proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

E?ti un robot, e?ti setat pe work, cineva a ap?sat pe un buton iar tu te mi?ti mecanic. Ai mai v?zut a?a ceva într-un film de desen animat, cu Tom ?i Jerry, Tom este înlocuit cu o pisic? mecanic?, cineva apas? o telecomand? ?i aia r?spunde imediat, tiu-tiu-tiu, alearg? dup? ?oricel, e dotat? cu un ciocan pe care îl folose?te, îl love?te cu el în cap, ?oricelul cade ca secerat, pisica mecanic? se desface, are ?i m?tur?, are ?i f?ra?, îl adun? de pe covor, deschide u?a ?i cu un ?ut bine plasat îl expediaz? la tomberon. Tiu-tiu-tiu, a?a te mi?ti. Î?i faci treaba într-un mod des?vâr?it. Ui?i de tine, de problemele tale, de anxietate, de lipsa asta permanent?, cronic?, de aer.

E?ti obi?nuit cu surprizele, cu întâmpl?rile neprev?zute, nu mai reac?ionezi la stimuli, fie ei ?i corosivi, emo?iile tale s-au aplatizat, sunt amorfe, afectul t?u este ca al unei cobre când nimere?te într-o vizuin? de manguste abia f?tate, tot ceea ce ?tii s? faci este s? ucizi, sentimentele tale nu c? sunt amestecate, nu c? sunt la fel de presate, de înguste precum pe?tii din zonele abisale, un fel de linii sub?iri cât o lam? de ras, fosforescente, dar pur ?i simplu nu mai exist?, sunt ni?te tumori maligne, atac? tot ?esutul s?n?tos din jur, tot ce este viu, tot ce înc? func?ioneaz?, tot ce te face atât de moroc?nos, uneori, pe dedesubt e?ti un om monstruos, e?ti format din celule mutante, bolnave, pline de ur?, care se înmul?esc la nesfâr?it ?i care nu au remedii. Asta î?i spui: în via??, se întâmpl? s? r?mâi blocat între diferite etape, e?ti într-o sta?ie ?i a?tep?i autobuzul, zici s? te ag??i de destin, m?car pe prima treapt? de la u?? s? pui un pas, m?car pe trapa pe care urc? persoanele mutilate suflete?te, schilodite, cu iubiri permanent oloage, schimonosite, gata s? izbucneasc? în plâns, s? te poarte cum ?tie el c? e mai bine, cum ?tie el c? e corect, cum ?tie el c? meri?i, îns? nu numai c? nu opre?te, de?i îi faci semne disperate cu mâna, b??, ia-m? ?i pe mine, dar ?oferul î?i arat? ?i un deget în sus, pe cel din mijloc, în vreme ce toate celelalte sunt strânse, ghemuite, ba chiar face ?i o curb? lin?, în vreme ce ruleaz? cu viteza maxim? admis?, adic? un fel de azi care se transform? instantaneu în mâine, de?i tu e?ti obi?nuit s? tr?ie?ti numai în trecut, nu te calc?, nu î?i trece peste picioare, peste mâini, peste abdomen, pur ?i simplu te love?te în fa??, iar ?oferul ?la care conduce autobuzul destinului t?u, cretinul ?la, destr?b?latul ?la, ?mecherul, gunoiul, imprevizibilul ?la de Dumnezeu mai are ?i curajul s? râd? de tine, s?-?i arunce printre din?i o fraz? aproape scuipat?: H?, h?, ce fa?? ai de parc? te-a lovit autobuzul!

?i-?i spui: cu azime te-am a?teptat, dup? ce am secerat lanurile de secar?, inima mi-a fost f?cut? piatr? de râu, macin?, în ritmul ei, f?ina care s? te hr?neasc?, timpul care s? te transforme, s? te vindece, s?rutul care s? te transfigureze, uite, mi-am m?turat aria, am t?iat vi?elul cel gras, am întors ferestrele spre Soare, au înflorit ?i cire?ii, am smuls plantele nefolositoare, am gonit lighioanele, strigoii, toate fiin?ele hidoase, demonii, am ascuns de tine stelele care cad, s? nu existe nimic care s? te perturbe, s? te mâhneasc?, am tot a?teptat s? cânte coco?ul de trei ori, Marine, Marine, mai cheam?-?i ?i-un câine, mi-am uns trupul cu mir ?i ve?mânt alb am îmbr?cat în vremea în care eu sunt ?i tu nu.

Rememorezi ?i realizezi c? sunt atât de pu?ine lucrurile pe care le ?tii despre ea, ai înmagazinat mici gesturi, felul în care te prive?te uneori pe furi?, speriat?, s? vad? în ce stare e?ti, ursuzule, zâmbe?te ?i tu, fraze care curg ?i care sunt rostite din obi?nuin??, ca un fel de tic, ca într-un fel de comportament obsesiv-compulsiv, e?ti panaceul meu, apa mea vie, sursa mea inepuizabil? de energie, felul în care se leag?n?, incon?tient, involuntar, atunci când merge f?r? o ?int? anume, cadrul acesta îl ai în minte, o vezi pe o plaj? pustie, mereu pustie, descul??, mereu descul??, în pantaloni scur?i, cu o bluz? pe ea, deschis? la culoare, pu?in larg?, parc? e îmbr?cat? în c?ma?a ta mirosind a tutun de foi, diminea?a, când cerul e înc? închis, când r?coarea venit? dinspre valuri, prin u?a cr?pat? a balconului, face s? se încre?easc? pielea, felul în care, tot diminea?a, la ore mici, când pe tine te chinuie ve?nicele insomnii, prive?ti dincolo de fereastr?, în întuneric, dormi ?i nu po?i dormi, nu po?i dormi de?i dormi, se foie?te între cear?afuri, le face ghem, le îndeas? la piept, are impresia c? se învele?te, se pune pe-o parte, cu genunchii strân?i, iar fundul îi r?mâne afar?, te amuz? asta, stai îndelung ?i prive?ti în vreme ce tragi din ?igar?, fum cu fum, strop cu strop, moarte cu moarte, gura ?i se face pung?, î?i maschezi tusea de team? s? nu o treze?ti, ea doarme de-a curmezi?ul, nu ?tii unde vei mai înc?pea ?i tu în pat, î?i spui c? o s? dormi în restul timpului pe canapeaua din cealalt? camer?, te intrig? c? ofteaz? prin somn, a?a se întâmpl? de fiecare dat?, e?ti con?tient c? nu-i po?i vizualiza visurile, temerile, urletele, c? nu po?i p?trunde dincolo de ceea ce te las? ea s? vezi, nu îi po?i r?v??i mintea, de?i asta vrei s? faci, s? vezi ce ascunde ?i mai ales de ce, ce fel de om e atunci când tu lipse?ti, când nu îi e?ti în preajm?, când nu e gata s? î?i sar? de bra?, s? te prind? de mân?, s? te miroas?, pur ?i simplu, moroc?nosule, în tine sunt mai multe lumi, una din foi de tutun ?i parfum aspru, de mosc, o alta din foi de tutun ?i cuvinte curgând pe tastatur?, ma?inal, o alta din foi de tutun ?i sentimente contradictorii, mereu depresive, dar toate nu î?i pot ascunde îndoielile, e?ti un munte de anxietate, faptul c? nu crezi c? este a?a cum o percepi tu, uneori mascându-?i cochet?ria dintr-o pudoare specific?, studiat?, ?tie c? e?ti un observator extrem de atent, c?-i înregistrezi fiecare gest, de asta îi este team?, c? o s? ajungi la un moment dat s? o judeci, s? o condamni, s?-i spui c? nimic din ceea ce ?i se întâmpl? nu este adev?rat, totul e o foi?? de staniol, luce?te ?i te atrage, dar numai la suprafa??, dincolo de ea ascunzându-se micile m?run?i?uri ale zilei, ea în halat, cur??ând cartofi, pentru alt b?rbat, pentru b?rbatul ei din via?a real?, de care fuge cu tine, în irealitatea ta, în irealitatea voastr? pe care o construi?i atent, cu migal?, se ascunde, este o alta, ea t?ind ceap?, m?run?ind-o, întrebându-l pe ?la dac? îi place toc?ni?a, dac? e gustoas?, dac? îi cump?r? detergent, dac? e bine, dac? mai trebuie sare în salat?, iar tu strigi ?i nu te aude, î?i desfaci pieptul ?i nu se uit?, e îngrozitor s? mi se întâmple asta, frivolo, via?a mea nu accept? astfel de compromisuri, ?sta e felul meu de a fi, jum?t??ile de m?sur? sunt pentru cei slabi ?i care nu mai vor s? aspire, nu te pot împarte cu altcineva, de?i al? a fost cu mult înaintea mea pe la tine prin suflet, ?la te-a r?v??it cu mult înainte ?i, uite, spui c? te folose?te ca pe un obiect sexual, c? via?a voastr? e o rutin? din care, când ?i când, te rupi, evadezi, alergi spre mine ca ?i când ai pleca, tragi din ?igar?, fum cu fum, strop cu strop, î?i maschezi tusea, la ore mici, ea doarme de parc? ceva mai devreme ai ucis-o cât se poate de tandru ?i de urâcios, în acela?i timp.

Te gânde?ti c? iubirea poate fi m?rturisit? în forme dintre cele mai diverse, toate extrem de simple, cump?rate pe câ?iva b?nu?i, te opre?ti pe o strad? l?turalnic?, într-un loc de care ai dat absolut întâmpl?tor ?i pe care, acum, îl ?ti?i numai voi, a?a î?i închipui tu, ea spune c? nu vrea, c? o s? bea de la tine, din paharul t?u, o s? guste ?i ea pu?in, nici ?ie nu î?i place b?utura aia cu gust f?inos, de culoarea t?râ?elor, dar o cumperi tocmai pentru simbolistica pe care o reprezint?, faptul c? ea va bea dup? tine, î?i va înmuia buzele pe locul unde au fost, ceva mai devreme, buzele tale, e un gest mult mai intim decât s?rutul, braga e pu?in dulceag?, precum arpaca?ul fiert pentru coliv?, ca o boal? a copil?riei, ca un fel de le?in care nu î?i afecteaz? gradul de con?tien??, te face s? te sim?i bine, î?i d? un sentiment de siguran??, un fel de c?ldur? care vine pe dedesubt, de sub derm?. Gesturile mici sunt totdeauna capitale, în vreme ce iubirea nu începe la u?a dormitorului. E ca ?i când cel?lalt ?i-a devenit indispensabil, iar obi?nuin?a de a îl avea în preajm? e un gest reflex, ca respira?ia, con?tientizezi lipsa acestuia abia atunci când î?i dai seama c? te sufoci, c? respiri precum pe?tii de râu e?ua?i în nisip, c? urmeaz? s? mori într-un mod care te însp?imânt?, asta te îngroze?te cu adev?rat, c? într-o zi nu vei mai avea aer ?i ea nu va fi prin preajm? s?-?i dea din al ei.

Tu îi d?ruie?ti bomboane de ciocolat? puse în cutii metalice, rotunde, p?trate, ornate extrem de frumos, îi cumperi borc?nele cu ?erbet, atât de mici c? pot fi purtate în buzunare, geluri de ment?, îi d?ruie?ti pietre, onix ?i aquamarin, be?i?oare parfumate ?i cutii pentru p?strat bijuteriile, seri lungi de privit, mai mult printre gene, întinderea de ape, vapoarele, stabilopozii, curgerea lent? a timpului peste voi, scâr?âitul lui atât de enervant, pia?ete dintr-un ora? str?in, pline de p?s?ri mereu speriate, unde totdeauna se aude cântând un tân?r neras, disperat, sfâ?ietor, fistic ?i înghe?at? de vanilie, p?l?rii de soare ?i bluze de var?, înflorate, îi d?ruie?ti plimb?ri f?cute doar de dragul de a privi lumea împreun?, fa?adele caselor construite în urm? cu un secol, construi?i pove?ti despre oamenii care le-au bântuit, se vede prin ochii celuilalt, asta face?i, tu prive?ti prin ochii ei ?i ea vede prin mâhnirile tale, prin comportamentul t?u de om chinuit de îndoieli, de remu?c?ri, permanent zgribulit, nu, nu îmi este frig, dau un b?nu? pentru gândurile tale, întunecatule, dar ?ie ?i-a p?truns în minte convingerea c? ve?i muri separat ?i f?r? s? ?ti?i unul de altul, atât de departe, într-un fel sfâ?ietor, c?ci trebuie s? existe o pedeaps? pentru lipsa voastr? de scrupule, pentru lipsa voastr? de pudoare, pentru lipsa voastr? de îng?duin?? fa?? de ceilal?i. La schimb, ea î?i ofer?, tot în cutii p?tr??oase, s?punele de lavand?, Artisanat de Provence, 120 gr, pur vegetal, ?ig?ri de foi, La Flor Dominicana, 2000 Series, 10 Mojito, clopo?ei de vânt care au sim?it Mistralul ?i pe care tu, dintr-o ra?iune greu în?eleas?, i-ai ag??at de tocul u?ii fiec?rei camere, treci uneori ca o vijelie ?i ei sun? înfundat ?i limpede, în acela?i timp, cald ?i dramatic, deopotriv?, alb ?i transfigurat, cu o disperare care te cople?e?te, aici sunt, sunt mereu lâng? tine, de?i ?tiu cât de mult î?i lipsesc.

Se petrece un fenomen ciudat, o muta?ie, ca în bolile capitale, un schimb perfect avantajos, un împrumut de la unul la cel?lalt, îndr?gosti?ii ajung s? reflecte aceea?i lungime de und? a luminii, încep s? aib? acelea?i gesturi, chiar ?i pe cele reflexe, au acelea?i aspira?ii, acelea?i predispozi?ii, folosesc acelea?i fraze, ca un cod ?tiut numai de ei, unul extrem de secret, î?i copiaz? mimica, felul în care p??esc, în care gesticuleaz?, pân? ?i ridurile de expresie, ajungând, într-un final, s? se identifice unul cu altul într-un mod absolut. La schimb, exist? rela?ii de simbioz?, acceptarea celuilalt partener e f?cut? pentru utilitatea pe care acesta ?i-o ofer?, o form? perfect avantajoas? de convie?uire între dou? vie?uitoare din specii absolut diferite. Iar tu nu ai habar unde te încadrezi, sentimentele tale sunt în dev?lm??ie, confuze, ajungi s? te întrebi dac? ea se folose?te de tine, dac? e?ti o necesitate prin care ea se scutur? de reziduurile din via?a ei plan?, exasperant de plictisitoare, amorf?, de zi cu zi sau dac? tu e?ti animalul care o accept? exact pentru acelea?i motive, ca o fug? din universul t?u întunecat, tulburat într-un mod patologic, plin de remu?c?ri, de angoase. Rela?ia ei de zi cu zi este una de simbioz?? A voastr?? Când v? întâlni?i, reflecta?i aceea?i lungime de und? a luminii sau e o imita?ie nereu?it? a acestui fenomen? Sunt întreb?ri care te macin?, întreb?ri la care nu ai g?sit un r?spuns care s? te satisfac?, întreb?ri la care nu ai curajul s? g?se?ti dezleg?ri, oricare dintre cele dou? variante ale felului vostru de a v? prezenta te sperie, frica ta de a g?si r?spunsul corect este una visceral?, î?i spui c? nici nu vrei s? ?tii care este adev?rul, în fond va fi adev?rul t?u, felul t?u de a vedea lucrurile, percep?ia ta, care este posibil s? fie extrem de deformat?. Dar aspira?iile voastre nu sunt comune, pe termen lung, asta deduci ?i singur, ea se vede retras? într-un ora? mic, care învie numai în anotimpul cald, amplasat într-un golf bântuit de rafale de vânt, invadat de vânz?tori ambulan?i de nimicuri, dulciuri de cas?, unele glazurate, cochilii de gastropode, mari, mici, toate ascunzând sunetul m?rii când devine frenetic?, produse rezultate din prelucrarea lavandei, uleiuri, geluri, creme, obiecte din lut ars, modelate cu o dexteritate care nu te mai uime?te, într-un fel naiv ?i cu un sim? artistic dus la extrem. De cealalt? parte, te vezi retras într-un sat de câmpie, mic, populat cu suflete care nu mai au ce s? î?i spun?, unde fiecare îl ?tie pe cel?lalt pân? ?i dup? miros, dup? modul în care disloc? aerul atunci când se deplaseaz?, unde evenimentele importante sunt cele legate de s?rb?torile religioase, unde informa?ia ajunge rar ?i din difuzoare ag??ate într-un cui, în buc?t?ria de var?, cât? vreme tu e?ti s?tul de felul în care î?i derulezi zilele, de modul t?u de via?? exaltat pân? la delir. Visezi gr?dini, visezi c? po?i privi rotirea stelelor când devin umede, în nop?ile tale de insomniac aproape morbid, visezi plante ag???toare, o cas? acoperit? de ieder? ?i un timp care s? te ajute s? te împace, s? te lini?teasc?, s? ajungi la un numitor comun cu cel?lalt tu care te face uneori atât de întunecat, de ursuz.

E?ti setat pe work, e?ti un robot cu durata de via?? dep??it?, te mi?ti mecanic, printre taste, printre cadre înmagazinate în cardul de memorie al aparatului t?u Sony HD, 9.2 mega pixels, e posibil s? fie acolo ?i via?a ta, depozitat? pe un stick USB Kingston DataTraveler SE9 Champagne, cu capacitate de 16 giga, derulat? cu încetinitorul, pus? pe mute, în nuan?e de gri, faci totul din obi?nuin??, te gânde?ti c? felul în care î?i derulezi via?a te va îmboln?vi într-un mod iremediabil, te sperie gândul c? vei suferi un accident vascular cerebral, c? î?i va plesni ceva în creier, o amintire care te urm?re?te ?i de care nu te po?i dezice, cel mai probabil sentimentele contradictorii care te macin? de atâta timp, vei ajunge un paralitic, permanent neajutorat, vegetând, pur ?i simplu, iar incapacitatea ta de a te mi?ca te va opri s?-?i decizi singur sfâr?itul, printr-un gest violent sau prin unul mai pu?in uzual, amestecând cât mai multe tablete de depresolitice triciclice, inhibitoare de serotonin?, substan?a responsabil? cu biochimismul func?ional al creierului, cea care poate controla gradul de satisfac?ie, de fericire, într-un lichid la fel de toxic ca ?i destinul t?u. Te ui?i în jur ?i vezi c? te a?teapt? un anotimp pe care rareori îl po?i traversa, unul nevrotic, când începi s? te judeci, când ajungi s? emi?i sentin?e aspre, extrem de aspre despre cel?lalt tu cu care nu ai ajuns nici acum la un compromis, î?i spui c? toamna asta va fi ultima dintr-un ?ir de psihoze în care clopo?eii de vânt, pe care îi ai de la ea, te vor urm?ri atârnând într-un mod sinuciga? din tocul u?ilor fiec?rei camere. Te a?teapt? o toamn? care te sperie de fiecare dat? la fel. Iar ea tot nu este.