proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

M-am trezit brusc spre miezul nop?ii. Am privit la Manzur, cufundat într-un somn profund. Era atât de tân?r ?i f?r? minte! Ca ?i mine, de altfel. Un student la Litere ce visam s?-mi împlinesc într-o zi sufletul scriind pentru oameni. Sau s? conduc vreo revist? literar? a acelei vremi ce se îndep?rtase atât de mult de cuvânt ?i de puterea lui magic?. Ori, în cel mai r?u caz, varianta aceasta displ?cându-mi total, s? urc la catedr?. Dar visam ?i eu la fel ca el s? ating popasul albastru într-o bun? zi. Oare care din noi doi î?i va împlini primul visul? L-am trezit u?or, îndemnându-l s? ne strecur?m tiptil în afara cortului. Voiam s? fugim din acel loc? Speram ca sub mantia de r?coare a nop?ii s? o reîntâlnim pe Zubelda? Niciuna, nicialta! Tânjeam s? m? strecor nev?zut afar? ?i s?-l mângâi pe Zelman. Amintirile verilor petrecute la bunicul Tase, c?ru?a lui bun? la toate, tras? de cei doi arm?sari, grija cu care îl ajutam pe bunicul s? îi ?esale la c?derea serii îmi strecuraser? în suflet dorul de a mai mângâia un astfel de prieten necuvânt?tor al omului. Voiam ca ?i eroul meu s? simt? leg?tura dintre om ?i acel animal docil. Voiam s?-i inunde sufletul pacea pe care o dobânde?ti în trapul izb?vitor. Pace din care eu gustasem de atâtea ori în vacan?ele de la bunici. Arm?sarul st?tea al?turi de ceilal?i cai într-un ?arc. Când ne-a sim?it apropiindu-ne, a forn?it u?or, semn de nelini?te. Priveam cum str?fulger?ri albe din trupul lui arcuit r?zbat întunericul nop?ii, petale din sclipirea unor licurici tainici. Coada zvelt? era un pic ridicat?, cromozom al cailor pur-sânge. Semn c? ar vrea parc? s? despice aerul cu m?re?ia stirpei lui. L-am îndemnat pe Manzur s?-l priveasc? drept în ochi. Animalul simte întotdeauna lumina bun?t??ii din privirea unui om. Calul a scurmat de câteva ori nisipul cu copita din fa??. Ca un semn al bun?voin?ei sale de a se l?sa privit de noi. Manzur i-a cuprins greab?nul cu ambele bra?e, ca într-o îmbr??i?are pe care i-o dai unui prieten vechi ?i drag. I-a sim?it vena jugular? cum palpit?, sângele n?valnic dând semn c? animalul aproba comuniunea cu omul din fa?a sa. Om ?i cal, z?misli?i de Creator din aceea?i pulbere, în care amândoi se vor întoarce, la zi sorocit?! Cal ?i om, lan? trofic concatenar, etern, imuabil! De?i era noapte, mici lic?riri se pierdeau în perdeaua de smoal? a nop?ii din ochii lui vii. Sim?eam din fream?tul trupului meu, ce rememora clipele de vraj? din curtea bunicului, c? trebuia s?-l c?l?resc. Acela?i sentiment i-l transmisesem ?i eroului meu. Dar cum putea fi posibil acest lucru, când el nu mai c?l?rise niciodat?? În scris totul este posibil ?i personajele împrumut? uneori din caracterul autorului lor, din abilit??ile lui umane. ?i mai sim?eam din b?t?ile inimii lui Zelman c? ?i el a?teapt? s? simt? pulpele puternice dându-i pintenul izb?vitor. Avea pe el o cerg? ?esut? cu m?tase, fo?nitoare ca faldurile unei ape. A?a încât nu mi-a fost greu s?-l urc pe Manzur pe crupa lui. M-am ridicat ?i eu apoi în sc?ri nev?zute. Am sim?it animalul vibrând sub noi. A?tepta doar ?oapta care s?-l îndemne spre întinderea de?ertului ce ne a?tepta. Mi-am plecat capul ?i i-am b?tut u?or cu palma toracele puternic ca un scut. ?i animalul a în?eles c? omul ce l-a mângâiat mai f?cuse de alte ori acest gest cu al?i arm?sari tineri ca el. Noaptea ne st?tea în fa?? ca un zid de umbre ?i cea?? r?scolit? dinspre mare. Am c?l?rit pre? de câteva clipe, care mie mi s-au p?rut ani ?i l-am auzit pe Manzur ?optind: „Poate c? popasul albastru se afl? chiar aici, în acest sat de beduini. Ascuns în ochii de ametist al Zubeldei. Sau sub copitele acestui prieten necuvânt?tor, care-mi împr??tie în suflet cu galopul s?u o fericire pe care n-am mai gustat-o vreodat?. Aici mi-a? s?l??lui clipa pentru totdeauna! Dar dac? totu?i nu aceasta este împlinirea sufletului meu...?”.
