Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Ottilia Ardeleanu
Îmbin? scândurelele una câte una. Are o r?bdare pe care o admir, privindu-l dintre pere?ii inimii. Nici nu b?nuie?te cât mi-e de drag. M-a?ez pe un scaun cu speteaz? înalt?. Croisem, mai demult, o hus? molatec? din care norii de melan? ies ca ni?te dâmburi elastice, îmbiind sufletul la odihn? ?i relaxare. Iau tricotul ?i încep s? în?ir ochiuri în fel ?i chip. Îmi place s? inventez modele întortocheate, bombate, sparte, înflorate. Arat? ca ni?te broderii pe corp, sco?ând în eviden?? rotunjimile, arcuirile, sub?irimile... Din timp în timp, îl privesc cum se apleac?, cum mediteaz? asupra lucrului. Cum îmbin?, a?az?, niveleaz?, cioc?ne?te. Privirea mi se opre?te, adesea, pe ceafa lui. Îmi spun: stra?nic b?rbat! Cum ?ine gâtul, umerii... Cum mi?c? mâinile... Gr?bit, ?i totu?i, cu o pricepere pe care o st?pâne?te ?i de care sunt a?a de mândr?. T?cem. L?s?m doar lemnul s? r?sune. Scândurelele vorbesc între ele. Armonios. Ajung la bun? în?elegere. Se unesc, de cele mai multe ori, de la prima îmbr??i?are... Nu au nevoie de tratative.
Printre hohotele de lemn îi aud respira?ia. Calm?. Lini?titoare. Î?i insufl? tihn?. În?eap? aerul pân? la mine. Adulmec. Ca un animal ce simte pl?cerea câmpului inundat de verde, crud, înrourat. Înainteaz? printre cercuri cu miros de stejar. Îmi învârte acele ceasornicului. Tic?ie. Milioane de pungi infime, cu iubire zvâcnesc ?i se rotesc. În sediul central. ?i în toat? fiin?a. Ca o timon? ce schimb? direc?ia spre oceanul de fericire. Gândurile se dezbrac?. Se arunc? în valuri. Plutesc...
Nici nu v?d când se ridic?. Se apropie. Se-arunc?-n valuri dup? mine. Ne scufund?m, pre? de... cine mai ?tie cât? Într-un s?rut ce tulbur? albastrul... Dou? ?alupe fluturând steaguri albe vin spre mine. Le z?resc uitându-m? prin hublouri. Tot mai aproape. Îmi r?nesc pupilele. De beatitudine. Închid ochii. M? pierd. Dou? bra?e vânjoase m? sus?in. Mi se pare c? to?i rechinii se n?pustesc. Din toate p?r?ile. Sub toate chipurile lumii.
Se-apleac? pe sânii mei. Îi ?terg fruntea de sudoare. De fapt, sunt spaimele mele care curg ?iroaie pe trupul lui. M? cuprinde. M? înv?luiesc în grija lui ca-ntr-o manta de protec?ie. Ce se lipe?te de piele. M? p?trunde.
M? las prad? iubirii. Ca un vas în deriv?. Scândurelele, um?r în um?r, se privesc cu în?elegere. Inerte. B?tute. În cuie. De emo?ie.
(28 iulie 2010)
motto:
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro