proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Adoris si Kromia(36)


Cetatea cea mândr? peste care domnea regele Agatos fusese înconjurat? de o?tirile per?ilor pe toat? întinderea zidurilor dinspre uscat. Nici pe mare nu mai exista vreo speran?? de a p?r?si cetatea c?ci portul r?m?sese pustiu dup? dispari?ia mi?eseasc? a cor?biilor regelui ?i a celorlalte ambarca?iuni.

Curând chiar ?i iluzia unei evad?ri pe mare fu spulberat? c?ci dinspre larg câteva cor?bii persane sinistre, cu catarge înalte ?i ?uguiate î?i f?cuser? apari?ia împânzind ??rmul spre orizont ?i apropiindu-se amenin??toare de portul cet??ii.

Ap?r?torii cet??ii au ie?it degrab? la lupt?. S?ge?ile ?i l?ncile zburau ?uierând de pe ziduri. Per?ii se apropiau de ziduri în b?rci, dar se loveau de lan?uri ?i pila?tri de la ??rm, iar ap?r?torii le întâmpinau cu s?ge?i, suli?e ?i focuri de tor?e, le r?sturnau ?i le înecau. Per?ii prin?i lâng? mal erau repede învin?i, c?ci niciunul nu mai reu?ea s? se întoarc? viu la cor?bia lui.

Dinspre uscat ca ?i dinspre mare o?tirile per?ilor nu izbutir? mare lucru în fa?a cet??ii, întâmpinând o rezisten?? crâncen? din partea bravilor ap?r?tori ai Atalyei. Du?manul începu a pierde mult din elanul primelor atacuri. E adev?rat, per?ii sp?rseser? multe cet??i bine ap?rate de pe ??rmul apusean al Asiei Mici, dar zidurile Atalyei erau mult prea înalte ?i puternice ?i se dovedeau prea greu de cucerit. Dup? primele b?t?lii asediul începu s? lâncezeasc?, s? scad? în vigoare, devenind mai degrab? o lupt? de tatonare îndelungat?, de ?iretlicuri ?i de r?bdare.
O?tenii din cetate condu?i de Adoris se luptau cu vitejie pe ziduri ?i în raza portului de fiecare dat? când du?manii porneau atacuri înver?unate cu inten?ia de a p?trunde în cetate. Dac? per?ii ar fi n?v?lit puternic, poate c? soarta ora?ului ar fi fost pecetluit?, datorit? num?rului lor cople?itor. Dar se p?rea c? nu inten?ionau asta.

Presim?ind c? asediul se va prelungi mult, regele Agatos porunci cum anume trebuie s? se apere. În primul rând nu trebuiau s? se risipeasc? s?ge?ile ?i suli?ele. Apoi nu trebuiau s? se expun? f?r? ap?rare în fa?a armelor du?mane. La rândul s?u Adoris î?i sf?tui tovar??ii de lupt? s?-i lase pe du?mani s? se ca?ere cât mai sus pe zid ?i s? aib? iluzia c? vor izbuti. Abia atunci trebuiau lovi?i ?i r?sturna?i de pe sc?ri. Iar cei c?zu?i de la în?l?ime n-ar mai fi îndr?znit prea repede s? se avânte din nou.

Mai grea decât ap?rarea zidurilor era îns? ap?rarea ??rmurilor din port. B?rcile inamice atacau înver?unat ?i în mare num?r. În preajma ??rmului se d?deau lupte crâncene. Nu trebuia l?sat nici m?car un du?man s? ajung? la ??rm. De bine, de r?u, ap?r?torii reu?eau s? resping? aproape toate atacurile dinspre mare.

Îns? asediul îndelungat începu s?-?i arate col?ii. Rând pe rând, în timp ce per?ii î?i sporeau rândurile, în tab?ra ap?r?torilor, orice o?tean c?zut nu mai putea fi înlocuit. De asemenea, sc?deau grav ?i depozitele cu merinde.

De fapt, per?ii erau aceia care hot?rau momentul ?i amploarea luptelor. Ei se puteau odihni oricând, dup? voie, în timp ce asedia?ii trebuiau s? vegheze zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas. În cele din urm?, lipsurile ?i oboseala începur? s? se transforme în dezn?dejde în interiorul cet??ii. Luptele deveneau tot mai anevoioase, ap?r?torii sufereau ?i ei pierderi îngrijor?toare.

Într-una din nop?i, per?ii dezl?n?uir? un atac furibund asupra cet??ii, atât pe uscat, cât ?i pe mare. Poarta cea mare de intrare în ora?, p?zit? de Adoris ?i oamenii s?i, nu ced? nici de data asta. Se trezir? cu o puzderie de du?mani n?v?lind spre por?i, cu bârne, catapulte, pietre ?i f?clii aprinse. Pov??ui?i bine de Adoris, ap?r?torii, ascun?i dup? crenelurile zidurilor, ?inteau cu suli?e ?i arcuri cu prec?dere în du?manii cei mai puternici ?i mai curajo?i. Ace?tia c?zând, ceilal?i mai frico?i o luau la goan? înapoi.

Dar puhoiul pornit dinspre cor?bii era mult mai greu de st?vilit. Din cauza întunericului, o?tenii din port începur? s? cad?, unul câte unul iar per?ii, în num?r mare, au ?i reu?it s? ajung? la ??rm. S-a încins o lupt? disperat?, pe via?? ?i pe moarte.

Ap?r?torii din port apelar? la ajutoare din cetate. Un mesager a ajuns la Adoris care, sim?ind c? du?manii se preg?tesc s? p?r?seasc? zidurile, l?s? doar o parte din oamenii s?i pentru a continua lupta, iar cu ceilal?i osta?i se repezi s? sar? în ajutorul celor din port. Atacul lui Adoris, purtat cu vitejie ?i în mare vitez? îi descump?ni pe per?ii debarca?i. Ace?tia au fost vântura?i repede, cei mai mul?i dintre ei reu?ind s? fug? din calea furiei. Mai mult chiar, câ?iva bravi o?teni ai lui Adoris, folosindu-se de b?rcile p?r?site de per?i, au reu?it s? se apropie ?i s? incendieze câteva cor?bii du?mane care se aflau mai aproape de ??rm. Cu multe sacrificii ?i de aceast? dat?, vajnicii ap?r?tori ai Atalyei reu?iser? s? resping? du?manul.
Din nefericire îns?, rândurile ap?r?torilor sc?deau într-una. Sim??mântul de team? c? vor fi pân? la urm? cople?i?i, a pus st?pânire pe cugetele ?i inimile multor asedia?i. Dac? nu se va întâmpla o minune ca ni?te ajutoare s? le soseasc? degrab?, de undeva, de oriunde, vor fi birui?i de du?mani, cu siguran??.

Se întâmpl? îns? ca într-o zi lini?tit? ?i f?r? lupte, pe câmpul din fa?a taberelor du?mane s? fie z?rit un grup de c?l?re?i purtând un stindard alb. Cei care vegheau pe zidurile cet??ii în?eleser? c? per?ii preg?tesc s? trimit? o solie a?a c?, în scurt timp, c?peteniile cet??ii ?i însu?i Meneus au fost în?tiin?a?i. Într-adev?r, ceata de c?l?re?i a ajuns la poarta cet??ii unde veghea Adoris cu oamenii lui ?i ceru s? intre în?untru ca soli. Au fost du?i de îndat? în fa?a regelui Agatos care a încuviin?at ca ace?tia s?-?i rosteasc? mesajul. Ei începur? astfel:

- Ia aminte, rege al cet??ii Atalya, la cuvintele pe care le vom spune ?i care sunt voin?a prin?ului Kirvan, fiul celui mai mare împ?rat al lumii. Aminte?te-?i c? e?ti prins în capcan?, f?r? n?dejde de salvare!

- ?tiu prea bine starea cet??ii mele, chiar dac? prin?ul Kirvan se str?duie?te s? mi-o arate cu de-a sila! î?i permise s? întrerup? cu demnitate regele Agatos începutul acela arogant al mesajului per?ilor.

- Ia seama bine la vorbele st?pânului nostru! Nu fi înc?p??ânat! Fii în?elept ?i ascult? solia noastr?!...
- Ascult! S-auzim...
- Iat? solia: Dac? tu, rege Agatos, predai f?r? întârziere cetatea ?i vei binevoi a-i da pe fiica ta, Kromia, de so?ie, prin?ului nostru, el va cru?a cetatea ?i te va l?sa s? domne?ti mai departe în Atalya. Dac? vei face altfel, mânia sa ?i a o?tilor noastre va fi atât de mare c? vom d?râma tot ce-a fost zidit în cetate ?i nimeni nu va fi cru?at!

Regele Agatos, care se a?tepta s? primeasc? o astfel de solie de la per?i, cu mesajul care s?-i cear? capitularea, le r?spunse calm solilor:

- Asta binevoie?te a-mi cere prin?ul Kirvan? S-o dau pe scumpa mea Kromia unui p?gân, cu sila, celui care mi-a sf?râmat ?ara ?i-mi distruge truda muncii mele?
- Ai ascultat solia! A?tept?m r?spunsul t?u! îi vorbir? ritos, aproape în cor, solii.

Regele se posomorî. De?i mai p?strase înc? speran?a unei minuni, acela c? va veni vreun ajutor de undeva din afara cet??ii, în?elegea acum foarte bine c? încercarea de ap?rare cu orice pre? este o adev?rat? nebunie. Dar ce putea s? fac?? S?-?i sacrifice oare copilul pentru a intra în voia du?manului ca s? salveze ce mai r?m?sese din cetate?

- Fie! Chema?i-o pe Kromia! rosti regele, cutremurat de gândul la momentele care vor urma.

Kromia sosi de îndat?, înfiorat? de o presim?ire ciudat?, mai cu seam? atunci când putu citi încordarea pe chipul tat?lui ei. De?i tulburat, regele se str?duia s?-i vorbeasc? p?rinte?te, pentru a nu o speria:

- Te-am chemat, iubita mea fiic? pe care o iubesc mai mult decât toate comorile ?i toate templele mele, mai presus de propria-mi via??. Au venit îns? ni?te vremuri de cumplit? nenorocire, când prin?ul Kirvan ne-a asediat cetatea cu o?tile sale ?i ne trimite solie c? ne va cru?a cetatea ?i oamenii dac? tu încuvin?ezi s?-i devii so?ie. Gânde?te-te bine, fiica mea ?i r?spunde a?a cum te îndeamn? inima.

Kromia, vizibil speriat?, încerc? s?-?i st?pâneasc? lacrimile care se dezl?n?uiser? în ?uvoaie pe fa?a ei, ?i zise printre sughi?uri:

- Tat?, voi face cum va fi porunca ta! Numai s? nu-mi ceri s? urmez de bun? voie o asemenea cale!

Agatos, sim?ind dezn?dejdea ?i oprobiul din inima ei, se ridic? mândru ?i hot?rât în picioare ?i rosti solilor r?spicat, astfel:

- Spune?i prin?ului Kirvan c? nici eu, nici fiica mea Kromia nu-i putem îndeplini dorin?a!

Solii r?maser? perplec?i la auzul acestui r?spuns ?i la marea îndr?zneal? din r?spunsul regelui. Se ridicar? ?i plecar? furio?i, amenin?ând ?i înjurând:

- Vei regreta vorbele pe care le-ai rostit!

Iar regele mai ad?ug?, cu aceea?i demnitate în glas:
- Zeus din Olimp ne va îmb?rb?ta s? ne ap?r?m ?i s? murim cu cinste, dac? a?a ne-a fost sortit!

Dup? ce solii plecar?, Kromia se avânt? pur ?i simplu în bra?ele tat?lui ei, cople?indu-l cu s?rut?ri ?i îmbr??i??ri.

- Tat?! Ai avut curata str?lucire a zeului din Olimp! Nu-mi mai este fric? de per?i! Vom învinge, vei vedea!

(ca urma)