Atunci mi-am dat seama c? trebuia s? fac ceva pentru a-l împiedica pe tân?rul meu erou s? mai bat? drumul anevoios ?i plin de primejdii pân? la Muntele lui Dumnezeu. Fiindc? ar ajunge acolo b?trân ?i lipsit de puteri. La ce i-ar mai folosi descoperirea popasului albastru? ?tiam de la bunul meu tat? c? fericirea trebuie s? o gu?ti atunci când e?ti tân?r. La b?trâne?e tr?ie?ti doar din fixa?ii ale fericirii. Care uneori dor, mai ales atunci când î?i amine?ti de o cas?, de o întâmplare sau de un om pe care l-ai iubit foarte mult. Trebuia s? g?sesc ceea ce latinii numeau deus ex machina, o întâmplare nea?teptat?, ceva care s? m? ajut? s?-l conving pe Manzur c? poate g?si fericirea chiar aici. Sub lini?tea adânc? a unui cort de beduini, pe crupa unui arm?sar sau la umbra agatelor din privirea Zubeldei. ?i, cum în scris, ca ?i în via??, neprev?zutul pânde?te la tot pasul umilul suflet al omului, s-a întâmplat acel ceva menit s? întoarc? din drum destinul lui Manzur. Uneori, când scrii, imagina?ia o ia înaintea ra?iunii ?i eroul se vede pus în fa?a unui lucru la care nici m?car autorul nu se gândise ini?ial. Ne-am întors la satul beduinilor, dar, cu cât ne apropiam, sim?eam cum prin aer suiau jerbe de foc nimicitor. Am auzit strig?te disperate de femeie. Am v?zut cum de pe catapeteasma corturilor limbi mari de foc se în?l?au spre cer. Glasuri de b?rba?i puternice, într-un dialect gutural, amenin??toare, m-au înfrico?at prin asprimea ?i s?lb?ticia lor, sub un z?ng?nit teribil de arme. În scurt timp aveam s? afl?m pricina. Mica a?ezare fusese atacat? în lipsa noastr? de tâlharii tuaregi. Am v?zut cum erau sco?i cu for?a din cort sheikul, fiul s?u, Raif, ?i al?i beduini ?i arunca?i pe nisipul fierbinte, fr?mântat de copitele c?milelor care r?geau înfior?tor. L-am auzit pe sheik urlând tragic, cu ochii îndrepta?i spre cer: „Zubelba! Zelman!”. Averea lui cea mai de pre?... Am privit înspre caii beduinilor. Erau to?i strân?i roat?, înconjura?i de b?rba?i c?lare pe c?mile. Peni?a stiloului meu scrijelise pe lemnul destinului, f?r? ca eu s?-mi pot da seama, condamnarea lui Manzur la sclavie al?turi de ceilal?i beduini. Purta?i pe drumul spre cel mai apropiat târg de unde se vor desp?r?i, fiecare vândut unui alt st?pân. Oricum, eu trebuia s? r?mân împreun? cu Manzur. Ca s? împ?rt??esc aceea?i soart? cu el. S? simt ceea ce trebuia s? înfrunte sufletul lui tân?r: starea de sclav umil. Am privit cu disperare cum frumoasa Zubelda este urcat? cu for?a pe spinarea c?milei celui ce p?rea conduc?torul bandei de tâlhari. În acea clip?, Manzur s-a repezit f?r? team? la tuaregul ce o târa pe nisip. O lovitur? de sabie i-a crestat bra?ul, eroul meu pr?bu?indu-se pe nisip ?i urlând de durere. Mai-marele tuaregilor a privit uimit la el. Fiindc? niciodat? un om al de?ertului nu avusese curajul s? ridice mâna împotriva unui tuareg. A f?cut din cap un semn imperceptibil unuia din oamenii lui. Acesta s-a apropiat de Manzur ?i de mine, care parc? sim?eam durerea ce-i m?cina bra?ul. Tuaregul a desf?cut o desag? în care ?inea cutii de diverse m?rimi ?i borcane cu gâng?nii diferite în ele. A scos dintr-un borcan o furnic? ro?ie de de?ert. A prins cu dreapta marginile r?nii lui Manzur, iar cu stânga a apropiat gura furnicii de ran?. Maxilarele ei puternice au prins ca într-o menghin? rana. Apoi, cu o mi?care iute, dibace, tuaregul a smuls trupul furnicii, desp?r?indu-l de gura cu maxilarele încle?tate, r?mase ca o sutur? abil?. Ce urma s? vindece în scurt timp rana lui Manzur. Atunci, mi-am dat seama c? gestul nebunesc al lui Manzur c?p?tase în fa?a conduc?torului tuaregilor sclipirea unei fapte demne, curajoase. Sau poate acesta nu voia s? lase în nisipul de?ertului, prad? ?acalilor, un trup sculptat de natur?, ce reprezenta un pre? deosebit de valoros în târgul de sclavi. Am fost urca?i pe câte o c?mil? sub ochiul vigilent al tuaregilor. Au fost abandona?i lâng? corturile destr?mate de gura lacom? a focului b?trânii. Tuaregii m-au impresionat prin fizionomia lor special?. B?rba?i înal?i, purtând pe chip n?frame transparente. Pentru ca, a?a cum spune tradi?ia, s? nu le intre spiritele malefice în trup prin gur?. Din spatele v?lului ne priveau ochi p?trunz?tori, poruncitori, chipuri parc? cioplite în cremene dur?.