Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

final

de Ioan Postolache-Dolje?ti

Mai rou? ca roua sufletul t?u ?i eu nu ?tiam...
Dou?zeci?inou? a lunii a ?aptea ora patru din zori.
Senin chipul t?u p?rea de copil adormit cu mânu?a sub obrazul întors. Cum te ajutasem c-o jum?tate de or? s? te întorci pe partea stâng? te-am l?sat s? dormi ?i m-am dus s?-mi fac obi?nuita cafea. Era, ca de mult? vreme, ora la care pentru mine începe o nou? zi. În fumul ?ig?rii gândeam c? pe-ntâi va fi ziua ta ?i iar vom fi numai noi c? to?i se leap?d? ?i fug de omul bolnav. Frumos era înainte.Ne adunam,la un pahar de vin ?i-o mâncare bun? cum ?tiai s-o faci numai tu, glumeam, povesteam, visam...Cum s-a mai dus de repede tinere?ea, îmi ziceam, ?i câte renun??ri ?i câte amân?ri au tot fost...
Dintr-o suflare am scris "regret tardiv" ?i l-am postat. M?-ntreb acum oare ce m-a mânat?

Doar tubu?orul sub?ire de plastic de la nasul t?u la aparatul de oxigen amintea c? s?n?tate nu-?i este deplin?. M-am culcu?it iar lâng? tine. M-ai sim?it, te-ai trezit ?i u?urel m-ai tras de musta??. Am râs. "Da fata mea, bun? diminea?a..."
Ai întins mâna pân? pe um?rul meu ?i mâna ta aluneca pe mâna mea blând ?i u?or, mi-ai luat palma ?i-ai pus-o spre inima ta.
Perfuziile cu toate din ele, mi-am zis, f?cut-au minuni, faceai un act voluntar dup? luni ?i luni... Ți-am a?ezat o ?uvi?? de p?r.Ai f?cut la fel ?i cu mâna cealalt? ducând-o pe obraz. M? bucuram, Doamne, cât m? bucuram c? în creierul t?u o lumin? iar s-a trezit ?i speram... Dar eu nu ?tiam c? tu mul?umeai mâinilor care te-au îngrijit.

Era ora ?apte ?i-am dat drumul la tv pentru ?tiri. Te-am sp?lat, primenit, piept?nat. Era devreme pentru micul dejun ?i totu?i mi-am zis...
A?ezat?-n fotoliu, cu babe?ica la gât ai luat pastilu?a dizolvat? din linguri??, ai luat ?i-un pic de iaurt.La a doua linguri?? ai pus boticul. Era felul t?u de a spune c? nu. "Bine, fata mea,mai târziu,cum vrei tu." Cuminte ai stat s?-?i verific ?i s?-?i tai unghiile de la picioare ?i mâini.
Obosise?i, m? priveai cu capul plecat. "Hai sus pui de urs" ?i "hopa, hopa Penelopa". Te-am luat în bra?e, ru?inându-m? parc? de vlaga mea ?i te-am a?ezat în pat,pe dreapta, cu fa?a la mine. Am tras fotoliu mai aproape s? te pot ?ine de mân?. Ai adormit.R?m?sese pampersul ud la cap?tul patului. L-am dus la punga de gunoi ?i-am revenit.

P?rea c? dormi.Aveai respira?ia abdominal? ?i expirarea se teremina cu spasm în plexul solar.Nu era bine.Am dat aparatul la trei ?i te-am ridicat pe pern? apoi mai sus cu înc? o pern?.Ți-am f?cut taponajul ca atunci când ai avut prima criz? apneic? de m-ai b?gat în to?i sperie?ii. În fund între perne p?rea c? respira?ia ?i-a revenit la normal.
Î?i citeam o spaim? în ochi.Am dat telefon la urgen??.?tiau unde s? vin?. În ultima lun? veniser? de dou? ori.Mi-au spus s? fiu calm, s?-?i iau tensiunea... 13,7 cu 8,2. Fruntea ?i s-a umplut de sudoare.Ți-am pus termometru. 37,2. pulsul 107.Mult...Aud la cap?tul str?zii salvarea,ce bine... Cu prosopelul t?u plu?at î?i ?erg fruntea, fa?a,gâtul ?i pieptul.?i eu nu ?tiam c? ?terg neputincios sudorile mor?ii...

Ai întins mâna. Mâna ?i-am dat-o ?i degetele mi-ai strâns.Ochii t?i m? priveau insistent parc? voiau s? m?-ntrebe, s?-mi spun? ceva.Ca o gaur? neagr? într-un univers în colaps pupila ta s-a m?rit parc? vrând în ea s?-ncap? toate luminile lumii.Respirai de parc? nu mai era aer deloc pe p?mânt.Ca o ploaie de plumb pe sufletul meu ?i-am ?tiut c? te pierd. "Doamne,Nuuu..." Coardele tale vocale, mute de-amar de vreme, într-un ultim efort au scos un ah dureros ?i, moale capul ?i-a lunecat pe o parte cu ochii deschi?i.

Soneria... "e deschis,repede c? moare"...

"Stinge lumânarea ?i du-te de-?i d? cu ap? pe ochi,m?i nene, c? n-am venit pentru dumneata..."

Te-au întins pe covor.Unu a început masajul cardiac,
cel?lalt cu pompa de aer,fata te-a conectat la aparat ?i ?i-a injectat adrenalin?. Era ora opt. Cinci adrenaline,întubat? ?i 45 de minute de efort f?ra ca inima ta s? mai vrea s? mai bat?....

Mai rou? ca roua sufletul t?u a plecat. N?uc privesc spre tavan. Nu-l v?d dar poate c? ?i acum plute?te deasupra patului iubirilor noastre...

Scriu, scriu deslânat dar ce mai conteaz? când îmi vine s? urlu...

Ioan Postolache-Dolje?ti (ioanip) | Scriitori Români

motto: cuvântul scris - ve?nicia sufletului

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro