptura ?i jum?rile.
Am hot?rīt c? ne era foame ?i c? trebuie s? facem ceva cu iepurele dar, īn absen?a unui profesionist ?i ?tiind c? iepurii se tīnguie īngrozitor la t?iere, am zis c? ar fi bine dac?… l-am arunca de pe balcon. Cum eu stau la etajul trei izbitura i-ar fi fost fatal? ?i apoi am fi putut trece la executarea lui.
Ne-am īmp?r?it īn dou? echipe – una a coborīt s? īl recupereze iar cei r?ma?i am ie?it īn balcon s? īl arunc?m. Cei de jos erau tot mai ner?bd?tori iar noi, cei de sus eram tot mai nedumeri?i pentru c? nici unuia nu īi venea s? dea cu iepurele de asfalt.
„ Pune tu mīna, prinde-l! hai, arunc?-l”, erau īndemnuri care nu ī?i g?seau eroul. La un moment dat am strigat spre cei de jos:
-P?i da, c? vou? v? e u?or, voi nu o s? ave?i nici o vin?, nici o responsabilitate. Aduce?i sus un cadavru ?i cu asta, basta!
-Bine, bine, a zis unul de jos, hai s? schimb?m locurile c? se vede c? voi nu ave?i curaj.
Am schimbat locurile ?i noi, cei de jos ne-am aprins ?ig?ri a?teptīnd s? vedem ghemotocul zburīnd ?i s? auzim bufnitura. Auzeam doar strig?tele ?i rīsetele celor din balcon ?i acelea?i īndemnuri disperate ?i f?r? urm?ri.
A trecut un om care era mai beat decīt noi ?i ne-a īntrebat ce facem. A p?rut foarte mul?umit cīnd a auzit c? a?tept?m c?derea unui iepure din cer, de parc? zona aceea avea notorietate īn astfel de fenomene.
Ne-am terminat ?ig?rile ?i zgribulind ne-am zis c? e mai bine s? urc?m pentru c? echipa de pe balcon nu e de isprav?. Numai ce am intrat īn scar? ?i am auzit o bufnitur? care ne-a f?cut s? d?m iar iama afar?. Tot uitīndu-se dup? iepuri zbur?tori be?ivul a c?zut īn ?an?. Ne-a f?cut semn cu mīna c? nu e nici o problem?, c? totul e īn ordine ?i noi am urcat.
Ne-am apucat s? povestim despre curaj, sacrificiu, moarte, reīncarnare ?i tot felul de astfel de subiecte legate īntr-un fel sau altul de personalitatea iepurelui, despre foame ?i despre ce ar fi trebuit sau ar trebui s? se īntīmple, timp īn care ne-am apucat s? bem gospod?re?te, adic? tot ce mai era prin cas?, pentru c? b?uturile la alegere se cam duseser?. Žuic?, ?uic? fiart? cu sec?rea r?mas? de la o nunt?, o juma de sticl? de Uzo adus? cine ?tie cīnd de prin Grecia ?i folosit? ca ap? de gur?, afinat? īn care afinele fuseser? sp?late de vreo trei ori cu spirt, cum spuneam, de toate.
Īn aceste condi?ii discu?iile au urcat mult ?i destul de brusc spre subiecte ca: arta suprem?, scopul vie?ii ?i sensul destinului uman pe Terra, forme inimaginabil de eficiente de a face bani, posibilitatea coloniz?rii altor planete, p?strarea s?n?t??ii Terrei.
Oamenii s-au amestecat ?i ei, ca b?uturile ?i ceea ce credeau c? sīnt a devenit simplul fapt s? sīnt. Eu bun?oar? am adormit cu capul pe mas? cīteva ceasuri ?i cīnd m-am trezit to?i erau prin?i īn pīnzele ?esute de somn. M-am ridicat ?i am str?b?tut P?durea Adormit? spre u?a deschis? a apartamentui ?i – nu ?tiu prea bine de ce –mi-am continuat drumul spre hol ?i casa sc?rilor. L?sam ceva īn urm? dar m? gīndeam c? o s? ?i dau de ceva. Iepurele plecase desigur pe acea u?? deschis? ?i c?utarea lui īmi d?dea un fior de aventur?, de ceva nou ce urma s? se īntīmple. Am p?r?sit blocul ?i am luat-o spre marginea ora?ului. Am trecut atent, cercetīnd fiecare umbr? mi?c?toare prin parc ?i la un moment dat mi s-a p?rut c? aud zgomot de copite ca ?i cum un cal masiv trecea pe aleea dinspre rīu. Deodat? am v?zut o ?op?ial? pe pod ?i m-am gr?bit īntr-acolo. De pe podul arcuit am mai z?rit umbra aceea s?lt?rea?? dincolo, pe cel?lalt mal ?i am urm?rit-o cum se pierde īntre tufele de sub un neon de la liziera p?durii.
Un mare val de frig, venit pe albie tocmai de la munte, m-a f?cut s? m? simt gol, dezbr?cat ?i m-a f?cut s? m? opresc. Oare ce c?utam eu acolo, la mijlocul podului, īn īntuneric, frig ?i singur?tate? Ca o statuie ?lefuit? de curentul rece ?i īntunecat al albiei mi-am dat seama – dintr-o dat? ?i pentru prima dat? - c? īn acea noapte īmplinisem treizeci ?i trei de ani. Trei?trei. ?i nu eram eu Eroul, nu eram eu Sfīntul, nu eram eu F?t Frumos. Nu exista nici un cal ?i iepurele trecuse rīul. Trec anii, se duc ca pe ap?, toate se schimb? - timpul o ia la fug? ?i nu-l mai po?i ajunge. Ah, Timpul, praful ridicat de calea?ca de fier a mor?ii…
Ce s? fie dincolo? Am mers mai departe ?i dup? ce am trecut rīul care curgea cenu?iu, stīnd sub neonul sub care am z?rit iepurele mi-am dat seama: o lumin? mare deasupra ?i libertatea de a pleca. Umed. Umed, rece, īntuneric, mai īntuneric, īntuneric deplin. Miros de ierburi, tulpini aspre, reav?n, jilav, alte cīteva salturi printre tufi?uri ?i apoi lini?tea īnalt? ?i īntunecat? a p?durii.Via?a, via?a, via?a!

Alexandru Uiuiu (Uiuiu) | Scriitori Romāni

motto: Tot ce se intimpla se intimpla bine

Despre noi

Ne puteži contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu gražie de etp.ro